Relatie nefericita

Am o relatie de 11 ani, locuim impreuna de 10. In toti acesri ani nu ne-am casatorit pentru ca...diverse motive. Tot timpul s-au gasit scuze.
La inceput, cativa ani, am fost indragostita nebuneste de el. El fiind foarte rece, distant, fara emotii la vedere. Dar l-am inteles deoarece parintii lui au divortat cand el era mic si a fost crescut de tatal lui alcoolic.
De cativa ani sunt sigura ca nu il mai iubesc dar ma leaga de el obisnuinta si comoditatea de a fi cu o persoana pe care o cunosti destul de bine.
De un an si-a schimbat comportamentul, mai precis a devenit mai nervos, mai certaret. Tot timpul ma critica (facea lucrul acesta si inainte dar acum a crescut frecventa).
Nu e gelos, dar e genul de persoana foarte rece. Nu mi-a facut niciodata complimente sau declaratii.
De o saptamana am aflat ca sunt insarcinata. De atunci nu imi accorda nici un fel de atentie. Doar sa ma certe ca e praf pe undeva, ca sunt nesimtita ca am facut nu stiu ce lucru, nu imi ofera pic de afectiune, nu a aratat nici o bucurie fata de sarcina, desi stiu ca isi darea un copil si am incercat 10 luni sa raman.
Eu sunt foarte nefericita, sunt emotiva care iarasi e motiv de cearta. Ma acuza ca m-am facut nesuferita.
Eu tin totul in mine, nu imi place sa ma cert, nu imi plac scandalurile. Am trait intr-o familie cu violenta conjugala si nu pot pur si simplu sa ma apar, sa imi sustin punctul de vedere.
Am ajuns sa ma lovesc singura, sa plang ascunsa peste tot, sa ma urasc, sa urasc copilul din mine, sa il urasc pe el.
Nu am curaj sa fac nimic, imi e teama de viitor, nici eu nu stiu de ce imi e teama mai exact.
Nu ma inteleg eu pe mine. Ma gandesc si la el ca nu cred ca isi va mai gasi pe cineva si va ajunge ca tatal lui. Singur si alcoolic.
Nu mai vreau copilul, nu mai vreau sa fiu nefericita, nu mai pot.

Din pacate sunt si astfel de barbati.reci dar posibil ca el nu a avut in trecut afectiune din partea nimanui si de acceia nu poate oferi, , in ceia ce priveste sarcina aici nu stiu ce sa va zic, ganditi-va daca ati avea putere si posibilitati sa-l cresteti singura..nu stiu daca mai aveti copii.dar eu pot sa va spun ca un copil implica foarte multe nu este usor, , eu am 2 copii si o perioada i-am crescut singura si a fost destul de greu..acum dv faceti exact ce va dicteaza inima..un copil e o binecuvantare dar, , va doresc numai bine si sanatate, ,

Stiu ca din cauza copilariei e atat de rece. Am inteles asta de la inceput si l-am acceptat. Am fost tot timpul intelegatoare si binevoitoare dar am ajuns la limita.
Faptul ca ma trateaza urat acum cand am ramas insarcinata, in loc sa imi ofere afectiune m-a daramat complet. Nu m-am asteptat la asa ceva si e o lovitura prea dura pentru mine. Poate si atitudinea mea a fost mai dificila, poate am incercat sa ma razgai, sa fiu mai instanila emotional. Dar mi-a impus sa nu am greturi pentru ca as exagera. Ce inseamna asta? Sa imi reproseze ca de cand am aflat sunt brusc prea obosita si mai puturoasa? Recunosc ca pe psihic dupa ce am vazut testul pozitiv am avut brusc simptome de sarcina.

Problema e simpla, nu iti mai face rau singura, daca vrei copilul pastreaza-l, daca nu, fa intrerupere de saracina si cu asta basta, esti tanara, gasesti pe cineva care sa te iubeasca, deci nu are sens sa mai stai cu un asemenea om, era de la inceput rece, damite acuma ca e si mai si, s-o fi plictisit de tine si mai rau, bine ca nu v-ati casatorit, ca uite ce s-a intamplat.
Nu are de ce sa-ti fie teama de viitor, daca faci intrerupere de sarcina, ai viata inainte si gata, si viitor cu asta care-ti mananca sufletul nu ti-e frica de asa ceva ? Copii faci oricand, nu asta e problema, dar daca vrei, asa cum am zis poti sa-l pastrezi desi te va incurca in viata, asta depinde cum simti, mai bine intai cautu un baiat bun, faci familie cu el si dupa aia faci copil, altfel risti sa-i fac rau si copilului actual.
Ia taurul de coarne si zi stop, discuta cu prietenii, cu parintii ca te vor sustine, vei trece peste asta dar vei putea avea o viata frumoasa, e greu, stiu dar cu spirjin de la parinti si prieteni poti sa scapi, poti merge si la psihoterapie daca ai bani insa sa dai 100-150 lei 50 minute, te poate ajuta si asta si prin simplu fapt ca ai cu cine discuta care se pricepe in domeniul asta.
Cu cat stai mai mult, cu atata vei suferi mai mult cu acesta. Omu are mari probleme psihologice si blocaje din cauza parintilor, dar asta nu e problema ta sa-ti distrugi viata ptr un tampit care nu te merita. Sa stea cu cine il suporta asa defect si rau, ca e si rau, pana la urma aia cu lipsa emotiilor e una, rautatea este cu totul altceva.
Sunt oameni cu mari probleme in familie dar se comporta bine tocmai ca stiu ca nu era bine cum era in familie, tot asa parinti alcoolici, batai, etc.
Asa ca decizia iti apartine ce faci cu viata ta, iesi din iadul asta si vei avea o viata buna, nu iesi pe n motive si vei suferi din ce in ce mai tare.

Draga Violeta,

Copilul e un dar de la Dumnezeu. Ti l-ai dorit atat de mult. El va fi bucuria ta in viata. Sa nu cumva sa te mai gandesti sa il ucizi. Dorinta ta a fost auzita si iata ca dupa mult timp ai ramas insarcinata.
Mergeti amandoi la psihoterapie de cuplu si la un duhovnic si o sa fie bine.
Vei fi mama. E un semn de bucurie sublima.
Eu si cu sotul nu putem fi parinti si suferim foarte mult.
Nu lasa niste emotii de moment sa iti umbreasca trairile frumoase din timpul sarcinii. Lasa-ti o perioada de gandire si ia lucrurile in serios.
Retrage-te la parintii tai daca vezi ca nu mai poti locui cu el si te face nefericita, ei sunt singurii care vor fi langa tine neconditionat si te vor ajuta sa iti cresti micutul. Fii puternica si nu ceda! E un moment important din viata ta.
Copilul e carne din carnea ta si sange din sangele tau. El va fi cel care iti va lumina viata in viitor.

@ Violeta

Intra pe pagina Avortul pe Facebook. La a 8-a postare vei gasi un articol cu poze despre cum arata copilasul in a 7-a saptamana de sarcina. Are cap, ochi, urechi, manute, picioruse.

Domnul Valentin cam are dreptate in ce zice, pana la urma si tu ai o problema ca dezvolti dependenta de cu cine ai face relatie, deci nu doar el are, asa ca si asta trebuie sa rezolvi pana la urma tot la psiholog daca altfel nu se poate.
Am stat si m-am gandit, copilul asta te va incurca si in a face alte relatii, deci mai bine faci intrerupere de sarcina, si asa cum am zis, gasesti un partener bun, te cuplezi cu el si dupa ce vezi ca e bine faceti si un copil, sa aiba si copilul ala o familie, nu sa aiba un tata vai de capul lui si sa nici nu-l aiba langa el, dar si daca l-ar avea, acel tata ar distruge copilul ala din punct de vedere psihologic din cauza problemelor pe care el insusi ca tata le are.
Un barbat nu prea se leaga de o femeie cu un copil asa usor, deci ai doar dezavantaje, copii poti face cand vrei, nu este absolut vreo problema.

Clara, iti respect punctul de vedere insa nu iti asumi tu raspunderea acestui copil in caz de ceva, din gura sa dam e usor, tot ea va avea probleme din cauza asta, insa si acel copil, pai de ce ?
Milioane de oameni fac intrerupere de sarcina pe tot globul, e ceva normal asta.
Nu trebuie sa distrugem viata unui copil nevinovat doar in numele religiei.
Realitatea e ca va fi nasol ptr ea cu un copil pe cap si fara nici un rost, va fi greu sa-si gaseasca pe altcineva ptr ca multi barbati din prostie nu accepta femei cu copil intrucat nu isi dau seama ca orice copil e tot copil, nu conteaza al cui este, dar alta problema este ca si fara legatura cu relatie, acel copil va suferi sa aiba un tata descentrat psihic si care nu e langa el.
Asa ca asta este.
Avortul se face pana la termenul stiut, nu conteaza ca are maini si ce mai are, nu trebe sa-i distrugem viata degeaba copilului, mai bine iese si facem altul care sa ii fie bine in viata cu familie, parinti sanatosi la cap si asa mai departe

Nu vrei sa vin la Bucuresti sa te fac eu bucatele, Costy? Ai scapa de toate bolile pe care le ai. :) Nu mai conteaza marimea acum. Stii ca am avut rude ginecologi. Iau acel instrument de fier din depozit si il utilizez pe bucatelele din corpul tau. Ce zici ?
Tu care ai 40 de ani si nu ai avut nici familie si nici o prietena pina la varsta ta, ar trebui sa nu te bagi sa dai sfaturi sa distrugi relatii si omori copii. Nu ai experienta cu asta. Deloc.
In plus mi se pare ca traiesti tot datorita unui tata de-al doilea.

Eu nu sunt de parere ca trebuie sa ne luam dupa sfaturile indirecte ale psihologilor. Trebuie sa filtram totul cu mintea noastra, cu judecata noastra. Daca era sa ma iau dupa psihologi, tata si fratele meu erau acum morti din cauza foamei si nu trebuia sa imi ajut familia. Dar am preferat sa intrerup sedintele de psihoterapie si acum slava Domnului suntem bine toti. Am facut doar niste artificii financiare.

3. Ce te tot framanta atat pe tine religia mea? Ce treaba ai tu cu religia mea? Vezi-ti de prostituatele tale.

Aaa pai daca m-ai face bucatele mi-ar conveni ca as scapa de probleme :))), iti dau si un cadoru mare ptr asta.
Lasand gluma la o parte, ai dreptate, de la un tata al doilea eu am dus-o bine, dar nu ma refer la asta !!!! Eu ma refer ca un barbat nu prea accepta o femeie cu un copil la tinerete, nu e vorba cand copiii sunt mari si se gasesc partenerii la 50 ani cum a fost la mine. Si asta multi o stiu, deci o sa aiba mari probleme in a forma o relatie, asta pe langa ca sufera copilul fara tata sau cu un tata descentrat psihic si comportamental.
Nu am nimic cu religia ta ! Ti-am mai zis si nu vrei sa pricepi am zis doar ca pe conceptii religioase nu are sens sa distrugem viata unui copil.
Ce relatie distrug ? Pai se distruge fata daca persista in aceasta relatie toxica cu diliul ala ! Sa-si vada de viata ei si sa caute pe unul ca lumea, asta spun.
Faptul ca avorteaza nu este problema, repet, se avorteaza pe lume sute de mii de copii zilnic poate.
Nici eu nu sunt deacord cu ce zic psihologii uneori, dar uneori cand ei zic bine, zic bine, nu avem ce face.

Si pana la urma dau ce sfaturi consider eu ca-s bune si care doresc, doar tu ai voie sa dai sfaturi care iti convin ? Toti avem voie, argumentam si omul alege care crede el ca e mai bine ptr el !
Fiecare avem voie sa dam o versiune, se analizeaza, si se elege care e mai buna.
Eu nu am zis sa nu mai zici ce ai zis !!!! Eu doar am zis ca nu e bine ce ai zis, si am argumentat, atata tot, deci am respectat dreptul tau de a da o parere chiar daca nu coincide cu a mea.

Dreptul unui om de a da sfaturi de ucidere de prunci nenascuti pe forum.
Dreptul unui om de a se sinucide, drept spre care aspiri tu.
Dreptul unui om de a destrama o casatorie de 17 ani in conditiile in care pina la 40 de ani omul acela nu a avut nici o relatie.
Stiai ca eu sunt foarte suparata pe mama ca a facut niste avorturi?
Unde sunt fratii mei care trebuiau sa aiba grija de mine si de familia mea?
Au avut mama si tata dreptul de a-i ucide pe vremea lui Ceausescu? Nu, ca era ilegal. Dar s-au strecurat si i-au ucis. Cu bani de la bunicii mei.
Astfel incat vin si eu acum cu dreptul de a considera ca bunicii si parintii mei sunt ucigasii fratilor mei. Ce parere ai? Am dreptate sau nu am dreptate?
Daca mai intervenea si un psiholog care avea dreptul sa dea sfatul insinuant de a recurge la avort, intra si el in acelasi colimator. E unul dintre lucrurile care ma apasa pe mine in viata. Si nu voi recurge niciodata la un psiholog ca sa il fac sa imi treaca.
Parerea mea e sa iti vezi de drepturile tale personale si nu te mai gandesti la ucideri de nici un fel. Nici a ta, nici a copiilor nenascuti, nici a nimanui. Stai in banca ta si nu mai face rau nimanui. Ca nu stii cum se indreapta lucrurile.
Nu e normal sa faci rau cuiva. Parerea mea despre cei care isi ucid copiii sau cei care dau sfaturi in acest sens e ca sunt psihotici si au nevoie de tratament mai mult decat cei cu psihoze care iau tratament. Nici un animal nu isi ucide puiul. Intr-un cuvant ucigasi.

Draga, e dreptul mau sa imi zic o parere, da ?! O sa zic mereu ce am de zis si parerile mele, ma uimesti, suna a comunism ce zici tu acolo.
Avem dreptul la libera exprimare ! Eu nu zic ca tu sa nu mai zici, observi, da ? Sunt democrat.
Avortul este legalizat in majoritatea tarilor civilizate si tu vii si zici ca e crima, poti sa zici, dar nu este asa.
Avem dreptul de a face avort asa cum scrie la lege, de aia se face pana 6-11 saptamani de sarcina ! Asa ca aia este. Nu e considerata crima si asa o luam, daca ne e mai bine sa facem avort, vom face si cu asta basta.
Avem dreptul de a face ce vrem cu viata noastra, asa trebuie sa fie intr-o democratie. Nu sa ni se impuna ce sa facem, ce sa gandim asa cum faci tu, adica ne casatorim cu cine vrem si putem iesi dintr-o relatie toxica cand dorim, putem sfatui pe altii sa iasa daca si la ei e la fel.
Ce casatorie este asta de 17 ani cu un om asa cum este acest baiat ? Cum sa nu zici fetei sa-l lase pe ala si sa-si faca alta relatie ? Ca multi zic asta, nu doar eu, nu are nici o treaba ca am avut sau nu relatii, nu e normal sa incurajezi un om sa stea cu cineva cu care nu se mai poate sta, care injura, insulta si asa mai departe, chiar nu te inteleg, am spus cazul si la prieteni si la familia mea si au zis acelasi lucru, sa-si refaca viata de urgenta !!!
Doar tu vrei ca sa stea in aceasta relatie neagra, de ce, nu stiu, adica nu te gandesti la fata asta care sufera.

Nu ai dreptate sa-ti acuzi mama ca a facut avort !!! Avea acest drept asa cum este in democratie, da ? Asa a dorit, asa i-a fost ei mai bine si bine a facut.
Tie ti-e ca nu are cine sa aiba grija de tine, pai asta e comic ce zici, asta era problema ta ?! Adica fratii tai in loc sa-si fi vazut de viata daca ar fi existat, trebuia sa aiba grija de tine, bine, ca ar fi avut in limita cat s-ar fi putut sa nu le ruineze viata chestia asta, insa asta suna putin si a egoism din partea ta !
Pana la urma tu nu te gandesti si la acel om care decide sa faca avort, te gandesti eventual ca nu mai naste pe cineva care sa aiba grija de unii ca noi care suntem bolnavi (ca ma includ si pe mine aici), eu nu am aceasta pretentie pana la urma, si mama a facut un avort inainte sa ma nasca pe mine (mi se pare ca stii), dar nu o condamn, i-a fost mai bine ei asa, ca poate aveam un frate sau sora care m-ar fi sprijinit e corect, insa nu conteaza.
Ca asa...sora prietenului meu are schizo, si el o intretine, ii da tot ce trebe si ii va da pana ea va muri (ca e mai mare ca el), asa ca si eu puteam avea acest noroc si totusi nu-mi condamn mama, ptr ca ma gandesc si la cum a vrut ea.
Nu e nimeni obligat sa ne care in spate pe noi astia bolnavi si sa stea dupa noi sa stii, si zic asta desi sunt in aceasta oala.

Cre ca esti ruda cu Ceausescu :)))), ca ai idei tare comuniste, impui ce vrei tu oamenilor ce sa faca si ce sa zica, nu merge asa.
Ca asa as putea zice eu tie sa te abtii in a mai spune ce spui, doar ca nu imi convine mie is nu-s deacord cu tine, dar nu este corect asa.

Relatiile nu merg intotdeauna dar asta nu inseamna ca acest fapt indreptateste un avort ! Toate femeile divortate considera copilulul (sau copiii ) cea mai mare realizare a lor indiferent de cat de rau a fost partenerul !
Cel mai bun si competent sfat in acest domeniu il poate da numai si numai preotul !!! Psihologii desi se ocupa de viata psihica a omului vad ca il considera un simplu animalut cu ceva mai multa minte si scapa total din vedere dimensiunea spirituala a omului !
Ganditi si Dv. simplu, ce ne-am fi facut noi acuma daca spre exemplu mama Clarei ar fi avortat-o si pe ea ?

:)

Violeta, faptul ca te urasti acum si te lovesti singura, indica o tulburare psihica. Tu ai nevoie sa fii ingrijita sau macar sa te ingrijesti tu singura de tine, sa te protejezi de nefericiri si greutati, nu de adus pe lume un copil ce nu ti-l doresti, ba inca simti ca-l urasti si inca intr-o relatie nefericita, de care te indoiesti tu insati. Ia hotararea care simti ca trebuie luata, si daca e pro avort nu te simti vinovata, cum a spus Costi, o iau multe, forte multe femei. Un copil are nevoie de o familie armonioasa si de o mama sanatoasa psihic.

Clara, dar intrebarea se putea pune si daca fratii tai nenascuti nu puteau fi si ei - ca tatal tau si singurul tau frate -sustinuti financiar, intretinuti tot de tine si sotul tau? ca mai faceati niste artificii financiare si-i tineati si pe ei sa nu moara de foame.

Multumesc tuturor de sfaturi si incurajari.
Am incercat sa discut cu el aseara. L-am intrebat daca ii pare bine ca sunt insarcinata. A spus ca da. I-am spus ca mie nu imi da senzatia asta pentru ca se poarta urat cu mine. Raspunsul lui a fost ca nu mai sunt eu, ca mi-am luat 'harfe' in cap (presupun ca s-a referit la aere, sau mai simplu spus mi-am luat-o in cap), ca s-a saturat sa imi spuna tot timpul sa fac aia si aialalta ( cea mai mare placere a lui e sa dea ordine). ca eu sunt tot timpul plangacioasa si ca eu il iau de prost.
i-am spus sa se intereseze pe net, ca tot sta toata ziua cu telefonul in mana, despre schimbarile hormonale si emotionale prin care trece o femeie insarcinata si sa vada de acolo de ce sunt asa de plangacioasa. Si i-am mai spus ca nu imi place ca se poarta atat de urat cu mine si ca imi face impresia ca s-a saturat de mine si nu ma mai suporta. A zis ca mi se pare, s-a intors cu spatele si s-a culcat.
Ce sa mai... Avem o comunicare de vis...
Azi m-a sunat si parca avea miere in glas...

@ Violeta

Vezi filmul Fireproof pe filmehd si lupta sa iti reconstruiesti relatia. Filmul este despre un cuplu pe cale sa se destrame si despre cum lupta de data aceasta sotul sa reuneasca familia.
Eu as da orice sa ii am pe fratii mei langa mine. Sotul meu a zis ca ii iubeste si el.
Chiar daca ar fi bolnavi, asa cum eu cu sotul avem grija de parintii mei si de fratele meu, asa am avea grija de toti, dupa puterile noastre. Am fost odata si am facut meditatii cu niste copii proveniti dintr-o familie saraca cu 6 copii. Era atata fericire in familia aceea. Se strangeau toti la o masa si mancau lucruri simple. Am fost atat de fericita in compania lor. E o bucurie sa ai un copil. Se spune ca primul copil e cel mai reusit.
Pune-l pe prietenul tau sa scrie pe o bucata de hartie ce asteptari are de la tine. Comunicarea e pe prim plan intr-un cuplu. Da-i si tu hartia ta cu ce asteptari ai de la el. Roaga-te prin cuvintele tale si pune-ti nadejdea in Cel de Sus, nu in vorbele oamenilor. Mie discutia de aseara cu prietenul tau mi se pare un pas inainte, iar faptul ca ai ramas insarcinata e calea catre un viitor mai bun, cu fericire si in viata ta personala.

Clara nu te supara dar nu sunt de accord cu viziunea ta. Ca avortul e o crima. In esenta da, se intrerupe o posibila viata, dar e un drept garantat de a decide personal daca faci sau nu avort.
Nu-mi spune de frati, de parinti bolnavi si etc. Am crescut intr-o familie cu grave probleme, atat medicale, financiare cat si afective. Probleme care inca persista.
Si mama a mai facut 3 avorturi, eu trebuia sa fiu al patrulea. Dar cu mine nu i-a reusit. Mi-a spus, am inteles-o, am compatimit-o si niciodata nu am fost suparata pe ea pentru lucrul acesta.
Cand avea 25 de ani si doi baieti deja tata s-a imbolnavit de scleroza multipla. 13 ani a stat aproape tot timpul prin spitale. Au mai venit doi copii, inca un baiat si eu. Deoarece era comunism suntem 4. Nu pentru ca am fost doriti. Ci pentru ca nu a existat alta solutie. Acum imagineaza-ti un tata inapt de munca, o mama casnica si 4 copii de crescut dintr-o pensie pe caz de boala. Noi nu am fost saraci si fericiti. Nu cred in sintagma aceasta. Cand nu ai ce pune pe masa iti garantez ca nu esti fericit.
Iar o data cu saracia a venit si frustrarea. Frustrarea tatei ca nu poate sa munceasca sa-si intretina familia. Frustrare care s-a manifestat prin alcool, batai, scandaluri, tipete, jigniri, injuraturi. Toate rasfrante asupra mamei. Iar noi, copii, martori.
Iar deznodamantul, tata bolnav, scleroza multipla si complicatii la rinichi, vezica si prostat, mama bolnava, poliartrita reumatoida si psihic la pamant, trei baieti care au atatea resentimente adunate ca nu mai vorbesc cu ei deloc si eu...care ma ingrijesc dupa puterile mele de sanatatea lor, de ajutor financiar.
Deci spune-mi unde e fericirea familiei cu multi copii?
Unde sunt fericiti cei saraci?
Daca parintii mei ar fi avut de ales, daca ar fi avut doar un copil sau doi nu crezi ca viata lor ar fi fost mai usoara? Nu crezi ca ar fi suferit mai putin? Poate mama ar fi fost o femeie fericita, mai implinita, chiar si cu boala sotului. Poate tata ar fi avut mai putine frustrari, ar fi fost mai calm.

Nu, cred ca daca parintii tai nu ar fi facut 3 avorturi, alta era soarta familiei astazi. Astfel, familia ta a avut de tras ca dupa mai multi copii laolalta. Sotul meu provine dintr-o familie fara avorturi si cu credinta in Dumnezeu. Familia lui nu are problemele cu care ne confruntam noi desi au depasit un razboi.
Si mai cred ca daca nu te duceai sa locuiesti cu acel baiat si sa ai relatii sexuale cu el, nu primeai acum nici vorbe urate de la el si nu erai nici insarcinata. Totul tine de respect. Baiatul acesta te respecta pentru ca tu te respectai pe tine. El nu s-a sinchisit in 11 ani nici sa va casatoriti pentru ca i te ofereai pe tava.
Nu te condamn si nici nu te judec, ca nu am eu autoritate sa fac asta. Dar eu mi-as pune copilul inaintea tuturor si as face orice (moral) ca el sa traiasca bine. Nu as face orice sa ma simt eu bine, ca asa cred. Trebuia sa va ganditi la istoria familiei tale inainte sa te muti cu acest baiat. E un exemplu.
Mai exista prezervativul ca singur mijloc de contraceptie care nu produce avorturi timpurii. Nici la asta nu te-ai gandit inainte sa ramai insarcinata. Dupa atatea greseli, vrei sa faci inca o greseala si mai mare care numai in bine nu iti va schimba viata. Ai totusi 30 de ani. Nu repeta greseala si istoria mamei tale.
Eu nu imi urasc parintii si fratii. Dau tot ce am ca sa ii vad fericiti. Tatal si fratele meu, asa cum sunt ei, bolnavi, lumineaza casa cand intra in ea. Nu i-as da pentru nimic in lume. Iar pentru ceilalti frati ai mei care nu s-au nascut, ci au forst ciopartiti de un macelar de ginecolog, ma rog in fiecare zi si imi e foarte bine cand ma rog pentru ei. Simt ca si ei ma iubesc de acolo de unde sunt.
Numai ca am facut si eu o greseala mare acum 20 de ani, pe care nu as repeta-o niciodata. La insistentele unei prietene din facultate am imprumutat-o cu bani pentru a face un avort. Fata s-a despartit de baiatul cu care era si s-a casatorit acum cu altul cu care are doi copii. Imi venea sa plang cand am vazut ce frumosi si sanatosi si inteligenti sunt copiii ei si cand ma gandeam ca acum putea sa aiba 3 copii in loc de doi. Lipseste unul din pozele familiei, lucru pe care si ea il va regreta intotdeauna. Acuma aprinde lumanari, se roaga pentru sufletul micutului, a devenit credincioasa, dar nu poate da timpul inapoi. Numara anii pe care i-ar fi avut copilul ei cel mare, cu tristete.
Trebuia sa te gandesti la tine inainte sa ai relatii sexuale necasatorita. Nici acum tu nu te gandesti la tine, considerand ca un copil e o piedica in calea ta. Eu pe toate cunostintele mele care au copii, bolnave sau nu, le-am auzit ca ei ar fi lumina vietii lor. Pe niciuna nu am auzit-o sa ii para rau ca are copii.
Mai sunt niste barbati pe forum fara copii care se lamenteaza ca vai, cat de greu e sa cresti un copil. De ce nu s-au lamentat cand au trimis tineretul care citeste aceste postari sa aiba relatii extra casatorie. I-au incurajat sa se informeze despre protectia sexuala de parca in ziua de astazi se mai informeaza. Toti care veneau pe forum erau neinformati. Tu iti decizi drumul, dar cum iti asterni, asa vei si dormi. Iar daca tu dai la macelarit acest copit (cred ca ai vazut filmul Strigatul mut ca sa vezi cum i se smulge bucatica cu bucatica din trup) nu cred ca viata ta va fi prea frumoasa. Cred ca depresia o sa ti se agraveze. Niciunul dintre psihologii care ti-au dat aici sfaturi sa avortezi nu va face sesiuni gratuite cu tine. E 100-150 lei o sedinta la psiholog. Vrei sa cazi mai rau in depresie si sa ai nevoie si mai mult de ei si de medicamente?

Draga Violeta, acum cand ai citit aceste mesaje, ce ai degand sa faci ??Eu iti doresc din suflet numai bine si sa fi puternica si sa ei cea mai buna decizie pt tine, , , sa te gandeti bine..si aici ma refer la sarcina, ,

Scleroza multipla, reumatisme, imobilizari la pat, carucioare, alcool, violente, tulburari emotionale si psihice dar sex tot s-a facut iepureste si neprotejat, ca altfel nu rezultau atatea fiinte umane !
Tot aspirina saracului se dovedeste cel mai puternic remediu pana la urma ! :)

Violeta, Clara e contra la avort din cauza una ca ea are o problema ca mama ei a facut avort si ca nu are frati sa aiba grija de ea, asa cum a declarat, dar mai e si din cauza religiei cum ca este pacat, ca descendentii celor care fac avort vor plati acest pacat, deci chestie care nu au treaba cu realitatea.
Evident ca ii respectam parerile, nu am nimic contra, asa gandeste ea si gata, dar nu e okey ca pe gandirea ei sa sufere altii.
Daca ti-a vorbit miere, este ca stie ca are un copil, dar in nici un caz nu cred ca se schimba viz-a-viz de tine, daca era un om de caracter, nu se purta urat pana acuma, tu nu vezi ca nici nu comunicati ? Cu asta vrei tu relatie ?
Analizeaza f bine situatia si gandeste-te de 10 ori inainte sa iei o decizie, ca e viata ta si a copilului in joc in caz ca-l faci.

Domnul Iosif, nu e corect sa generalizam, pe unii ii bucura pe unii nu ii bucura un copil, depinde de conditii, este relativ.
Societatea i-a indoctrinat pe oameni ca fara copil pica lumea, ca fara nu poti fi bucuros, aiurea, sunt n bucurii pe lume care te bucura, si de aia isi induc ca fac un rau femeile care fac avort, de unele fac depresie, pot face oricand altul, nu este o problema, deci daca nu li se baga in cap ca e rau, nu mai aveau nimic daca avortau, zic unele, ca multe nu au nici o treaba daca fac.
Depinde de conditii, corect este sa analizam fiecare caz si in functie de asta sa vedem daca pastrarea copilului e benefica ptr mama si ptr copil sau nu !
Daca ai conditii e aiurea sa faci avort doar ca nu vrei pe moment copil, daca ai un partener tampit si o situatie financiara proasta, e bine sa faci avort, ca altfel faci rau si mamei si copilului, ca doctrinele sociale si religioase nu tin nici de foame si nici de intelegerea in familia aia !
Sunt unele femei de exemplu care din cauza ca au ramas gravide cu cine nu trebuia, nu suporta acel copil, se poarta urat, il resping, se simte asta, e bine ? Mai bine nu-l mai face.
Si tot asa diverse cazuri.

Clara, ce zici tu ca oamenii bolnavi din casa aia luminau casa cand...mereu zici ca te incarci negativ de la probleme cand le auzi de la altii, si asa mai departe :)), zici uneori aici pe forum ca esti umana dar trimiti omul sa-si spuna problemele pe bani la psihologi, te cam contrazici. Si pana la urma ai dreptate, majoritatea oamenilor cu probleme deranjeaza pe ceilalti, deci hai sa fim seriosi, bine, depinde de problema, si asta este adevarat, ca daca e unu cu schizo care abereaza, clar ca deranjeza, si cu care nu te poti intelege, sau care agreseaza, injura, etc.
Ofu tau era ca nu ai avut frati sa aiba grija de tine asa cum ai zis ieri, asta era, nu altele.
Ca daca nu are grija de tine, te deranjeaza cand discuti cu ei.

@ Stevens

Parca incerc sa incep sa te iert...

@ Costy

Ai o vorbire alambicata pe care eu nu o inteleg. Eu ma inteleg bine cu ai mei iar daca ma afectau asa de mult problemele de pe forum nu mai intram pe forum. Nu stiu de unde le scoti. Poate te referi la alta persoana. Mie imi face foarte bine forumul.

@ Violeta

S-ar putea ca vocea buna sa fie inceputul unei reinodari a unei afectiuni. Nu mai plange si incearca sa comunici cu prietenul tau la modul cel mai serios. Da impresia ca e fericit de nasterea copilului, ceea ce nu e un lucru rau.
Nu te mai gandi ca poti sa faci ce vrei cu trupul tau. Copilul e deja o fiinta umana diferita de a ta. El are menirea sa te faca fericita si sa uiti de toate problemele pe care le-ai avut cu prietenul tau pina acum.

Fetologia ne invata ca fatul abia dupa a 12-a saptamana de sarcina poate fi considerat o fiinta umana, cu toate organele prezente si cu activitate cerebrala. Deci, un avort dupa a 12-a saptamana de sarcina e crima la propriu. Deci, cu cat mai devreme cu atat mai bine...

P.S. In documentarul amintit de Clara, se poate vedea clar pe ecograf cum un fat trecut de 12 saptamani se zbate pt viata lui, in timp ce este zdrobit cu forcepsul... Legenda spune ca medicul ginecolog care a facut acel avort, dupa vederea imaginilor, a renuntat sa mai faca avorturi...

David, intra pe pagina avortul de pe Facebook. La a 8-a postare vezi poza unui fetus in 7 saptamani. E mic dar are cap, maini, picioruse, ochi, urechi, corp.
Daca taceai filozof te numeai. Acum mai indemni lumea si la avorturi.
Inima unui copil incepe sa bata la 21 de zile.

David zice bine, de aia e legal avortul pana in saptamana 11, abia dupa aia se numeste fiinta umana acel copil ! Sigur ca o avea maini si picioare asa minuscule formate, dar inca nu e cum trebuie, altfel nu se facea avort, nu era permis.

Clara, nu am vorbire alambicata ! Ziceam ca te afecta negativ cand cinevea spunea ceva negativ pe aici, asa ai spus si am inteles asta, deci pe undeva iti facea rau cand omul spunea ce simte, inclusiv pe mine ma trimiteai pe aici sa platesc sa zic ce simt pentru ca te afecta negativ asa cum mi-ai zis cand te-am intrebat de ce ai zis asa, insa de aia am zis ca e contradictie cum ai tai bolnavi nu te deranjau in mod negativ, mai ales ca nu doar ca ziceau ceva ci chiar ii vedeai, le vedeai comportamentele. La inceput ma suparasem pe tine, dar dupa ce mi-ai spus, am inteles ce te deranja.
In fond aici e forum de probleme pana la urma ! Nu prea putem zice de bine, nici nu conteaza ce se zice, se zice cam de nasoleli, pe mine de ex nu ma afecteaza, am pe partea asta un psihic tare, chiar imi face placere sa aud problemele celorlalti si sa incerc sa ajut in masura in care pot, evident.
Uite, prietenul meu cel mai bun si-a cumparat casa si a plecat de acasa pentru ca mama lui si sora lui bolnave il afectau negativ si nu se simtea deloc bine, asa ca nu avea sens sa se distruga si el, maica-sa are o gandire tare aiurea, nu se intelegea cu ea, sora are schizosi se comporta tare aiurea si deranjant. Sigur ca le ajuta financiar lunar cu bani, le mai viziteaza scurt in weekend, dar atat.
Asa ca aia este. Acum se simte mult mai bine in casa lui.
Deci nu e o rusine, asta este, bine, repet, depinde si de afectiune, ca daca te intelegi cu omul ala, nu delireaza, are un caracter bun, nu conteaza ca are ceva.

Violeta, am spus, cantareste f bine situatia, asigura-te ca vorba aia buna nu e doar ptr ca are el copil, ci ar fi si pentru tine, evident ca poate si Clara are dreptate, poate fi un semn de bine insa eu nu prea cred, caracterul omului nu se schimba, daca e al naibi, chiar daca pe moment sau un scurt timp e bine, apoi iar revina la caracterul prost.
In functie de decizia asta va fi viata ta in joc, ca asa sa ne mintim e usor, dar nu ajuta.
Consulta-te cu prietenii, cu parintii, eventual consulta si un psiholog, desi mult dintre ei imping la ramanerea intr-o relatie toxica pe speranta ca partenerul se schimba, insa din 30 cupluri nasoale care s-au dus la psiholog, oare cate s-au remediat pe termen lung, intreb eu ?! Sigur ca discutia te va ajuta si pur si simplu ca spui ce ai pe suflet, asta nu neg, poti incerca.

Mersi mult Clara dar.. chiar n-ai pt ce, mai ales dupa ce o sa spun mai jos ! :)

Teoretic se poate face avort pana pe la vreo 7 saptamani, mai exact pana cand inca nu s-a intrupat sufletul in corpusorul incipient, iar intruparea nu are loc daca nu sunt indeplinite niste conditii biologice minimale ! Femeile simt acest moment pt ca exista o schimbare neta in starea psihica dar si in cea fizica, pt ca de obicei atunci incep greturile, care este si un "demers" al noii persoane de-acum, de a curata si corecta dieta mamei !

@ Stevens

Sa-mi zici si mie unde ai citit tu asta. Sufletul se intrupeaza de la zamislire.
Dar nu cred ca intereseaza pe nimeni de pe acest topic viata unui prunc, atat de lejer vorbesc toti, de parca ar fi cantitate neglijabila.