Relatia cu mama - ajungem la crize de furie dupa cateva zile impreuna

Buna, sunt fiica unica. Mama este vaduva de multi ani, locuieste in alt oras, destul de departe si vine sa ma viziteze de doua sau trei ori pe an, si sta pana la 2 saptamani. De fiecare data incepem pozitiv, dar relatia se deterioreaza rapid ajungand la o criza in care eu izbucnesc de manie si ajung sa ma vatamez corporal (imi frang mana, ma musc sau ma bat cu pumnii). Eu de obicei sunt o persoana calma, nu am izbucniri de genul acestea decat provocate de prezenta mamei.
Mama are doua personalitati diferite. Este extraordinar de sociabila, de ex. se imprieteneste usor in timpul unei calatorii cu trenul, lumea o indrageste pentru energia si deschiderea ei. Ajuta bolnavii si batranii, invita prieteni la ea acasa, este apreciata. Toate acestea se intampla in orasul in care locuieste.
Pe de alta parte este fata mamei pe care o vad doar eu si cei care se intampla sa ne fie in preajma cand trecem printr-o criza. Vorbeste urat despre alti oameni carora le-a zambit in fata in urma cu putin timp, este suspicioasa fata de altii, este convinsa ca alto oameni vor raspandi neadevaruri despre ea, nu doreste ca alti oameni sa afle anumite lucruri despre ea. Imi reproseaza ca nu petrec timp cu ea si nici nu vorbesc cu ea. Imi reproseaza ca sunt draguta cu toti ceilalti in afara de ea. Ea percepe cel mai mic comentariu ca si o acuzatie. Cand unchiul care vine in vizita spune ca nu se simte bine la stomac, mama intelege ca el ii reproseaza ei ca nu a facut mancare buna si il acuza pe fata. In fazele de criza, mama este intempestiva, orice spune este o acuzatie, o injurie, un repros. Imi spune ca ma dispretuieste, ca nu stiu sa o apreciez. Chiar si daca sentimentele ei negative nu sunt directionate impotriva mea direct (ci improtriva altcuiva, de fata sa nu), eu ma incarc negativ la comentariile ei pana la momentul cand nu mai rezist si izbucnesc intr-un atac de furie. Strig la ea, o smucesc de mana si apoi ma vatamez pe mine insami cum am scris mai sus.
Dupa o vreme, mama fie se calmeaza si vorbeste cu mine de parca nu ar fi fost nimic. In aceste situatii eu sunt perplexa si simt ca mai moare ceva in mine. Fie continua sa poarte ranchiuna multa vreme, pana pleaca inapoi acasa. Iar la vizita urmatoare o luam de la capat.
In mod suprinzator, putem sa avem o relatie foarte buna cand suntem la distanta. Ne dam mesaje in fiecare zi, ea este ocupata cu actele de binefacere pe care la face, este implinita, pozitiva. Problemele apar doar cand vin sarbatorile si trebuie sa vina la noi, pentru ca sa nu fie singura.
Sentimentele mele fata de ea sunt patrunse de durere, de mila. Imi pare rau sa o vad atat de nefericita, nemultumita de fiica pe care o are, care nu poate sa ii dea iubirea pe care si-o doreste. Cred ca am invatat de mult sa nu ma deschid fata ea, care in fiecare moment poate sa spuna ceva negativ, sa critice sau sa jigneasca. Nu avem subiecte comune de discutie, doar ea vorbeste cand stam de vorba. Eu m-am obisnuit si este ok asa. Am sentimentul ca mama nu poate sa inteleaga oricum nimic din ce as incerca sa ii povestesc despre mine. Conversatia ei este repetarea acelorasi propozitii din nou si din nou.
Imi doresc sa stiu ce as putea sa fac. As dori sa nu ne mai cauzam in continuu atata durere. I-am scris o scrisoare, dar nu stiu daca poate sa vorbeasca deschis despre ce ni se intampla.

Multumesc pentru rabdarea cu care ati citit!

Teoretic cred ca v-ar ajuta sa mergeti sa vorbiti impreuna cu un psiholog sau cu un duhovnic dar nu cred ca mama va accepta. Puteti sa ii propuneti.

O alta varianta ar fi ca in momentul in care incepeti sa va certati sa ii propuneti sa se reintoarca acasa. In primul rand trebuie sa va ganditi la dv. insiva si apoi la cei din jur.

Multumesc pentru acest raspuns. Si asta ar putea fi o solutie.

Asa cum v-a spus si doamna psiholog mama dv este bolnava si o mosteniti si dv intr-o mica masura de asta va manifestati la stres prin autovatamare !
Mama dv pare a avea personalitate histrionica, de aceea se implica in actiuni sociale unde sa fie apreciata si admirata in rest in familie isi arata gandurile (simptomele) reale ! Trebuie sa invatati sa nu luati deci de bune vorbele si acuzele sale pt ca fac parte din boala !