Sa lupt mai departe sau sa ma retrag?
Buna ziua suflete frumoase! Foarte greu m-am decis sa imi deschid sufletul pe un site dar am citit ca de foarte multe ori cei ce apeleaza si discuta cu alti oameni care din pacate si ei trec prin perioade grele, avand si ajutorul moral a unor specialisti, pot ajunge la o rezolvare, pot ajunge la linistea sufleteasca. Sunt o femeie de 43 de ani care dupa trei relatii esuate din cauza sinceritatii, a respectului si a dorintei de a imi face o familie cu iubire si intelegere am pierdut timp din viata mea primid in schimb doar lovituri grele printre care increderea si 5 sarcini pierdute. Mii s-a spus ca de vina este sufletul meu bun si ca sunt prea sincere. Asa sa fie? Oare chiar nu mai sunt apreciate aceste calitati? Iata povestea mea actuala cu care ma lupt de un an si trei luni. Am intalnit un barbat in varsta de 46 de ani (anii la data intalnirii), prin intermediul locului de munca, aici pe pamant austriac unde eu traiesc de 5 ani de zile. Eu fiind ingrijitoare la domiciliu pentru persoanele cu dementa si nu numai. L-am intalnit pe el, in casa lui, acolo unde eu am fost asistenta pentru mama lui, bolnava de dementa severa. In acest timp, aveam o alta relatie cu un barbat mult mai in varsta decat mine dar care l-a inceput a demonstrat ca sunt femeia cu care vrea sa isi imparta viata dar pe parcurs a inceput sa isi dea seama ca nu este pentru mine. Cel actual cu care sunt acum, este un tip care pana la varsta de 46 de ani nu a cunoscut trupeste si sufletesete niciodata o femeie, el fiind marcat de cateva evenimente neplacute inca din copilarie, si anume: pe cand avea 7 anisori a ramas fara tata, tatal lui murind la varsta de 33 de ani facand o comotie cerebrala. L-a marcat foarte tare acesta tragedie si si-a inchis sufletul cum zice el ridicand in zid intre el si cei de afara. A ramas el cu mama lui si un frate care este cu trei ani mai mic ca el. Pe parcursul vietii el a inceput sa preia sarcinile tatalui ca sa zic asa, si din pacate nu a avut incredere niciodata in el ca fiind in stare sa isi faca o prietena considerandu-se un tanar neatragator( cea ce din punctul meu de vedere si desigur si al altora este cu totul si cu totul gresita acesta parere ce singur si-a asumat-o despre el). El nu a trait pentru el, el traind practic pentru mama lui si pentru fratele lui. Si-a ratacit timpul in calculator si site-uri pentru adulti. S-a intamplat sa ma intalneasca pe mine si s-a aprins scanteia si dorinta de a ma cunoaste. A fost ca un torent, din prima intalnire desi eu ma dusesem pentru a o lua ca paicenta pe mama lui, el a inceput sa devina interesat de mine din prima privire, intalnire. A reusit sa ma faca sa imi las relatia avuta care oricum era pe punctul de rupere, si doar atat pot sa spun ca atunci cand l-am cunscut ca barbat am dat de fapt de un copil care nu avusese niciodata o femeie. Un an si trei luni am dus munca de a il invata ce inseamna o relatie si pot sa spun ca am renascut cu el prin iubire si respectul de care a dat dovada si pentru dorinta lui de a ma face ferita. Totul este perfect pana in unele momente cand se rataceste si nu mai stie ce vrea, parca ceva il atrage ca un magnet sa fie din nou acolo unde a fost. Sa zic desi imi este greu, dar trebuie, pentru a fi inteleasa, simte lipsa fratelui spund ca vrea sa fie uneori doar el si cu fratele lui, singuri in casa parintesca facadu-si ritaulul lor. Nu stiu ce fel de ritual poate fi acesta, care sa fie mai presus de realtia noastra adica prima lui iubire. Un ritual in care el gateste pentru fratele lui si face totul pentru el pentru ca asa a fost invatat din copilarie. Mentionez, fratele lui este in varsta de 43 de ani si el tot fara relatie este si a fost. Partenerul meu in momentul in care este cu fratele lui uita de mine, imi scrie foarte rece, si doar daca eu il caut si dureaza pana imi raspunde. Iar cand revina acasa la noi, pentru ca a cumparat o casa in alta locatie mai aproape de servici, cand revine duminca noaptea acasa dupa acel weekend petrecut doar cu fratele, el este intors pe dos, este complect schimbat, distant si obosit. Neavand nici o relatie sexuala cu o femeie anterior, el si-a facut autosatisfactia pe care inca o pune si acum in practica, reportirle sexuale dintre noi esuand de multe ori pentru ca-i este teama ca nu poate duce la bun sfarsit ce a inceput, dar interesant este ca atunci cand el vrea poate totul. Ma iubeste si nu ar vrea sa ma piarda, de ce spun asta pentru ca atunci cand incerc sa fiu eu distanta cu el atunci el sufera si ma roaga sa nu-i arat raceala si sa il indepartez de mine iar cand sunt iubitoare, dupa un anumit interval, mai exact o data pe luna isi face weekendul acela misterios cu fratele. Am fost si eu alaturi de ei dar foarte mult timp ei au stat singuri la etaj si deasemeni cand sunt eu in preajma, partenerul meu se simte stresat, acorda foarte mare atentie fratelui mult peste limita de fratie. Nu am mai intalnit asemenea relatie cum este a lor indiferent pe cine am intrebat care sunt la fel cu frati, nimeni nu a raspuns ca s-ar cere sa stea un weekend cu fratele si sa isi lase femeia sunandu-i ca el are nevoie de vechiul ritual. Revine acasa, este dezorientat complect, iasa cearta, ma face sa plang, spune cuvinte grele, i se schimba fata, felul de a ma privii ca si cum as fi dusmanul lui iar in urmatoarea zi isi da seama ce a facut si cauta sa ma impace, sa fie din nou iubitor si grijuliu. Toate bune si frumoase dar pana la frate! Am ajuns de acord sa apelam ajutor la psiholog, pentru ca a zis si el ca nu stie ce vrea dar sigur ritualul cu fratele nu vrea sa il piarda niciodata dar nici pe mine, desi mi-a spus ca sa il las in treaba lui. De ce acesta schimbare de comportament, ce anume gresesc eu, ce ar trebui sa fac eu in continuare? Cum sa-i arat drumul bun al vietii, parasindu-l si lasandu-l cu fratele sau ajuntandu-l sa isi gasesca adevaratul drum al vietii. Vreu sa lupt in continuaresi o arata si el ca vrea isi el sa lupte cu trecutul lui sa il lase in spate dar din nou revine la idea de a fi in trecut. Vreau sa mai dau o sansa pentru ca stiu si simt ca este ceea ce mi-am dorit ca barbat dar am nevoie de ajutor si nu stiu de unde anume sa il iau, un ajutor cu adevarat. Imi cer scuze pentru asa mult scris, dar atunci cand este vorba de relatie de cuplu ce a inceput atat de deosebit si atat de patrunsa de incercari, lacrimi, dorinte, planuri, realizari, emotii, bucurie, tristete, ratacire, rabdare, nespus de multa rabdare din partea mea, respect, grijasi atentie din partea lui, toate aste au dat nastere relatie noastre si suferim cand unul, cand celalant, cand amandoi. Il distruge cand eu il trades cu raceala si caut sa il indepartez usor de mine. Sa lupt mai departe sau sa ma retrag ? Speranta la bine este inca la mine dar mi-e teama sa nu o pierd.
7 comentarii
Nici-o relație nu funcționează dacă unul oferă mai mult și celălalt mai puțin. O relație se bazează pe încredere și comunicare, ceea ce cred că nu prea există la dumneavoastră din moment ce nici măcar nu știți ce ritual are cu fratele.
O persoană se schimbă numai dacă își dorește, nu că vrea partenerul. El poate se simte bine așa, iar ceea ce-l deranjează e faptul că-i reproșați, pentru că dacă și-ar fi dorit cumva schimbare ar fi făcut-o până acum.
Aveți o discuție serioasă cu el și vedeți ce-și dorește în continuare.
Dacă este așa cum spuneți dumneavoastră are în primul rând el nevoie de terapie pentru a lăsa în urmă problemele trecutului, iar împreună să mergeți la un terapeut de cuplu pentru a înțelege unde greșiți fiecare și a dobândi competențe în a face relația să funcționeze.
O persoană se schimbă numai dacă își dorește, nu că vrea partenerul. El poate se simte bine așa, iar ceea ce-l deranjează e faptul că-i reproșați, pentru că dacă și-ar fi dorit cumva schimbare ar fi făcut-o până acum.
Aveți o discuție serioasă cu el și vedeți ce-și dorește în continuare.
Dacă este așa cum spuneți dumneavoastră are în primul rând el nevoie de terapie pentru a lăsa în urmă problemele trecutului, iar împreună să mergeți la un terapeut de cuplu pentru a înțelege unde greșiți fiecare și a dobândi competențe în a face relația să funcționeze.
Multumesc pentru raspuns, d-na dr.Niculina. Am specificat atat cat mii s-a spus despre acel ritual si anume ca sa fie singuri si sa faca ce faceau inainte de a fi in relatie cu mine, unele le stiu si anume ca face totul pentru el incepand de la a gatii, a pune masa, a strange masa dupa el.a-i spala pana si farfuria, inainte a-i spala si hainele.restul doar el si bunul Dumnezeu poate sti ce anume mai contine acel ritual de care el duce lipsa doar o data pe luna. Sa vedem daca accepta asa cum a zis un ajutor de la un medic psihologic dar a zis ca nimeni nu il poate ajuta si nu prea are in credere in astfel de medic pentru ca il poate hipnotiza si sa nu afle ceva despre el. Are parti bune ce rar pot fi intalnite la un barbat dar acesta iesire din prezent care il schimba toatal, poate sa distruga relatia noastra pe care amandoi cu multa iubire si incredere am pornit-o fiind amandoi destul de necajiti inainte de a ne fi intalnit. Am rabdare foarte mare si sprijin din partea mamei mele care il adora ca pe copilul ei si isi doreste sa ne fie bine impreuna dar.nu stiu daca sa apelez la putina gelozie ca sa vad reactia lui.
Gelozia poate distruge și ce-a mai rămas din relație, pentru că nu știi cum va reacționa.
Faptul că nu are încredere în psihologi s-ar putea datora unei experiențe anterioare când a fost dezamăgit. Dar ca în orice profesie, pot fi și psihologi care-i pot nemulțumi pe clienți, asta nu înseamnă să renunți la niște servicii care ar putea să te ajute.
Numai voi doi puteți lua decizii în ceea ce vă privește. Dacă se bagă o a treia persoană, fie ea chiar mama dumneavoastră, nu vă ajută prea mult. Părinții nu trebuie implicați în relația de cuplu.
Faptul că nu are încredere în psihologi s-ar putea datora unei experiențe anterioare când a fost dezamăgit. Dar ca în orice profesie, pot fi și psihologi care-i pot nemulțumi pe clienți, asta nu înseamnă să renunți la niște servicii care ar putea să te ajute.
Numai voi doi puteți lua decizii în ceea ce vă privește. Dacă se bagă o a treia persoană, fie ea chiar mama dumneavoastră, nu vă ajută prea mult. Părinții nu trebuie implicați în relația de cuplu.
Multumesc din nou pentru raspuns. Nu am apelat niciodata la un psiholog nici el nici eu. El din cele spuse nu a fost niciodata neavand incredere si mai cu seama ca nu este tipul care sa vorbeasca despre persoana lui cu nimeni.Singura persoana care a avut incredere si a reusit sa isi deschida sufletul am fost eu, dezvaluind teama pe care a avut-o de a isi face o relatie nevazandu-se niciodata un barbat atragator si fiindu-i frica de refuzul unei femei. Mama il adora foarte mult si vede cat de mult de ne iubim si ne respectam si chiar pot spune ca e de partea lui desi o doare foarte mult cand se ivesc acele momente de ratacire a lui. Are un deosebit respect si este foarte grijuiu cu mama mea si la fel si cu mine dar criza aceia interioara de darama pe amandoi. Chiar aseara am stat de vorba si isi vrea sa mergem mai departe si sa luptam pentru relatia noastra. Dar, asa cum din pacate exista acest ''dar'' ce pot face eu mai mult de cat pana acum sau ce sa nu mai fac, rabdare, inteleger, comunicare deschisa cu el am avut mereu si iubire neconditionata din partea amandoura a fost pusa la baza relatie inca de la inceput dar intervina acea ratacire sau mama naibii cum zice el acel ritual cu fratele sau. Eu fiind singura fara frati am fost chiar bucuroasa ca el are un frate si ca poate am dobandit si eu un frate dar din pacate fratele (cumnatul meu) este ciudat pentru ca a zis ca el nu accepta pe nimeni in casa atunci cand vine in casa parintesca, acceptand doar compania fratelui adica a partenerului meu. Aceste cuvinte intr-adevar nu mi-au fost spuse personal de catre cumnatul meu, partenerul meu mi-a transmis desi interesant este ca atunci cand am fost toti trei acasa la ei, cumnatul meu fiind jucator de sah, a dorit sa ma invete sa joc acest joc si a stat cu mine trei ore, efectiv facandu-i placere compania mea. Nu oare cauta partenerul meu sa ma tina la distanta de fratele lui vazand ca fratele se simte ok in compania mea si are oarecare teama? De ce se cere la acel ritual (urasc acest cuvant) sa fie sibgur cu fratele, o data pe luna un weekend intreg iar la intoarcere se produce acea raceala fata de mine si imi spune difereite chestii care ma fac vinovata ca sunt inviata lui. Iar maine zi sau a doua zi isi da seama ce a facut si nu stie cum sa ma impace. Chiar a spus el singur si mi-a multumit pupandu-mi mana pentru rabdarea pe care om am cu el. Am vrut sa il las de cateva ori dar este ca un magnet si ma uimeste, cum un barbat care nu a a mai avut niciodata o femeie in viata lui, are puterea de a ma face sa il iubesc atat de tare. Merita sa lupt pentru iubire dar mi-e teama sa nu imi pierd rabdarea. Am incercat o usoara gelozie ieri, si a ingalbenit la fata. Nu am aprobat niciodata acest procedeu si am considerat ca gelozia este cel mai mare dusman al relatiilor barbat-femeie si stiu cat de durereoasa este, dar uneori ajuta sau distruge interiorul. Nu ma simt eu bine sa il fac gelos si nu imi doresc niciodata sa cunoasa acest sentiment dar nici el nu trebuie sa produca acesta proba. O dupa amiaza placuta va doresc si multumiri pentru timpul acordat si cuvintele deschise adresate. Cu respect, Teodora!
Încearcă să pui în balanță calitățile și defectele și vezi care atârnă mai mult. Dacă are mai multe calități, atunci nu merită să-ți strici relația pentru că își permite să petreacă un weekend cu fratele lui. Gândește-te că sunt bărbați care sunt microbiști și pleacă peste tot cu echipa preferată. Ceea ce nu înțeleg e faptul că în loc să vină relaxat și bucuros că a fost cu fratele, are un comportament ciudat față de tine. Asta îmi spune că acel ritual ascunde și anumite lucruri care-l deprimă.
Încearcă să obții mai multe detalii, dar nu întrebându-l direct, provocându-l să vorbească el, într-un moment de intimitate, spunându-i cât de mult ți-a lipsit când a fost plecat.
Încearcă să obții mai multe detalii, dar nu întrebându-l direct, provocându-l să vorbească el, într-un moment de intimitate, spunându-i cât de mult ți-a lipsit când a fost plecat.
Va salut cu draga inima, d-na dr.! Chiar asta s-a si intamplat aseara tarziu cand am stat de vorba privindu-ne ochi si tinandu-ne strans in brate, a marturisit ca mai exista in interiorul lui un ''rest de ruina'' si de care nu poate scapa asa usor cum ar fi crezut. Ma intreb eu singura, oare chiar nu poate sau ceva nu il lasa si il tine fortat sa ramana in acea ruina? M-am oferit din nou cum si ce pot face eu sa distruga acea ruina asa cum am facut si la inceputl relatiei cand m-a rugat sa am puterere sa daram acel zid care el l-a ridicat inca din copilarie, zid ce nu a permis nimanui sa intre in viata lui. Are calitati, ce putini oameni si in special barbati, le pot avea. Tot ceea ce face o face din inima si mai cu seama respectul si grija care o arata fata de mine si mama. A reusit fiind dorinta lui sa ne readuca impreuna sa fim cu mama mea, cumparand o casa aici in Austria, desi el are casa parintesca dar in alta locatie, avand si inchiriat un apartament in Viena unde si lucreaza, apartament in care a locuit cu fratele peste 20 de ani. D-na dr. am sa specific ceva foarte important desi e din nou greu de inteles de ce a facut treaba asta si anume cat a locuit cu fratele in acea chirie au impartit acelasi pat(peste 20 de ani), iar acasa in casa parintesca au avut camera comuna foarte mult timp, pana in urma cu 5 ani cand au renovat parterul si mama lor coborand jos in camera ei. Nu stiu, cred ca vina o are si mama lor care desi avea posibilitatea de a locui in alta camera(casa fiind cu etaj si foarte spatiosa) a ales sa doarma sus in aceiasi locatie cu baietii ei desi ei erau barbati in toata firea. In loc sa aiba fiecare camera lui, baietii au impartit acelasi dormitor din copilarie pana la maturitate si au impartit acelesi incapari toti trei.Mentionez ca nici fratele nu are si nu a avut niciodata nici o relatie cu o femeie.Fratele a declarat prin spusele partenerului ca el nu accepta pe nimeni alticineva in casa atunic cand este si el prezent (o data pe luna, ) doar pe fratele si pe mama lor, dar mama nu mai este in casa fiind nevoiti sa o ducem la aziil din cauza bolii avansate. Mama lor, pentru care eu am fost asistenta ingrijitoare la domiciliu, avand o dementa severea, a dobandit o depresie in tinerete si nu a observat-o nimeni pentru ca dumneaei a fot mai tot timpul plecata cu prietenele si prietenii.dansa alegand acel stil de viata si nu a prea observat sau luat in seama baietii ei si problememe cu care se confrunta. Greu de explicat desi e si mai greu de inteles. Eu spun si arat ca imi este dor de el cand este plecat si la fel si el, dar doar atunci cand este plecat in interes de serviciu si revine acasa este o revedere emotionala si plina de iubire. Doar cand revine acasa din acel weekend este asa cum am precizat, parca as fi in plus in viata lui. O zi frumoasa de vineri si toate sa va mearga bine, d-na dr.
Nici-o schimbare nu se produce peste noapte. Ai răbdare și timpul va aduce și schimbările pe care le dorești. Fiecare om are ciudățeniile lui, pe care numai el însăși le poate înțelege. Așa cum ți-am mai spus pune în balanță lucrurile bune și acceptă că oamenii nu-s toți la fel, tocmai diferența face viața mai frumoasă și introduce un plus de valoare.
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 6Sotul ma pune sa aleg inte el și mama mea
- 11Ajutor in intelegerea situatiei
- 7Sotul meu consuma multa pornografie.
- 1psiholog online
- 9Fantezie sex in 3
- 12Probleme in cuplu
- 1Ce pot face, cum pot face, ce gresesc, chiar asa inutil sunt?
- 1Este adevărat ca mamele de băieți se schimba după ce aceștia se căsătoresc?
- 3Am senzația ca mama iubitului meu nu ma place, sunt disperata
- 0Părerea de iubit, soț… parter