pulsatii in zona tamplei stangi

Buna ziua, am o mare problema. In luna decembrie a anului trecut am apelat la un neurolog si am fost diagnosticata cu tulburare depresiva si spasmofilie. Am facut tratament timp de o luna cu Vertimed, Bromazepam, Calciu cu D3 si Magnerot( acestea 2 inca le iau). In aceasta luna m-am simtit mai bine, dar dupa incetarea tratamentului cu Bromazepam si Vertimed a inceput cosmarul. Nopti nedormite, stari de anxietate, sufocari, senzatie de moarte, vertij, nu puteam manca nimic, imi vedeam inima cum iese din piept, un COSMAR. Am fost la 2 cardiolgi, mi-au zis ca la inima nu am nimic, dar eu totusi ma simteam foarte rau, am apelat la un nutritionist pentru ca nu ma alimentasem 5 zile decat cu apa, am apelat la un psiholog, am facut cateva sedinte de psihoterapie dar nu s-a schimbat foarte mult starea mea de sanatate. Timp de o luna m-am luptat cu aceste simptome, dar nimeni nu-mi spunea ce am, dupa ceva timp am inceput sa-mi mai revin, sa ma ridic din pat, sa merg, dar nu am aveam echilibru, aveam dureri de cap groaznice, insomnii, dupa care am apelat la un alt neurolog pentru a vedea si alta parere. Am fost indrumata sa merg sa fac un tomograf la cap dar m-am cam speriat si am renuntat. Acum ma simt foarte rau, vena din zona tamplei stangi mi se umfla si imi pulseaza incontinuu, o aud si asta ma ingrijoreaza, nu pot dormi noaptea, ma sufoc, am impresia ca imi pocneste. Va rog ajutati-ma cu un sfat. Este din cauza depresiei sau e posibil sa am ceva la cap? gandul asta ma innebuneste

Buna ziua,
Inainte de toate trebuie sa ramaneti calma. Am trecut si eu prin toate starile descrise de dumneavoastra (mai putin cea cu vena), plus multe, multe altele. Au trecut doua luni si 11 zile de atunci si pot sa spun ca ma simt foarte bine comparativ cu starile de la debutul "bolii". De cele mai multe ori (daca nu este ceva de ordin fizic...eu pana acum n-am auzit sa fie) acestea sunt niste stari controversate pe care dvs le puteti controla. La inceput, pentru mine, au fost extrem de greu de controlat, dar cu timpul ele dispar. Trebuie sa nu va dati batuta si sa lupatati. Cum? Cu pozitivism (chiar daca pare fals la inceput) si cu incredere. Un prieten ar putea tine locul psihologului.

Consultati un medic cu specializare in acupunctura. La doua luni de la aparitia simptomelor am fost la un cabinet de acupunctura, mi s-a facut un diagnostic energetic, de unde au rezultat mari dezechilibre si mi s-a spus ca nu este cazul sa merg la neurologie. Probabil ca imi voi face o tomografie si/sau o electroencefalograma..nu sunt sigura.

buna seara,
b3b3lusha000...
1.as vrea sa te intreb:
- ai intrerupt tratamentul de la tine putere SAU la indicatia medicului?
- de ce te-am intrebat?..aceste medic.NU se intrerup brusc.poate detaliezi;
2. zici ca 5 zile n-ai baut decat apa.pai si cum vrei SA TE SIMTI?
- nu zici varsta dar sigur..tanar/tanara..
- incearca sa mananci macar de 3 ori /zi, .eu ti-as propune de mai multe ori-tot la 2 ore- si cat de putin.
incearca cu paine prajita si putin unt si/sau biscuiti dimineata+ceai; dupa 2 ore un iaurt; la pranz un gratar din piept de pui si cartofi natur; chiar si ceva dulce; seara sa nu te culci flamanda.nu vei adormi.si iar te vor lua.gandurile;
- bea multe ceaiuri, sucuri, apa.lichide=ce-ti place;.si bea si de "nevoie" nu doar, cand ti-e sete;
- in cele 5 zile sigur ai avut SI glicemia scazuta, probabil si tensiunea sub limita.verifica sa vezi...

sanatate,

Hipotensiunea este termenul medical ce desemneaza o valoare scazuta a tensiunii arteriale (mai putin de 90/60).
Tensiunea arteriala normala este situata de obicei in jurul valorii de 120/80 (sistolica/diastolica).

Nu apa produce hipertensiune.

Dimpotriva!

Ea este tratamentul de urgenta al hipotensivilor, al celor care cad de pe picioare, pentru ca au tensiunea arteriala mica.

In mare masura, ne imbolnavim si pentru faptul ca nu ne preocupam sa avem apa suficienta in organism.

Multe persoane spun: "De ce sa beau apa daca nu mi-e sete?", fara sa stie ca senzatia de sete apare abia dupa ce in corp lipsesc peste trei litri de apa, cand sangele deja are o vascozitate mai crescuta, fapt ce ingreuneaza circulatia in micile arteriole si capilare ce hranesc toate celulele corpului.

Hipertensiunea arterială se defineşte a fi creşterea tensiunii arteriale maxime (sistolice) peste 160 mmHg şi a tensiunii arteriale minime (diastolice) peste 95 mmHg.
Între 140/90 mmHg şi 160/95 mmHg, valorile tensionale indică o hipertensiune de graniţă.

= intrebare: bei suficiente lichide??
cele bune!

Buna seara, in primul rand vreau sa va multumesc ca macar incercati sa ma ajutati, nu stiu ce sa mai fac, sunt foarte panicata cand aud de spitale, medici, boli. Am 21 de ani, doamna Maria am intrerupt medicamentele brusc pentru ca neurologul mi-a zis sa intrerup dupa o luna, v-am zis dupa ce am intrerupt m-am simtit foarte rau, o luna doar in pat, eram dezorientata total, simteam ca nu mai pot sa rezist, aveam halucinatii. Parintii mei au luat legatura cu neurologul care mi-a prescris medicamentele si a spus ca trebuie sa continui inca 6 luni acest tratament. Eu am refuzat sa-l reiau pentru ca citisem pe prospect ca da dependenta. Beau 2 litri de apa pe zi, acum mananc de toate cate putin, mi-am mai revenit insa depresia inca o am, imi vine sa plang mereu, simt ca nu sunt prezenta, simt ca voi muri, si marea mea problema este vena pe care o aud cum se zbate. Va multumesc mult, va rog ajutati-ma

5 zile nu am mancat nimic pentru ca nu puteam, aveam mereu un nod in gat ce ma sufoca. Nu suportam pe nimeni in preajma mea, atunci nu realizam ce se intampla cu mine, acum insa ca mi-am mai revenit multumesc lui Dzeu, vad altfel lucrurile, stiu ca am o depresie, stiu ca va trece, stiu ca nu se moare din depresie, dar totusi cand am atacurile de panica nu mai pot gandi pozitiv. Stiu ca nu sunt singura tanara care trece prin astfel de momente, dar e foarte greu. Acum am inceput sa iau in greutate, aveam 45 de kg, acum am 47, inima imi bate normal, am facut mari progrese de care sunt foarte mandra, dar ma sperie acele pulsatii, si mi-e cam teama de tomograf.de fapt de diagnostic. De aceea am apelat la Dvs. pentru a sti daca acestea sunt urmarile atacurilor de panica, si nu sunt simptome ale unei tumori la cap sau altceva

Buna dimineata,
ma bucur sincer ca iata...ai inceput prin a gandi de bine-pozitiv.
parere:
- continua tratamentul pt cele 6 luni cum zicea dr.si vei vedea..rezultatul.
- cand esti ok in gandire, ai vazut draga mea ca ai pofta de mancare?.incet...bea si sucuri din fructe.
- si inca CEVA f important..daca nu poti sau inca NU vrei sa iesi din casa.NU statul pe net ar fii o solutie...aici toata lumea "se vaita" de cate-o problema si nu asta-ti trebuie-acum, CI DISCUTIILE intre voi tinerii, chiar iesiri in cluburi, la intalniri cu prietenii etc..sau daca ai o prietena buna, cheam-o la tine..vb VORBE dar, NU VB DE CEEACE TI SE INTAMPLA acum, , , iti va trece.
- sa-mi lasi mesaj aici cand repede te vei face bine
iti doresc o zi faina..si sa fii fericita in viata.meriti.
stii ceva?
se zice:
VIATA-I FRUMOASA, NU E USOARA
dar voi tinerii, se merita s-o traiti din plin.
cele bune,

Buna ziua, va multumesc mult. Stiu ca trebuie sa gandesc pozitiv si credeti-ma ca cel mai mult imi doresc sa imi reiau viata mea de dinaintea bolii. Dar nu pot, cand ies din casa ametesc foarte tare, cand intorc capul imi vine sa vomit, imi este frica sa fac activitatile pe care le faceam inainte pentru ca mi se face rau. Ma simt extenuata, in ultima perioada dorm foarte mult si cand ma trezesc toata casa se invarte, probabil s-a adunat toata oboseala din ultimele luni nedormite. Va multumesc si va doresc multa sanatate

Draga b3b3lusha000,
Cea mai devastatoare oboseala este cea psihica, probabil ai nervii obositi, multe nopti nedormite, alimentatie dezordonata, etc etc ... mai pe scurt un stil de viata dezorganizat. Ai putea sa incepi cu pasi marunti, asa cum poti tu, sa iti faci ordine in viata.... Si eu ameteam asa de tare incat am avut zile in care nu m-am dat jos din pat, dar mi-am revenit, problema trebuie tratata cu calm, acceptare si incredere. Stii asta dar nu reusesti? Perseverenta este cheia.

Nu trebuie sa iesi neaparat in societate, mai bine in natura sau ambele... tu stii mai bine, dar nu uita ca echilibrul este cel mai important. Ai putea sa realizezi acrivitati care sa iti faca tie placere PENTRU INCEPUT pentru a-ti reveni, iar daca nu te simti in stare nici de asta probabil ai multe sentimente reprimate, asa ca exprima-le (este foarte important), lasa-le sa iasa si pe cele negative! Spune tot ce ai pe suflet unei persoane care sa te inteleaga.

Este bine ca ai postat pe internet, este bine tot ceea ce faci si doar faptul ca vrei sa iti revii. In prima faza nici eu nu suportam criticile, cicailelile, atotstiinta si aveam nevoie de cineva care sa ma asculte, sa ma inteleaga ceea ce este foarte greu pentru o persoana care nu a trecut prin asa ceva. Orice incerci sa faci ca sa iti revii este bine deoarece reprezinta un pas inainte. Chiar te rog nu reprima nimic din ce simti, daca nu ai cu cine discuta sau daca tu crezi ca nu esti inteleasa, te ascult. Toarna tot, nu este nimeni in masura sa te judece... Stiu ca ai nevoie de pace si liniste, dar are dreptate si doamna Maria 123 - pe net nu prea o poti gasi ;)... dar eu sunt dispusa sa te ajut.
Daca eu am reusit (mentionez ca am avut si zile in care nu mai puteam transmite comenzile de la creier, adica eram semiconstienta de ce era in jurul meu, dar nu ma pueam misca vorbi), sigur vei reusi si tu!

Si eu ma gandeam sa imi fac o tomografie si, de asemenea, imi era frica de rezultat si mi-am zis in cele din urma ca mai este mai bine sa nu stiu. Anxietatea asta este cumplita, stiu prin ce treci. Trebuie sa inveti sa o tii sub control. Pune-ti mereu intebarea asta: la ce ma ajuta anxietatea, depresia? Fii persevereta, chiar daca la inceput nu vezi rezultate si esti coplesita de sentimente.

Nu se moare din depresie, dar sunt oameni care se sinucid din cauza ei. Asa ca va rog, daca vrei sa ajutati pe cineva care se afla in situatia asta, amintiti-va ca aceasta persoana are nevoie de LINISTE, PACE, INTELEGERE si IUBIRE.

Imi poti descrie halucinatiile? Daca ai intrebari legate de tratament, medici si orice altceva te ascult.

Numai bine iti doresc.

Ma regasesc in totalitate in spusele dumneavoastra, ma simt absenta de multe ori cand port o conversatie, fac lucruri pe care apoi realizez ca le-am facut, fara a ma gandi inainte sa le fac, sunt trista, mereu imi vine sa plang, uneori imi pierd speranta ca imi voi mai reveni, alteori imi spun ca voi trece si peste asta, acum cand mi-am mai revenit pot discuta despre problemele mele insa cand a debutat boala nu puteam vorbi decat cu psihologul, aveam impresia ca toti ma vor crede nebuna. Uneori am impresia ca am murit si ca de fapt nu traiesc, doar visez, sunt epuizata. Acum am inceput sa vorbesc si cu ai mei despre ceea ce simt, ca de fapt nu am nicio durere, de fapt e o durere in suflet. Nici nu stiu cum sa explic, dumneavoastra sigur intelegeti pentru ca ati trecut prin faza asta. Mereu ma intreb de ce eu? si pana cand? O zi buna va doresc

Absenteismul este teoretic de la depersonalizarea si derealizarea din cadrul anxietatii. Important este sa nu le iei ca pe ceva grav. Si eu aveam impresia ca sunt moarta si imi pierdeam speranta, este normal stai linistita. Plangi daca asta simti ca trebuie sa faci. este rau atunci cand nu mai poti nici sa plangi. De ce tu? Pentru ca poti mai mult, poti sa fii mai buna decat ai fost. Nu semana oare cu un indemn de a te schimba (in bine sau in rau, tu alegi)? Exista persoane malefice care se pare ca traiesc raiul pe pamant, dar ei sunt asa deoarece au ales sa decada si nu au nevoie de ajutor ca sa se schimbe (de aceea tu si nu ei). Incadreaza acesta experienta la lectiile de viata care te indeamna sa evoluezi. Accepta-te asa cum esti (calitati si defecte, aspecte pozitive si negative din viata ta), iar daca predomina negativul insemna ca o schimbare importanta este la orizont, dar pot trece ani pana la realizarea acesteia, depinde si de tine. Trebuie sa constientizezi aspectele negative, ceea ce determina suferinta ta (doar cele interioare ale propriului eu fara a-i implica pe ceilalti in asta) si apoi sa te schimbi folosindu-te de toate capacitatile. Accepta schimbarea ca pe ceva minunat, divin fara a-ti fi frica de ea si de nimic altceva. Traieste in prezent! Ne facem planuri pentru viitor, dar ceea ce ne dorim cu adevarat, cu sau fara sa constientizam, este sa fim fericiti in prezent.
Fara dvs. te rog...e vina mea am uitat sa iti spun ca nu este o mare diferenta de varsta inte noi.
O seara frumoasa.

Buna Shanta, iti multumesc pentru sfaturi. Tu cum ti-ai revenit? mi-ai zis despre acupunctura.. pe tine asta te-a ajutat? faci si un tratament cu antidepresive sau ceva? La psihoterapie am invatat ca doar eu insami ma pot ajuta. Dar eu nu reusesc singura, cu toate ca am refuzat orice antidepresiv, simt totusi ca nu as reusi fara un calmant. Da-mi detalii te rog despre vindecarea ta. Se poate scapa de aceasta cumplita ~boala~ fara medicamente? Multumesc. O zi buna!

Inca ceva... planurile pe care le aveam pentru viitor ma tin "in viata". Daca as renunta sa ma gandesc la viitor as fi distrusa. Ceea ce ma ridica putin sunt amintirile de dinaintea bolii si dorinta de a retrai din nou. Nu pot sa accept ca de la o persoana cu multa pofta de viata si energie am ajuns aici.

In primul rand, este important sa nu renunti la tratament, daca nu rezisti fara el. Am incercat calmate pe baza de plante, dintre care cel mai bun a fost Sedocalm. Magneziul a fost iarasi bun deoarece calmeaza sistemul nervos, est e bun impotriva stresului si creste imunitatea. Alimentatia este, de asemenea, importanta. Medicina traditionala te poate ajuta in sensul asta (acupunctura, ayurveda). Doar un medic hopeopat si/sau specialist in acupunctura iti poate face un diagnostic in urma caruia se pot vedea dezechilibrele. Nu am facut acupunctura, dar am auzit ca ajuta, nu vindeca. De vindecat te vineci tu. Important in cazul acestor afectiuni, dupa cum bine stii, este relatia medic-pacient, increderea si managementul emotiilor.

Nu mi-am revenit complet si nici nu am depresie, am avut multe stari depresive si inca mai am, dar foarte rar. Ce m-a ajutat pe mine se poate sa nu mearga la tine. Rugaciunile au fost tratamentul meu, dar venite de la altii deoarece eu nu mai reuseam nici asta sa fac. Eu n-am spus ca am reusit singura, ajutorul este chiar si atunci cand citesti o definitie a atacului de panica, in plus am avut multe momente criza cand ori vroiam sa ma internez, ori sa pleec undeva intr-o padure (fara sa mai vad beton, plastic, tehnologie samd) sau intr-un loc unde sa pot trai in pace si armonie cu natura. Bine, recunosc ca ultima varianta este si va ramane un vis frumos pentru tot restul vietii. :))

"Nu pot sa accept ca de la o persoana cu multa pofta de viata si energie am ajuns aici."

ACCEPTA! Este singura solutie.

Nici eu nu puteam sa accept la inceput. Dar am fost fortata sa o fac si putin cate putin simteam ca mor si mai mult; dar s-a dovedit a fi o moarte benefica. Lasa d-le excesul asta de zel, nu e bun deloc te taraste inapoi in trecut (ai grija sa nu ramai blocata acolo), nu uita ca tu mergi inainte si traiesti in prezent. Pe mine nu m-a dus doar in trecut, ci intr-o prapastie dintre mai multe lumi si nu credeam ca voi mai iesi vreodata. Ai si multe avantaje acolo sa stii, dar e ca si cum ti-ai vinde sufletul diavolului. Imagineaza-ti. Nu cumva pentru tine nu mai exista timp si spatiu? Acum trebuie sa actionezi, timpul sta ca sa te ajute sa realizezi ca ceva din ceea ce faci nu este bine... si va incepe sa se deruleze normal atunci cand vei renunta la excesul de zel si vei incepe sa rezolvi negativismul care te-a adus aici, in pragul disperarii. Ai suficienta judecata ca sa ca poti sa face ceva in sensul asta si sa realizezi ca se putea mult mai rau.

Ti-am trimis un mesaj privat, spune-mi daca l-ai primit. Daca vrei sa vorbim pe mess te rog lasa-mi un mesaj cu adresa ta de mail

b3b3lusha000, nu am primit mesajul

Cum te mai simti?

Am uitat sa iti spun ca am adoptat din prima zi aparitiei simptomelor o alimentatie bazata mai mult p efruct si legume (cat se poate crude), am renuntat la cafea, tigari, alcool si carne (rosie in special) si am redus zaharul. Daca tu consumi fructe si legume de sezon cred ca previi aparitia anumitor dezechilibre, dar daca nu faci asta si boala deja s-a instalat, tehnica asta nu te mai ajuta (decat dupa ce readuci echilibrul in organism). Trebuie sa stii ce iti lipseste din organism sau medicul iti poate spune asta. Eu fac acum tratament cu argila si o sa incep sa iau acizi grasi omega 3 si 6, care sunt buni pentru creier.
Spuneai ca depresia este o boala a sufletului. Sufletul trebuie sa se exprime. Cum? Prin muzica, dans, pictura, poezie sau orice altceva care sa iti placa.