psihoza discordanta: olanzapina apoi clozapina (isi face efectul doar 6 ore)

Valentin, daca te innebuneste asa de mult faptul ca vezi halucinatiile alea de negru in jurul culorilor incat ai ganduri de sinucidere etc si vrei foarte repede o solutie miraculoasa... oare ce ar fi sa iti pui niste ochelari negri sau sa te legi la ochi si sa nu vezi o zi doua trei... sa "vezi" cum e lumea orbilor... si dupa aceea sa revii la ceea ce ai acum... poate vei da odihna ochilor si cine stie... ca sa nu spun ca vei aprecia ceea ce ai si nu te vei mai supara pe imperfectiunile vederii sau creierului... si eu am imperfectiuni si mi-as fi dorit unele lucruri sa fi fost altfel... dar le accept asa cum sunt si traiesc cu ele si ma uit la cei care nu au norocul meu... nu la cei care pe dinafara par a fi mai inzestrati de la natura. si totusi problemele mele nu au sansa sa se remedieze sau nici nu ma mai intereseaza pentru ca nu ele ma controleaza pe mine, ci eu pe ele... la tine situatia e chiar mai buna ca e posibil sa iti treaca aceste halucinatii asa deodata cum au aparut... iti urez succes si luciditate, calm si rabdare... restul vin de la sine... ce te plangi ca nu ai timp? ai 27 de ani... eu am 40... eu la varsta ta inca aveam par in cap pe langa altele... ca sa nu spun de posibilitatile deschise in viata in toate directiile...

Valentin, ti-am raspuns la pagina 6, acolo unde mi-ai scris si tu. Multa sanatate si mult curaj.

Valentine...scriitorul care ascris despre timpul care nu mai avea rabdare e Marin Preda, in Morometii..si e o metafora a schimbarii vietii linistite de dinainte.asta se intampla cu noi toti...ne schimbam, evoluam..stii ca americanii au o vorba.."ceea ce nu te omoara..te face mai puternic"..asta trebuie sa intelegi din problemele pe care le ai acum...ca vei iesi din ele mai puternic..succes.P.S. daca ai putea sa vizionezi "A beautyful mind" ai savezi ca se poate.John Nash invinge boala..si mai ia si un premiu Nobel...

Valentin, sper ca nu te-am suparat cu tonul meu de dinainte... m-am gandit ca cineva trebuie sa te scuture un pic ca sa vezi ce e bun in viata si nu numai ce nu e bun... si ca e pacat la 27 de ani sa crezi ca "timpul nu mai are rabdare"... cand mai sunt atatea de facut in viata si mai ales eu am convingerea ca pentru fiecare exista undeva un suflet care are nevoie de tine, trebuie doar sa il gasesti...

Oameni buni, va multumesc pentru ca-mi da-ti sfaturi bune.Ce e drept, acu merg in virtutea inertiei...ma invart in jurul cozii.As vrea sa trimit o scrisoare revistei "Formula AS" in care sa spun ce problema am, dupa cum vad eu mai exista si altii cu halucinatii ca ale mele(multumesc Anastasia ca mi-ai spus) si sa vad daca primesc vreo solutie de la vreun corespondent al acestei reviste care a avut halucinatii pe negru sau stie vreun caz similar cu al meu(sa-mi recomande un tratament de orice fel).Revista e foarte populara la noi in tara.Tre sa caut pe site-ul revistei un locsor unde sa-mi postez si eu intrebarea.
Pentru DragonU : am vazut "A Beautiful Mind", foarte bun film.
Draga Glady ai dreptate nu e bine sa suferi de singuratate si imi trebuie o pereche
Anastasia, stiu totul legat de leponex.Stiu ca pe majoritatea ii ingrasa, fac hemoleucograma lunar etc

Forumul de discutii de pe Formula AS este indisponibil temporar...

Va intreb ceva. Si voua va apare sub forma de e-mail cand va verificati posta electronica un link catre comentariul unde a mai scris cineva intre timp si la care bineinteles ati fost creatorul sau doar unul din raspunzatori?

Draga Valentin, vreau sa iti mai spun ceva legat de dorinta ta de a intreba oamneii care au halucinatii ca si ale tale cu ce se trateaza.
Este firesc sa ai aceasta dorinta, te sacaie aceste halucinatii.
Dar oamnenii nu seamana intru totul.
Mai bine mai vorbesti cu medicul tau.
Si eu am trecut prin faza in care ma saturasem de " vorbe", am fost la un profesor batran care m-a vazut ca sunt lucida si a zis ca sunt recuperabila si in consecinta sa incerc si alte neuroleptice sub internare, fie ele si clasice, am fost internata si am trecut pe leponex, care m-a ajutat, dupa doua luni insa am revenit la zyprexa, caci ma anemia primul. " Vorbele" nu mi-au mai revenit ( bine, asa, o data la doua zile si acum mai am cate una, dar e foarte rar si nu ma sinchisesc).
Ideea era sa mai vorbesti cu medicul, poate te ajuta el.
Sanatate!

Da si mie imi apare de fiecare data acel link catre comentariul unde a mai raspuns cineva. Am citit toate comentariile de pe pagina aceasta si ma bucur ca toti vor sa te ajute in felul lor. Adevarul e ca nici eu nu prea cred in Dumnezeu, insa imi dau seama si din alte raspunsuri ca credinta ajuta pe multi si atunci e ok. Insa te-as sfatui sa continui sa-ti cauti medici sau sa citesti ziare sau reviste specializate, pentru ca noi nu suntem medici si nu te putem ajuta corespunzator. bineinteles iti pot impartasi cei care au trecut prin boli asemanatoare cum s-au simtit si in acest fel nu te simti atat de singur cu boala ta, dar in general continua sa-ti cauti oameni competenti.
Si eu am postat o intrebare pe forum si n-am primit nici un raspuns, dupa cate vad aici nici nu prea raspund medici...

Jeanny, esti baiat sau fata? Multumesc pentru comentariu. Am bagat la cap ce mi-ai spus. Multumesc. Cred ca asa am sa fac...

Draga Anstasia, imi pare rau ca ai fratele asa de bolnav. Ati incercat sa-l internati pe undeva? In cercul vostru de cunostinte nu ai cumva pe cineva care are influenta asupra lui? Daca da, roaga respectiva persoana sa vina sa vorbeasca cu el. Sa stii ca daca ai o persoana din famile care e grav bolnava sau e dependenta de substante(intelegi: Alcool, droguri etc) asta te influenteaza negativ. Daca pe tine nu te afecteaza in mod direct e bine, daca da incearca sa-l ajuti atat cat poti si incearca sa nu te consumi prea mult cum patesc eu cu tatal meu. Iti doresc liniste si sanatate!

Sunt 'fata'... jeanny in the bottle, iti amintesti? Multa sanatate!

Jeanny, am cautat peste tot si n-am gasit comentariul tau la care nu ti-a raspuns nimeni.Cu vrajitorul din sticla da stiu Christina aguilera. Zi-mi pagina unde ai postat comentariul si cum se numeste acesta.

Nu e comentariu, ci un subiect nou deschis de mine "parerea dvs. despre Basedow graves', - dar da click pe jeanny din comentarul meu de mai sus si-l gasesti imediat!

Buna Jeanny !Bine ca nu ai si tu vreo tulburare psihica.Iti doresc multa sanatate.

Draga Valentin, iti multumesc pentru gandurile bune si pentru sfaturi.
Fratele meu se afla intr-o stare mult mai buna decat cand am scris atunci. Merge chiar la serviciu.
acum eu nu ma simt prea bine, probabil ca de la caldura.
Am mai luat cate ceva si astept sa ma mai calmez.

valentin, cred ca toti oamenii au tulburari psihice uneori, doar ca majoritatea oamenilor nu isi creaza un univers din aceste tulburari... si deoarece ne departam de subiect... am o intrebare: Cineva a trecut de la olanzapina (zyprexa) la abilify? Intreb asta deoarece psihiatrul sotiei mele cam are dorinta sa ii faca schimbarea asta, care mie nu imi surade...

Anastasia, ma bucur ca ai liniste in casa, si pentru ca fratele tau merge la serviciu, ca are o ocupatie permanenta. Eu ti-am mai scris pe un subiect care se chema sunt meteo sensibila si nu mi-ai raspuns.Tie nu-ti afiseaza in email un link catre ultimul comentariu postat intr-un subiect deschis?
Glady, din cate cunosc eu abilify este un neuroleptic foarte recent omologat si in romania.Nu stiu ce sa zic cu privire la trecerea de pe zyprexa pe abilify. Va doresc numai bine la amndoi :-)

cand m-am inscris la acest forum am dat adresa fratelui meu si il anunta pe el prin email. Ma uit acum la postarea ta de unde mi-ai spus.

Dr-ul meu spune ca schizofrenia nu e o boala ci un destin! Nu se moare din cauza ei decat daca vrei sa-ti iei singur viata.
Problema cu aceste antipsihotice atipice este ca ele tin in frau niste simptome, nu vindeca cauza care cauzeaza starile psihotice.
Cu ea(schizofrenia) vom merge toata viata, de exemplu eu am 6 ani de cand sunt bolnav, Anastasia vreo 16.
Din cate mi-ai spus tu d-nule Glady si dumneata ai avut stari psihotice in care vedeai lucrurile pulsand ritmic.Cum ai reusit sa treci peste...? Esti remis acum?
Cand imi aduc aminte de ce m-am imbolnavit imi vine sa dau capuri de pereti...baut peste masura, nemancat cu zilele si saptamanile, fumat la greu, nedormit si, probabil hipoglicemic, eu cica eram student la zi.Tin minte ca atunci citeam carti de istoria religiilor! il descoperisem si pe Cioran.
Ar fi trebuit sa fi pus mana pe o carte de psihiatrie sau de psihologie buna in loc sa cred in fenomene paranormale si in "deochi"
Acum sunt mai intelept dar ce folos...Ma simt ca intr-o carapace, nu mai sunt eu ala de pana in 21 de ani jumate.La primul consult psihiatrul m-a intrebat daca eu cred ca lumea s-a schimbat(intrebare oportuna pentru a descoperi semne de schizofrenie) si eu i-am raspuns ca nu s-a schimbat, doar eu m-am scimbat.Asta se intampla pe la mijlocul lui septembrie 2002.
Imi placeau discotecile in care ma duceam cu tovarashii(acum imi doresc sa nu ma fi imprietenit cu ei).In loc sa ma tin de facultate eu chiuleam frecvent de la cursuri, seminare.La laboratoare ma duceam totusi.
Totul a pornit de la o, sa-i spun depresie care a evoluat din clasa a 12-a pana in anul 3 de facultate.Aveam un complex pe care nu-l pot spune aici.N-am vorbit cu nimeni(mare prostie!) despre problema mea si lucrurile bineinteles ca n-au stagnat ci au evoluat...
Gata, v-am spus destul pentru seara asta.
Noroc si sanatate

Draga Anastasia, nu cred ca e bine sa-ti maresti doza de zyprexa fara sa ai recomandarea medicului tau, mai ales ca este vorba de un antipsihotic. In situatii mai grele este posibil sa nu faci fata evenimentului chiar la o marire a dozei de neuroleptic. Nu e ca in cazul anxioliticelor. Gaseste alta solutie, dar mai bine vorbeste cu dr-ul tau curant. Eu cred ca pacientii schizofrenici NU TREBUIE sa-si stabileasca singuri doza de medicament! Singura persoana care trebuie sa faca asta e medicul tau. Numa bine

Ma bufneste si rasul, desi e trist ca ai ajuns la boala asta, dar daca mi te inchipui 'baut peste masura, nemancat cu zilele si saptamanile, fumat la greu, nedormit'... cum arateai? Pai cat credeai ca mergea asa mai departe? Si culmea culmilor mai si citeai, tineai minte ceva?!...in starea aceea ma refer... Eu cred ca schizofrenia asta e ca la alcolisti, poti trai cu ea, dar nu scapi niciodata, dar ca sa te incurajez sa sti ca multe boli sunt asa, si eu am probleme cu tiroida si nu voi scapa niciodata...

Anturajul jeanny, anturajul...Ba sa stii ca cu tiroida poti scapa, de exemplu am avut un caz in familie cu nodul tiroidian drept care s-a vindecat.

valentin, ceea ce tu sau altul defineste ca "stare psihotica" eu definesc ca "perceptie extrasenzoriala" sau pur si simplu imaginatie, diferenta consta in EFECTUL ASUPRA MEA, adica ceea ce a urmat... adica... nimic deosebit. IDEA, indiferent ce denumire ii dai ulterior, atata timp cat ramane doar o idee deosebita, "o perceptie diferita asupra realitatii" ea nu dauneaza daca nu ea te controleaza pe tine, ci invers... in functie de INTERPRETAREA pe care i-o dai si IMPORTANTA pe care i-o acorzi. M-am mai intalnit cu idei de aceasta natura sau intamplari si chiar daca unele sfidau legile probabilitatilor, nu le-am dat nici un fel de interpretare acestora, tocmai pentru ca unele intrebari pe care le intalnim in viata, numeste-le provocari, nu necesita un raspuns... sau cel putin eu le las asa cum sunt... si ma pot bucura de "universul" plin de imaginatie bolnava sau nu, totul depinde de unghiul din care privesti (ma defineste sintagma "nimic din ceea ce e omenesc nu imi este strain") si raman imun la toate influentele... le filtrez si le aleg pe cele folositoare... si mai ales nu ma sperii de ceea ce descopar... in final am capatat o liniste interioara in ciuda faptului ca am cosmaruri atunci cand dorm... si o viziune asupra vietii in general si a umanitatii in particular... adica o filosofie daca vrei sa o numesti asa... sfatul meu... calmeaza-te si ai grija ce spui psihiatrului... ca nu toti oamenii sunt empatici si la randul lui este om si se sperie daca ii spui prea multe... si mareste doza, ceea ce te face sa crezi ca esti si mai irecuperabil si sa exagerezi si mai mult "ideile" pana incepi sa crezi pe deplin in ele... si uite asa intri intr-un cerc vicios din care nu mai scapi... decat cu puterea vointei pentru ca cei din jur nu pot sa faca minuni si nici medicamentele daca nu ajuti tu in primul rand... uite anastasia a reusit sa isi amelioreze foarte mult situatia... si daca ar fi procedat asa de la inceput, nici nu ar fi ajuns cu un diagnostic... asta ii explic si sotiei mele si multe lucruri merg spre bine... si ea avea tendinta sa "vada" mesaje personale de la Divinitate in carti diferite sau afise cu reclame publice si i-a trecut asta in mare parte... (apropo, sper ca nu crede careva pe acest forum ca relatia dintre sotia mea si mine e una gen medic-pacient sau ca ea ar fi cobaiul meu pentru a experimenta ideile mele parapsihologice)

Dn-le Glady, si eu as vrea sa ajung la pacea interioara pe care o mentionati dvs adica sa fiu impacat cu mine insumi cum zicea si nae ionescu. Dar deocamdata nu sunt pe picioarele mele, sunt dependent de alti oameni si nu prea pot filtra influentele negative tocmai din aceste motive. Multumesc pentru efortul pe care il faceti pentru a indruma pasii oamenilor de pe acest forum, pun pariu ca si sunteti o fire optimista. Unii oameni sunt mai tari altii mai slabi. Ce sa mai zic, e bine totusi ca va sprijiniti unul pe altul dvs si sotia. Cred ca sunteti un cuplu fericit in ciuda problemelor de sanatate.
Va doresc sa fiti fericiti!

Valentin, in primul rand nu e nevoie sa mi te adresezi cu "dvs"... nu imi dau nu stiu ce importanta si nu e asa mare diferenta de varsta... Intradevar eu si sotia suntem un cuplu fericit, ne cunoastem din 2003, casatoriti din 2004, amandoi la a doua casatorie, ne intelegem din ce in ce mai bine si ne iubim mai mult ca la inceput, in ciuda problemelor de sanatate si altele pentru ca oricine traieste are probleme. Dar noi ne potrivim, avem gusturi asemanatoare, ea are un IQ mai ridicat ca al meu, eu il compensez prin EQ si in general relatia noastra se bazeaza pe prietenie si incredere, ne-am si modelat unul dupa celalalt, iar diferentele le negociem cu diplomatie si compromisuri... ne simtim in largul nostru cand suntem singurei "pe insula noastra"... avem si unele principii de baza, dar deja am deviat mult de la subiect... si oricum reteta casatoriei noastre nu inseamna ca functioneaza si la altii... Dimpotriva, ca fire suntem destul de diferiti... ea are tendinta sa fie pesimista, desi in aparenta e mai vesela ca mine, in timp ce eu sunt "acuzat" de oamenii care nu ma cunosc ba de pesimism (chiar cobe rea) sau de optimism excesiv, cand eu ma consider... realist. De obicei imi ghidez actiunile sau dau pronosticuri dupa probabilitati, apreciez procentual ce sanse are sa se intample un eveniment viitor fara a implica ceea ce simt sau ce as vrea eu sa se intample pentru a obtine un rezultat obiectiv si de aceea uneori sunt considerat optimist sau pesimist pentru ca oamenii accepta cu greu pe cineva care actioneaza "statistic", sunt uneori enervant de calm in situatii in care altii se pierd si invers, ma enervez usor in situatii in care altii raman calmi, deoarece eu ma supar pe oamenii din jur de la care am pretentii cat de cat si le observ mult prea usor defectele si "simt" ceea ce gandesc fara ca ei sa realizeze asta si de multe ori ma dezamagesc. De asemenea multi oameni au pretentii de la natura (Divinitate, noroc, parinti) si se supara cand nu le iese cum au sperat, in timp ce pe mine nu ma supara asta... spre exemplu oamenii se supara ca pierd un autobuz, eu ma gandesc ca nu am de unde sa stiu ce bine mi s-a facut, poate as fi avut un accident sau poate as fi ajuns undeva prea devreme si as aflat ceva care era mai bine sa nu stiu... cred ca totul este relativ si in orice rau se afla un graunte de bine si invers valabil... de aceea in loc sa te pierzi in lamentari si depresie in situatii dificile, e mai bine sa cauti solutii constructive cu ceea ce ai, nu cu ceea ce ai fi putut sa ai sau ai avut si ai pierdut...

Da, ai dreptate anturajul este o mare problema, dar sper ca acuma ti-ai dat seama... Sunt cazuri mai rare cand poti scapa pentru restul vietii de problemele cu tiroida, dar eu am Basedow graves, o forma a hipertiroidismului de care nu scapi asa de usor. Exista 3 tipuri de tratament: medicamente tiroidiene (pe care le iau momentan si dupa o luna am inceput sa scad din doza initiala), tratamentul cu iod radioactiv si indepartarea chirurgicala a glandei. Saptamana viitoare o sa-mi fac analizele, dar dupa scaderea dozei medicamentelor m-am simtit bine cateva zile pana astazi, dar azi nu ma simt bine deloc. Oricum ar fi bine sa raman numai cu medicamentele (cu pauze) pe toata viata, ca in caz de indepartarea glandei se impune un tratament medicamentos, prin intermediul caruia cantitatea de hormoni tiroidieni este readusa intre limitele normale pentru restul vietii (pentru ca nu mai exista tiroida, care sa produca hormoni). Dar cum am auzit ar fi foarte rau fara glanda tiroida si apar tot felul de alte simptome pentru ca corpul deci glanda nu mai produce hormoni.

Foarte frumos din partea ta dn-le Glady pentru ca ai o sotie asa reusita.Sa stii ca nepotrivirea de caracter e cauza multor divorturi, nu stiu cum au ramas ai mei parinti impreuna pana la data asta.Aveti fire de om contemplativ din cate imi dau eu seama din ce imi scrieti(a se vedea trioul : Asceti, Extatici si Contemplativi mi se pare ca era o carte de istoria religiilor cu numele asta) Va doresc sa fiti fericiti impreuna toata viata si sa depasiti si bolile care incearca sa se interpuna intre voi si fericire!

Salut Jeanny! Uite domle ca exista si boli aproape la fel de grave ca a mea.Boli fizice...Din ele se poate muri(Doamne fereste!) pe cand din schizofrenie sau ce naiba mai am si eu nu.Te cred cand zici ca s-ar putea sa ai probleme cu glanda tiroida toata viata si imi pare rau!
Totusi, daca nu depinzi de altii si poti lucra un servici inseamna ca trebuie sa fii cat de cat multumita de situatia ta spre deosebire de mine care nu sunt(a se vedea primul meu comentariu pe aceasta pagina)...
Iti doresc sa ai parte de medici buni si sa ai un tratament pe care sa-l suporti usor si fara efecte adverse!
Pe curand!
Sanatate

Sunt curios ce mai face Anastasia.
Sper ca nu ne-ai parasit si ca ai doar probleme cu caldura