S-a vindecat cineva de depresie, anxietate sau atacuri de panica?
Buna ziua. De vreo trei ani am inceput sa am niste stari de anxietate tot mai puternice, culminand cu niste atacuri de panica, care devenisera din ce in ce mai intense. Din una in alta am ajuns si la un psiholog care mi-a dat un tratament cu Depakine, Xanax si Trittico, fiind diagnosticat cu 'Tulburarea de panica'(chiar asa scrie).
Am citit o multime de lucruri si postari cu problemele si necazurile fiecaruia, dar intrebarea mea este ;
-S-a vindecat cineva vreodata cu adevarat de aceste 'tulburari'(cum le place specialistilor sa le spuna)???
Am citit o multime de lucruri si postari cu problemele si necazurile fiecaruia, dar intrebarea mea este ;
-S-a vindecat cineva vreodata cu adevarat de aceste 'tulburari'(cum le place specialistilor sa le spuna)???
20 comentarii
buna...sunt convinsa ca multi s-au vindecat si nu mai intra pe aici pt ca n-au timp sau nu-i mai intereseaza pt ca lor le e acum bine sau nu vor discutii in contradictoriu.am facut tratament cativa ani pt sindrom anxios-depresiv, anxietate cu atacuri de panica si de 3 ani nu mai iau nimic...nu stiu sa spun cati ani trebuie sa treaca ca sa te consideri vindecat..se spune ca recidiveaza, ca e ereditara si multe altele..mi se pare ca iei multe medicamente care sunt de obicei recomandate de psihiatru nu de psiholog...cu ajutorul unui medic bun poti scapa de asta, multa sanatate!
Multumesc pt. raspuns. Cat despre medicul la care am fost, cartea lui de vizita arata ca are diferite specializari in psihohogie si psihiatrie. Mie mi-ar place sa cred ca am fost la psiholog;))))) Deh, ca si cum ti-ai face programare la hairstylist, nu la frizer. Toate cele bune!!
Anxietatea si atacurile de panica sunt tulburari psihice, care se manifesta la mai multe niveluri:
-cognitiv- gandire distorsionata (de ex. la anxietate ganduri de genul "oare ce se va intampla cu mine? voi innebuni? si daca o sa fiu toata viata asa? daca ma va parasi prietena ? simt sa mor!" etc)
- comportamental, fiziologic -nu mai dormiti bine (prea mult sau prea putin, va treziti noaptea), pofta de mancare in exces sau deficitara, lipsa chefului de viata, oboseala excesiva (la tulburarile depresive); senzatie de lesin, ameteala, tahicardie, senzatie de greata, de nod in gat, de presiune la nivelul pieptului etc (atacuri de panica, anxietate)
- emotional (sunteti ingrijorat/va e foarte frica)
Ce va recomand:
1. Mergeti la un psiholog clinician sa va puna un psihodiagnostic valid: va va administra SCID I (poate si SCID II)- acestea sunt interviurile pe baza categorizarii din DSM IV (manualul tulburarilor mentale) si, probabil, alte cateva teste pe care le veti completa dvs acasa, in care se vor evalua emotiile si comportamentele ca intensitate si frecventa.
2. Mergeti apoi la un psihoterapeut (poate fi acelasi cu psihologul, daca este atestat si intr-o forma de psihoterapie- aveti dreptul sa vi se arate atestatul, la cerere)
Cea mai eficienta pt anxietate, atacuri de panica, fobii, depresie etc.este, conform studiilor, psihoterapia cognitiv-comportamentala.stiu ca suna complicat, dar terapeutul o va explica si nu va fi dificil; porneste de la premisa ca nu evenimentul in sine ne afecteaza (adica nu plecarea prietenei, de ex.), ci evenimentul + perceptia pe care o avem asupra lui, modul in care il interpretam.
Ex. X gandeste : "ce bine ca a plecat, oricum aveam de gand sa o parasesc" Rezulta ca va fi incantat, nu suparat.
SAU:
Y gandeste: "O iubeam f mult si regret ca a plecat, ma doare ingrozitor..insa in timp stiu ca am sa-mi revin.acum imi permit sa fiu nefericit o vreme! Emotia? Tristete, poate chiar stari depresive temporare, insa nu disperare
Z: "Ea era totul pt mine, nu pot trai fara ea! am sa ma sinucid, pur si simplu mi-a luat sufletul cu ea cand a plecat.."
-Disperare
Gandirea afecteaza si comportamentul.in primul caz X pleaca sa se distreze cu prietenii, in al doilea Y poate se uita la filme si nu mai are pofta de mancare.In al 3-lea, insa, Z e posibil sa se izoleze de toata lumea si sa se sinucida...
Desigur ca se intampla si invers: daca in situatia a 2-a Y se uita la o comedie, pe moment poate ca se simte mai bine (emotii pozitive) si ii vin idei despre cum sa-si umple timpul in etapa dificila in care se afla -de ex, se apuca de un hobby pe care l-a abandonat mai demult si care ii va oferi satisfactii, deci il va face sa se simta mai bine, ceea ce va duce la cresterea increderii in capacitatea lui de a face fata plecarii prietenei, asa incat va gandi pozitiv despre sine etc.. Vedeti cat de strans se leaga toate aspectele..?
Nu va diagnosticati singur -exista asemanari si suprapuneri intre tulburari si este necesara o evaluare detaliata.mergeti la psiholog (pt diagnostic)..nu va faceti griji! procesul nu este complicat, vi se va explica tot, in prima sedinta veti povesti istoricul bolii, simptomelor, de cand au aparut, cat tin etc, cate ceva despre familie (daca mai are cineva dintre cei apropiati), cum se manifesta, in ce situatii, cat dureaza..acesta detalii sunt importante pt diagnostic si apoi pt o terapie adecvata. psihologul va este un ghid si lucreaza numai in interesul dvs..trebuie doar sa ii ascultati recomadarile si sa depundeti efortul necesar intre sedinte (pot fi anumite sarcini pe care vi le da de la o sapt la alta, tot in interesul dvs).
Puteti merge si la un psihiatru, insa preferabil daca psihoterapia nu functioneaza si/sau ati fost trimis de psiholog.altfel, cam toate medicamentele creeaza dependenta si au efecte adverse.pt anumite tulburari, psihoterapia cognitiv-comportamentala este cel putin la fel de eficienta ca medicatia- iar efectele tin pe termen lung si nu creaza dependenta.
Aveti incredere si..mult succes!
psiholog si psihoterapeut Ana Cristina Badita
-cognitiv- gandire distorsionata (de ex. la anxietate ganduri de genul "oare ce se va intampla cu mine? voi innebuni? si daca o sa fiu toata viata asa? daca ma va parasi prietena ? simt sa mor!" etc)
- comportamental, fiziologic -nu mai dormiti bine (prea mult sau prea putin, va treziti noaptea), pofta de mancare in exces sau deficitara, lipsa chefului de viata, oboseala excesiva (la tulburarile depresive); senzatie de lesin, ameteala, tahicardie, senzatie de greata, de nod in gat, de presiune la nivelul pieptului etc (atacuri de panica, anxietate)
- emotional (sunteti ingrijorat/va e foarte frica)
Ce va recomand:
1. Mergeti la un psiholog clinician sa va puna un psihodiagnostic valid: va va administra SCID I (poate si SCID II)- acestea sunt interviurile pe baza categorizarii din DSM IV (manualul tulburarilor mentale) si, probabil, alte cateva teste pe care le veti completa dvs acasa, in care se vor evalua emotiile si comportamentele ca intensitate si frecventa.
2. Mergeti apoi la un psihoterapeut (poate fi acelasi cu psihologul, daca este atestat si intr-o forma de psihoterapie- aveti dreptul sa vi se arate atestatul, la cerere)
Cea mai eficienta pt anxietate, atacuri de panica, fobii, depresie etc.este, conform studiilor, psihoterapia cognitiv-comportamentala.stiu ca suna complicat, dar terapeutul o va explica si nu va fi dificil; porneste de la premisa ca nu evenimentul in sine ne afecteaza (adica nu plecarea prietenei, de ex.), ci evenimentul + perceptia pe care o avem asupra lui, modul in care il interpretam.
Ex. X gandeste : "ce bine ca a plecat, oricum aveam de gand sa o parasesc" Rezulta ca va fi incantat, nu suparat.
SAU:
Y gandeste: "O iubeam f mult si regret ca a plecat, ma doare ingrozitor..insa in timp stiu ca am sa-mi revin.acum imi permit sa fiu nefericit o vreme! Emotia? Tristete, poate chiar stari depresive temporare, insa nu disperare
Z: "Ea era totul pt mine, nu pot trai fara ea! am sa ma sinucid, pur si simplu mi-a luat sufletul cu ea cand a plecat.."
-Disperare
Gandirea afecteaza si comportamentul.in primul caz X pleaca sa se distreze cu prietenii, in al doilea Y poate se uita la filme si nu mai are pofta de mancare.In al 3-lea, insa, Z e posibil sa se izoleze de toata lumea si sa se sinucida...
Desigur ca se intampla si invers: daca in situatia a 2-a Y se uita la o comedie, pe moment poate ca se simte mai bine (emotii pozitive) si ii vin idei despre cum sa-si umple timpul in etapa dificila in care se afla -de ex, se apuca de un hobby pe care l-a abandonat mai demult si care ii va oferi satisfactii, deci il va face sa se simta mai bine, ceea ce va duce la cresterea increderii in capacitatea lui de a face fata plecarii prietenei, asa incat va gandi pozitiv despre sine etc.. Vedeti cat de strans se leaga toate aspectele..?
Nu va diagnosticati singur -exista asemanari si suprapuneri intre tulburari si este necesara o evaluare detaliata.mergeti la psiholog (pt diagnostic)..nu va faceti griji! procesul nu este complicat, vi se va explica tot, in prima sedinta veti povesti istoricul bolii, simptomelor, de cand au aparut, cat tin etc, cate ceva despre familie (daca mai are cineva dintre cei apropiati), cum se manifesta, in ce situatii, cat dureaza..acesta detalii sunt importante pt diagnostic si apoi pt o terapie adecvata. psihologul va este un ghid si lucreaza numai in interesul dvs..trebuie doar sa ii ascultati recomadarile si sa depundeti efortul necesar intre sedinte (pot fi anumite sarcini pe care vi le da de la o sapt la alta, tot in interesul dvs).
Puteti merge si la un psihiatru, insa preferabil daca psihoterapia nu functioneaza si/sau ati fost trimis de psiholog.altfel, cam toate medicamentele creeaza dependenta si au efecte adverse.pt anumite tulburari, psihoterapia cognitiv-comportamentala este cel putin la fel de eficienta ca medicatia- iar efectele tin pe termen lung si nu creaza dependenta.
Aveti incredere si..mult succes!
psiholog si psihoterapeut Ana Cristina Badita
Multumesc doamnei psiholog pentru lamuriri, dar ati putea sa-mi spuneti va rog cam cum se manifesta dependenta asta? Pentru ca eu acum doi ani, in urma unui atac de panica puternic, sa spun asa, am renuntat la fumat 'instantaneu si dintr-odata', dupa 15 ani de fumat cate doua pachete de tigari pe zi, atat de tare m-am speriat! Tot atunci am lasat si cafeaua, pt ca ma temeam sa n-am ceva la inima, cat despre alcool nu poate fi vorba si nu am un termen de comparatie a ceea ce inseamna dependenta. Va multumesc anticipat!
Buna seara, si eu sufar de atacuri de panica de 2 ani si pot spune ca aproape ca ma simt vindecat. Am inceput tratamentul cu cipralex 10 mg/zi si dupa 30 zile am redus doza la 5 mg/zi deoarece era f mult pt mine si in paralel mai luam calmepam doar cand ma simteam f rau. Vreau sa va spun ca la debutul bolii nu puteam sa ma misc fara ca inima sa nu o ia razna asa ca am razolvat si cu asta cu 25mg/zi de metoprolol luat dimineata, si foarte mult m.a ajutat ceaiul de valeriana de 4 ori pe saptamana. Nu recomand la nimeni asa zisul med.minune ce se numeste xanax, eu unul am fost dependent de xanax si va pot spune ca sevrajul este ingrozitor. Am spus ca aproape m.am vinecat deoarece nu pot face nimic impotriva caniculei acesta este minusul meu. Fara medicamente nu se poate trata nboala asta, nici o boala
Buna Ziua,
da, cunosc persoane care s-au vindecat de depresie. Acum depinde de gravitatea bolii. Cea mai grava pe care o cunosc, s-a vindecat facnd tratament medicamentos si in paralel psihanaliza. S-a facut bine dupa patru ani. Cunosc foarte bine persoana si a fost o depresie majora. Dupa un an de medicatie a renuntat la tratamentul alopat si a continuat inca trei ani cu psihanaliza. Eu nu sunt inca vindecata, dar se pare ca fara cele doua facute in paralel nu se poate. Boala asta are doua componenta: una organica si una psihica. Chiar daca cea organica a degenarat din cea psihica, trebuie tratata si asta. Ca sa fiu mai clara. Creierul trebuie ajutat medicamentos sa produca substantele in cantitatile normale pentru ca noi sa putem lupta cu boala. Dupa care tratamentul psihoterapeutic ajuta la schimbarea perceptiei despre lume si viata, despre noi insine raportat la ce este in jurul nostru si factorii care ne produc anxietate Ca de fapt de aici pornesc toate belele.
Multa sanatate, rabdare si curaj pentru ca se rezolva.
Lucia
da, cunosc persoane care s-au vindecat de depresie. Acum depinde de gravitatea bolii. Cea mai grava pe care o cunosc, s-a vindecat facnd tratament medicamentos si in paralel psihanaliza. S-a facut bine dupa patru ani. Cunosc foarte bine persoana si a fost o depresie majora. Dupa un an de medicatie a renuntat la tratamentul alopat si a continuat inca trei ani cu psihanaliza. Eu nu sunt inca vindecata, dar se pare ca fara cele doua facute in paralel nu se poate. Boala asta are doua componenta: una organica si una psihica. Chiar daca cea organica a degenarat din cea psihica, trebuie tratata si asta. Ca sa fiu mai clara. Creierul trebuie ajutat medicamentos sa produca substantele in cantitatile normale pentru ca noi sa putem lupta cu boala. Dupa care tratamentul psihoterapeutic ajuta la schimbarea perceptiei despre lume si viata, despre noi insine raportat la ce este in jurul nostru si factorii care ne produc anxietate Ca de fapt de aici pornesc toate belele.
Multa sanatate, rabdare si curaj pentru ca se rezolva.
Lucia
Va multumesc pentru raspunsuri, se pare ca in final tulburarile astea ne vor urmari aproape toata viata, daca nu chiar toata, iar medicamentatia va fi ca un fel de baston pe care sa ne sprijinim de cate ori e vreme rea si ne dor genunchii, cum ar spune cei batrani. Cat despre frica de canicula, ma cam sperie de pe acum venirea verii, noroc de faptul ca stau intr-o zona in care vara nu trec temperaturile de 30 de grade Celsius. Eu sunt abia dupa prima luna de tratament, ce-i drept ma simt mult mai bine, dupa aproape trei ani de chin, dar inseamna ca mai am muuult de tras. Mi-ar placea sa mai stau de vb. cu voi, pana atunci sanatate multa si noroc!
Buna ziua,
Ca lamurire la comentariile de mai sus: medicamentele sunt doar adjuvant in cazul depresiei de intensitate mica sau medie.Contrar perceptiei obisnuite, psihoterapia (insa nu orice tip de psihoterapie) este cel putin la fel de eficienta, nu are efecte secundare si nu creeaza dependenta. Nu va pot enumera acum toate efectele secundare ale medicamentelor pt ca sunt psiholog, nu psihiatru, dar somnolenta excesiva poate fi unul dintre ele.Desigur ca la depresie sunt implicate substante in creier, ca la orice tulburare (circuite, neurotransmitatori care se secreta in exces sau in deficit), insa terapia schimba chimia creierului, deci tot asupra lui actioneaza (iar acest lucru este dovedit stiintific, prin studii).
In cazul depresiei severe se recomanda mai intai medicatie si apoi, cat de curand, terapie comportamentala sau cognitiv-comportamentala (in ambele se va insista la inceput pe activarea comportamentala, adica pe ocuparea timpului cu cat mai multe activitati care sa ofere placera, sa fie recompense, deoarece se considera ca una dintre cauzele depresiei este absenta/insuficienta recompenselor). Exista si un mod distorsionat de a gandi, format inca din primii ani de viata, prin observarea parintilor sau in urma experientelor proprii, sau aparut mai tarziu, pe fondul unor vulnerabilitati deja existente, in urma unor esecuri repetate sau majore, interpretate foarte negativ de persoana ca fiind esecuri ale fiintei sale (se numeste evaluare globala negativa a sinelui, urmata de evaluarea negativa a lumii si a viitorului, triada cognitiva din depresie).Adica eu sunt un ratat/un nimic, lumea e rea/nedreapta si viitorul este negru/cenusiu/fara speranta.Acest mod de a gandi se va schimba, treptat, in terapie.Presupune mult efort individual si perseverenta, dar se poate si numai astfel se vor ameliora/trata starile depresive.
Ca lamurire la comentariile de mai sus: medicamentele sunt doar adjuvant in cazul depresiei de intensitate mica sau medie.Contrar perceptiei obisnuite, psihoterapia (insa nu orice tip de psihoterapie) este cel putin la fel de eficienta, nu are efecte secundare si nu creeaza dependenta. Nu va pot enumera acum toate efectele secundare ale medicamentelor pt ca sunt psiholog, nu psihiatru, dar somnolenta excesiva poate fi unul dintre ele.Desigur ca la depresie sunt implicate substante in creier, ca la orice tulburare (circuite, neurotransmitatori care se secreta in exces sau in deficit), insa terapia schimba chimia creierului, deci tot asupra lui actioneaza (iar acest lucru este dovedit stiintific, prin studii).
In cazul depresiei severe se recomanda mai intai medicatie si apoi, cat de curand, terapie comportamentala sau cognitiv-comportamentala (in ambele se va insista la inceput pe activarea comportamentala, adica pe ocuparea timpului cu cat mai multe activitati care sa ofere placera, sa fie recompense, deoarece se considera ca una dintre cauzele depresiei este absenta/insuficienta recompenselor). Exista si un mod distorsionat de a gandi, format inca din primii ani de viata, prin observarea parintilor sau in urma experientelor proprii, sau aparut mai tarziu, pe fondul unor vulnerabilitati deja existente, in urma unor esecuri repetate sau majore, interpretate foarte negativ de persoana ca fiind esecuri ale fiintei sale (se numeste evaluare globala negativa a sinelui, urmata de evaluarea negativa a lumii si a viitorului, triada cognitiva din depresie).Adica eu sunt un ratat/un nimic, lumea e rea/nedreapta si viitorul este negru/cenusiu/fara speranta.Acest mod de a gandi se va schimba, treptat, in terapie.Presupune mult efort individual si perseverenta, dar se poate si numai astfel se vor ameliora/trata starile depresive.
Buna ziua,
intradevar d.na psiholog aveti oarecum dreptate in legatura cu tratarea atacului de panica. Sa va povestesc in cateva cuvinte despre povestea mea: de la sase ani am facut judo, f multi ani apoi am facut armata la antitero si am prins si revolutia ca militar in termen, in anii '90 treceam fraudulos granitele europene de unul singur si de aici se rezulta ca nu sunt o persoana fricoasa dar cu toate astea fac atacuri de panica(tin sa mentionez ca am avut o copilarie frumoasa). Am trecut prin toate fazele a.p. inclusiv cele de agorafobie f severa si pe deasupra am avut rau de miscare
intradevar d.na psiholog aveti oarecum dreptate in legatura cu tratarea atacului de panica. Sa va povestesc in cateva cuvinte despre povestea mea: de la sase ani am facut judo, f multi ani apoi am facut armata la antitero si am prins si revolutia ca militar in termen, in anii '90 treceam fraudulos granitele europene de unul singur si de aici se rezulta ca nu sunt o persoana fricoasa dar cu toate astea fac atacuri de panica(tin sa mentionez ca am avut o copilarie frumoasa). Am trecut prin toate fazele a.p. inclusiv cele de agorafobie f severa si pe deasupra am avut rau de miscare
Buna ziua,
Daca recititi comentariul meu de mai sus, veti vedea ca nu am spus ca sunteti o persoana "fricoasa".
In primul rand ca panica, anxietatea nu afecteaza neaparat persoanele care sunt tentate sa se ingrijoreze ca si tip de personalitate (chiar si daca s-ar intampla acest lucru, eticheta de "fricos" nu este indicat sa se puna pentru ca este tot o evaluare globala, iar omul trebuie evaluat contaxtual, pt ca nicio caracteristica nu-l epuizeaza complet si pt ca teama/ingrijorarea poate exista in unele situatii-de ex, discursuri in public- si poate lipsi in altele -infruntarea dusmanului pe campul de lupta).
Atacul de panica poate aparea de la o interpretare catastrofala a unui simptom fizic normal, care este perceput ca fiind semnul unei boli grave. De ex, o respiratie intretaiata sau batai ale inimii accelerate.Deci nu este necesar ca personalitatea sa fie una anxioasa.
Daca recititi comentariul meu de mai sus, veti vedea ca nu am spus ca sunteti o persoana "fricoasa".
In primul rand ca panica, anxietatea nu afecteaza neaparat persoanele care sunt tentate sa se ingrijoreze ca si tip de personalitate (chiar si daca s-ar intampla acest lucru, eticheta de "fricos" nu este indicat sa se puna pentru ca este tot o evaluare globala, iar omul trebuie evaluat contaxtual, pt ca nicio caracteristica nu-l epuizeaza complet si pt ca teama/ingrijorarea poate exista in unele situatii-de ex, discursuri in public- si poate lipsi in altele -infruntarea dusmanului pe campul de lupta).
Atacul de panica poate aparea de la o interpretare catastrofala a unui simptom fizic normal, care este perceput ca fiind semnul unei boli grave. De ex, o respiratie intretaiata sau batai ale inimii accelerate.Deci nu este necesar ca personalitatea sa fie una anxioasa.
Intrebarea mea este; ce pot sa fac sa nu mai simt starea de rau in caz de recidiva a bolii? Am incercat aproape toate metodele dar singura sansa este tratamentul alopat(asta doar pt mine)
Va multumesc
Va multumesc
Buna ziua,
Mergeti la un psihoterapeut cognitiv-comportamental si in 10-15 sedinte (poate mai putin, poate mai multe, depinde de comorbiditati, eventual de tulburari de personalitate.trebuie facuta evaluarea) va veti trata. Asta dupa ce ati mers inainte la un medic si v-ati facut toate analizele, ca sa excludeti o boala organica.
Succes!
Psiholog Ana Badita
Mergeti la un psihoterapeut cognitiv-comportamental si in 10-15 sedinte (poate mai putin, poate mai multe, depinde de comorbiditati, eventual de tulburari de personalitate.trebuie facuta evaluarea) va veti trata. Asta dupa ce ati mers inainte la un medic si v-ati facut toate analizele, ca sa excludeti o boala organica.
Succes!
Psiholog Ana Badita
Eu am avut probleme cu anxietatea, depresia si atacurile de panica toata iarna trecuta. Neavand prea multe activitati, ma gandeam mereu la aceste probleme si nu reuseam sa scap de ele.
Odata cu venirea primaverii, depresia a disparut la fel de misterios ca atunci cand a aparut.
In vacanta am scapat de o mare parte de stres cauzata de anxietate. Cum? Am incercat sa ignor tot ce mi se intampla, am zis ce se intampla asta e, o sa traiesc asa cum sunt si pe langa activitati, cum ar fi mersul pe bicicleta, intalnirea cu niste fosti colegi m-au determinat sa uit de aceasta frica. Nu sunt total vindecat, dar incerc din rasputeri sa elimin ultima farama de frica care o mai am: frica de schizofrenie, sau frica de atac celebral sau infarct cand fumez. In rest, totul e pe o scara decenta. Nu am facut nici un tratament medicamentos, am luat ceai asta-iarna, sunatoare, dar nu cu prea multe efecte, am fost la psiholog 2 sedinte pana acum, dar nu prea m-a ajutat, totul depinde de propria persoana, voi aveti puterea sa va reveniti.
Odata cu venirea primaverii, depresia a disparut la fel de misterios ca atunci cand a aparut.
In vacanta am scapat de o mare parte de stres cauzata de anxietate. Cum? Am incercat sa ignor tot ce mi se intampla, am zis ce se intampla asta e, o sa traiesc asa cum sunt si pe langa activitati, cum ar fi mersul pe bicicleta, intalnirea cu niste fosti colegi m-au determinat sa uit de aceasta frica. Nu sunt total vindecat, dar incerc din rasputeri sa elimin ultima farama de frica care o mai am: frica de schizofrenie, sau frica de atac celebral sau infarct cand fumez. In rest, totul e pe o scara decenta. Nu am facut nici un tratament medicamentos, am luat ceai asta-iarna, sunatoare, dar nu cu prea multe efecte, am fost la psiholog 2 sedinte pana acum, dar nu prea m-a ajutat, totul depinde de propria persoana, voi aveti puterea sa va reveniti.
Buna ziua,
Am sa raspund la problema ridicata!
Da, eu consider ca vindecarea mea a fost de lunga durata, timp de 20 de ani.E foarte adevarat ca in acesti ani, nu din egoism sau ca nu ma interesa, pur si simplu am uitat de suferinta si nici nu-mi imaginam ca aceste forumuri sunt atat de solicitate(din pacate).Cand m-am imbolnavit prima data nu exista net si poate poate ca era mai bine.Citind doar despre esecurile unor tratamente si noi fiind destul de vulnerabili datorita anxietatii, depresiei nu e prea incurajator.Pentru ca cei vindecati isi traiesc viata si poate vor sa uite de cosmarul din care au iesit cu greu!
Si poate nici acum nu intram sa spun ceva avand in vedere ca anxietatea si-a intrat in drepturi depline in viata mea dar pentru cei tineri si nu numai sper, sa fie incurajator ce le-am povestit
Acum 20 de ani, starile proaste m-au tinut aproape un an, nu am urmat tratament antidepresiv pt ca logica mea nu se potrivea cu efectele secundare ale acestora(de ex ameteam si acolo apareau tocmai ametelile)Psihoterapia in anii respectivi inca era o cenusareasa, in fasa asa ca timp de un an am umblat cam la toti medicii din oras, un centru universitar destul de mare si aveam de unde alege.Analize peste analize.Pana la urma am avut norocul sa ajung la o dna psiholog ce-si deschisese un cabinet privat(culmea, la recomandarea unui medic psihiatru care lucrase insa in SUA şi nu s-a repezit ca prima optiune la medicatie psihiatrica)Deci m-am vindecat prin psihoterapie, nu stiu ce nume avea, cred ca de asta cognitiv comportamentala inca nu se auzise!Ritmul vindecarii mele a fost destul de rapid.Si nici nu cred in povestea ca daca as fi combinat cu medicamente acum eram bine mersi!
Probabil ca sunt si oameni vindecati cu ajutorul medicatiei, eu am rugat chiar pe o dna doctor de pe forum sa ne prezinte, in limita deontologiei si niste cazuri de succes rezolvate medicamentos sau macar niste statistici, daca exista.
Din pacate anxietatea a revenit dar zic mersi ca soarta a fost generoasa si m-a menajat 20 de ani.Am reluat psihoterpia si nu numai, lupt din rasputeri sa ma vindec.
Pe forumuri evit sa intru pentru ca sunt mult prea pesimiste.Intru des intr-o singura sectiune a acestui forum, unde tonul mi se pare mai optimist, mai motivant si dorinta de vindecare puternica!
Va doresc sanatate multa!
Am sa raspund la problema ridicata!
Da, eu consider ca vindecarea mea a fost de lunga durata, timp de 20 de ani.E foarte adevarat ca in acesti ani, nu din egoism sau ca nu ma interesa, pur si simplu am uitat de suferinta si nici nu-mi imaginam ca aceste forumuri sunt atat de solicitate(din pacate).Cand m-am imbolnavit prima data nu exista net si poate poate ca era mai bine.Citind doar despre esecurile unor tratamente si noi fiind destul de vulnerabili datorita anxietatii, depresiei nu e prea incurajator.Pentru ca cei vindecati isi traiesc viata si poate vor sa uite de cosmarul din care au iesit cu greu!
Si poate nici acum nu intram sa spun ceva avand in vedere ca anxietatea si-a intrat in drepturi depline in viata mea dar pentru cei tineri si nu numai sper, sa fie incurajator ce le-am povestit
Acum 20 de ani, starile proaste m-au tinut aproape un an, nu am urmat tratament antidepresiv pt ca logica mea nu se potrivea cu efectele secundare ale acestora(de ex ameteam si acolo apareau tocmai ametelile)Psihoterapia in anii respectivi inca era o cenusareasa, in fasa asa ca timp de un an am umblat cam la toti medicii din oras, un centru universitar destul de mare si aveam de unde alege.Analize peste analize.Pana la urma am avut norocul sa ajung la o dna psiholog ce-si deschisese un cabinet privat(culmea, la recomandarea unui medic psihiatru care lucrase insa in SUA şi nu s-a repezit ca prima optiune la medicatie psihiatrica)Deci m-am vindecat prin psihoterapie, nu stiu ce nume avea, cred ca de asta cognitiv comportamentala inca nu se auzise!Ritmul vindecarii mele a fost destul de rapid.Si nici nu cred in povestea ca daca as fi combinat cu medicamente acum eram bine mersi!
Probabil ca sunt si oameni vindecati cu ajutorul medicatiei, eu am rugat chiar pe o dna doctor de pe forum sa ne prezinte, in limita deontologiei si niste cazuri de succes rezolvate medicamentos sau macar niste statistici, daca exista.
Din pacate anxietatea a revenit dar zic mersi ca soarta a fost generoasa si m-a menajat 20 de ani.Am reluat psihoterpia si nu numai, lupt din rasputeri sa ma vindec.
Pe forumuri evit sa intru pentru ca sunt mult prea pesimiste.Intru des intr-o singura sectiune a acestui forum, unde tonul mi se pare mai optimist, mai motivant si dorinta de vindecare puternica!
Va doresc sanatate multa!
Buna seara.
Va multumesc pentru raspunsul dvs explicit. Eu, sincer, m-as multumi si cu vreo cinci ani de pauza, pentru ca am obosit sa ma lupt cu starile astea confuze. Am vazut pe unde mai postati dvs., am mai postat si eu pe acolo mai pe la inceput, dar mi se pare ca doamnele de acolo nu au alta ocupatie in afara de exercitii de relaxare, sedinte de terapie unele peste altele, shopping, fitness...Nu vreau sa fiu nepoliticos, dar noi, muritorii de rand, care lucram prin fabricile care au mai ramas, pe cativa lei nenorociti, nu prea putem opri productia ca sa facem nu stiu ce exercitiu de relaxare, ca ne trimite seful sa ne relaxam cu totul, asa ca... am facut si eu cateva sedinte de psihoterapie, sper sa mai pot face in continuare cateva si cu ceva pastilute, poate, poate se mai coloreaza si orizonturile mele...
Sperand ca nu am suparat pe nimeni, va doresc multa sanatate si toate cele bune!!!
Va multumesc pentru raspunsul dvs explicit. Eu, sincer, m-as multumi si cu vreo cinci ani de pauza, pentru ca am obosit sa ma lupt cu starile astea confuze. Am vazut pe unde mai postati dvs., am mai postat si eu pe acolo mai pe la inceput, dar mi se pare ca doamnele de acolo nu au alta ocupatie in afara de exercitii de relaxare, sedinte de terapie unele peste altele, shopping, fitness...Nu vreau sa fiu nepoliticos, dar noi, muritorii de rand, care lucram prin fabricile care au mai ramas, pe cativa lei nenorociti, nu prea putem opri productia ca sa facem nu stiu ce exercitiu de relaxare, ca ne trimite seful sa ne relaxam cu totul, asa ca... am facut si eu cateva sedinte de psihoterapie, sper sa mai pot face in continuare cateva si cu ceva pastilute, poate, poate se mai coloreaza si orizonturile mele...
Sperand ca nu am suparat pe nimeni, va doresc multa sanatate si toate cele bune!!!
Buna dimineata,
Nu e nicio suparare!Putin mirata, doar atat! Toti suntem muritori de rand, pe care ne leaga o suferinta comuna.Nici eu nu practic exercitiile la serviciu, tot salariul il cheltui pe psihoterapie si alti medici iar fittnesul nu-l fac, din pacate din placere, il consider in acest moment doar un fel de medicament.
Fiecare simte ce i se potriveste mai bine, sigur veti reusi, varianta medicamentoasa plus psihoterapia, pare combinatia optima.
Va doresc sa scapati de toate starile urate si sa va bucurati de viata cat mai rapid!
Sanatate multa tuturor!
Nu e nicio suparare!Putin mirata, doar atat! Toti suntem muritori de rand, pe care ne leaga o suferinta comuna.Nici eu nu practic exercitiile la serviciu, tot salariul il cheltui pe psihoterapie si alti medici iar fittnesul nu-l fac, din pacate din placere, il consider in acest moment doar un fel de medicament.
Fiecare simte ce i se potriveste mai bine, sigur veti reusi, varianta medicamentoasa plus psihoterapia, pare combinatia optima.
Va doresc sa scapati de toate starile urate si sa va bucurati de viata cat mai rapid!
Sanatate multa tuturor!
buna ziua
vreau sa va spun ca am ajuns la concluzia ca atacul de panica se poate trata doar medicamentos, umblatul la psiholg e un fel de mambo-jambo, mie unul mi.au provocat doar atacuri de panica! Psihologul doar te evalueaza daca esti in apele tale si te eticheteaza dar nu te poate trata deoarece atacul de panica e o boala serioasa
vreau sa va spun ca am ajuns la concluzia ca atacul de panica se poate trata doar medicamentos, umblatul la psiholg e un fel de mambo-jambo, mie unul mi.au provocat doar atacuri de panica! Psihologul doar te evalueaza daca esti in apele tale si te eticheteaza dar nu te poate trata deoarece atacul de panica e o boala serioasa
Nu este adevarat. Eu am avut parte de frica foarte mare, dupa ce am consumat, "la incercare" etnobotanice si mi-am gasit nasul.
A trecut un an de atunci, de cand s-au declansat toate aceste probleme, anxietate, depresii, atacuri de panica, care insa nu erau prea dese. Pe langa astea, izolarea, stateam foarte mult in casa, nu vorbeam cu ceilalti, a mai pus un greu pe problemele mele.
Asta-iarna a fost oribil. Depresii foarte mari, nu aveam chef de nimic, aveam frica mare sa nu mor, ca imi traiesc ultimele clipe etc.
NU AM LUAT MEDICATIE.
A trecut iarna si a inceput sa se incalzeasca afara. Am tras de mine sa ies, sa inteleg ca viata merge inainte si nu am cum sa mor. Si usor, usor, am reusit sa depasesc momentele acelea de groaza din viata mea. Sunt foarte bine. In fine, mai sunt momente in care mi-e frica, dar nu tin foarte mult timp. Am reusit sa capat un echilibru si ma bucur de asta.
Si toate astea fara medicamente, doar cu cateva sedinte de psihoterapeut, care nu prea m-au ajutat. Forta sta in dumneavoastra. Aveti forta de a fi eroii propriilor persoane. Nu lasati niste ganduri rele sa ma induca in eroare. Incercati sa le eliminati cu ganduri bune. Incarcati-va cu optimism si nu uitati! Ziua in care o sa murim tot o sa vina, deci e inevitabil, deci de ce sa ne temem de ceva ce e etern? Viata e doar un vis, un accident.
Sa va ajute Dumnezeu.
A trecut un an de atunci, de cand s-au declansat toate aceste probleme, anxietate, depresii, atacuri de panica, care insa nu erau prea dese. Pe langa astea, izolarea, stateam foarte mult in casa, nu vorbeam cu ceilalti, a mai pus un greu pe problemele mele.
Asta-iarna a fost oribil. Depresii foarte mari, nu aveam chef de nimic, aveam frica mare sa nu mor, ca imi traiesc ultimele clipe etc.
NU AM LUAT MEDICATIE.
A trecut iarna si a inceput sa se incalzeasca afara. Am tras de mine sa ies, sa inteleg ca viata merge inainte si nu am cum sa mor. Si usor, usor, am reusit sa depasesc momentele acelea de groaza din viata mea. Sunt foarte bine. In fine, mai sunt momente in care mi-e frica, dar nu tin foarte mult timp. Am reusit sa capat un echilibru si ma bucur de asta.
Si toate astea fara medicamente, doar cu cateva sedinte de psihoterapeut, care nu prea m-au ajutat. Forta sta in dumneavoastra. Aveti forta de a fi eroii propriilor persoane. Nu lasati niste ganduri rele sa ma induca in eroare. Incercati sa le eliminati cu ganduri bune. Incarcati-va cu optimism si nu uitati! Ziua in care o sa murim tot o sa vina, deci e inevitabil, deci de ce sa ne temem de ceva ce e etern? Viata e doar un vis, un accident.
Sa va ajute Dumnezeu.
Trebuie sa constientizam ca cei care fac atacuri de panica si depresii au fost toata viata putin depresivi si panicosi, lor le trebuie foarte putin ca sa ajunga la boala numaita depresie sau la atacurile de panica, daca nu discutati cu dv insiva si nu va puneti la punct anumite lucruri din care decurg depresiile si atacurile de panica, nu ve-ti rezolva nimic nici chiar cu medicamente. Trebuie sa existe lucruri foarte bine batute-n cuie care sa motiveze si sa intareasca psihicul dv. Nu se intampla absolut nimic in timpul unui atac de panica, asta trebuie sa v-o imprimati in subconstient, gandurile repetitive sunt datorate unor niveluri crescute sau scazute de serotonina si dopamina deci exista factori organici care declanseaza asta si numai prin medicatie puteti depasi faza acuta, cu siguranta ve-ti reusi, cum au reusit altii ve-ti reusi si dv. Nu trebuie sa lasati gandurile sa va fie mod de viata, ele apar atunci cand nu aveti activitate, creierul are nevoie de activitate ca si fizicul, seara cautati sa nu fi-ti singuri, cautati moduri de activitate, este plin pe net, scoli de dans de societate, aqua gim (gimnastica in apa ) unele sali au abonamente foarte ieftine, socializati daca sunteti pensionari, exista cluburi speciale pentru pensionari in fiecare sector, si in tara am vazut ca sunt destule. Faceti-va prieteni/ne mergeti in parc in timpul liber, o vecina cu care sa beti cafeaua, un coleg de serviciu care poate merge la o bere o data pe saptamana, faceti vizite la ore fixe si in aceeasi zi, am observat ca cei care fac atacuri de panica sunt in general cei care aveau candva activitate cu program impus, dupa disparitia programului impus, apare declinul crerul nostru este obisnuit cu acel orar si incearca sa se readapteze, dati-i motiv si activitate la aproximativ la aceleasi ore. Bucurati-va de orice, mergeti la cumparaturi cu copii, daca sunt mari, sunati-i si spuneti-le 'merg si eu ' opera opereta teatru, sunt atatea si atatea, dar in principal socializarea, omul are nevoie de socializare, sa stiti ca o data sau de doua ori pe saptamana plimbatul pur si simplu intrun mall sau magazin, acelasi, face cat o conversatie buna, sanatae tuturor. SI NU IN ULTIMUL RAND FACETI CAT MAI MULT SEX, CITITI DESPRE IMPORTANTA ACTIVITATII SEXUALE, oferiti-le nevestelor si prietenelor cate o floare, costa uneori 1 lei, dar ce frumos gest.
Buna ziua sufar de atacuri de panica de 3 ani, totul a inceput furgerator in viata mea prima data am fost deacnosticata cu glanda tiroida am facut tratament cam 7 luni pana domnu doctor sa decis ca vrea sa ma opereze asta dupa ce am loat in greutate cam 12 kg la primirea vesti am decis sa plec din judetu MM unde ma aflam la Cluj la endocrinologie acolo dupa niste analize si ecografe facute am aflat ca nu am nimic la glanda tiroida si ca tratamentu mia dat peste cap metabolismu si glanda doctorita mia recomandat sa merg la un psihiatru, si am mers iam spus simpomele mele si mia spus ca sufar de atacuri de panica am inceput un alt tratament si acum dupa 1 an junate de medicamente starea mea e tot mai proasta decat la inceput am avut si momente cand credeam ca am scapat si pe urma reveneau iar acuma vreau sa las medicamentele si sa incerc singura sa trec peste
Spun singura pt ca nu mai cred in asa numiti specialisti
PAREREA MEA SI DE ACEA MAM DECIS CA SCRIU ACEST COMENTARIU ESTE CA NOI OAMENI BOLNAVI SAU DEPRESIVI SUNTEM O SURSA DE VENIT PT DOCTORI
Medicina a evuluat mult nu cred ca nu exista un medicament care sati elimine starile doar ca nimeni nusi da interesu cu cat depinzi mai mult de medicamente cu atat au ei un venit sigur din partea ta eu pltesc 100 de lei pe luna ca sa imi dea reteta si la asa zisu control ma intreba cum esti eu ii spun tot asa si psihiatru imi spune ok ne vedem peste o luna si uite asa in 5 minute el are 100 lei si eu tot aceleas probleme
Spun singura pt ca nu mai cred in asa numiti specialisti
PAREREA MEA SI DE ACEA MAM DECIS CA SCRIU ACEST COMENTARIU ESTE CA NOI OAMENI BOLNAVI SAU DEPRESIVI SUNTEM O SURSA DE VENIT PT DOCTORI
Medicina a evuluat mult nu cred ca nu exista un medicament care sati elimine starile doar ca nimeni nusi da interesu cu cat depinzi mai mult de medicamente cu atat au ei un venit sigur din partea ta eu pltesc 100 de lei pe luna ca sa imi dea reteta si la asa zisu control ma intreba cum esti eu ii spun tot asa si psihiatru imi spune ok ne vedem peste o luna si uite asa in 5 minute el are 100 lei si eu tot aceleas probleme
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 19De 4 saptamani am intrat intr-un cerc vicios si nu pot sa-mi revin
- 4anxietate generalizata
- 48Depresie
- 23Ma simt foarte rau!
- 2tulburare anxioasa si depresie bipolara
- 4Ce tratament trebuie sa iau sa scap de atacul de panica ?
- 3incercand sa dorm fac extrasistole, atacuri de panica, crize de spasmofilie
- 10cum ne pastram speranta?
- 12Anxietate?
- 2anxietate sau atacuri anxioase
- 44Pentru cei care sufera de anxietate - NU, NU M-AM VINDECAT, DAR M-AM CALMAT -
- 4atac de panica, hipohondrie, depresie
- 3oare e anxietate?
- 8Atac de panica
- 3Stari de tremur si atacuri de panica.
- 5Teama infarct
- 3Anxietate cauzata de o fobie
- 1Ce analize sa fac
- 2Stari de anxietate si neliniste, oboseala, flatulenta, balonare, spasme musculare
- 4Ajutați ma! Fiul meu de 18 ani a întrat în stare de depresie, letargic, sta intr-una în pat
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Depresia
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
- Depresia postpartum (postnatală)
- Anxietatea
- Tulburarea de anxietate generalizata
- Tulburarea anxioasa datorata unei afectiuni medicale
- Atacurile de panica
- Depresia
- Ciclotimia - tulburarea ciclotimică
- Anxietatea de sănătate
- Atacul de panică în sarcină
- Sindromul depresiv major - schimbările patologice de la nivel cerebral
- Anxietatea și alimentația
- Anxietate
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: