Schizofrenie si anxietate?
Buna ziua,
acum 11 ani am fost diagnosticata cu schizofrenie paranoida, si de atunci fac tratament la psihiatrie.Am mai avut unele ganduri delirante dar acum sunt bine in aceasta privinta. Doar ca a aparut o alta problema. Teama, frica inexplicabila de a scrie orice in public. Adica in prezenta altor oameni, chiar daca nu se uita la mine. Efectiv mi se blocheaza mana si imi tremura cand ma vad cu foaia in fata. Literele si cuvintele parca imi spunt dusmani.De fapt se intampla mai mult la serviciu unde la sedinte trebuie sa ne scriem numele pe o foaie. Cand sunt anuntata ca voi avea sedinta, incep si gandurile obsesive despre ce am sa fac daca imi va tremura mana la scris, vor vedea colegii si ma voi face de ras. E o frica mare, nu stiu cum sa o denumesc, medicul meu a spus ca e anxietate. Si mi-a dat tratament cu anafranil de 25 cate 3 pe seara, grimodin de 100 cate 1 pastila seara, in afara de tratamentul cu olanzapina si abilify. Ce pot sa fac mai mult ? Oare ma voi vindeca de aceasta problema ? Sunt cam 2 ani de cand ma chinuie.Si e urat de tot.
acum 11 ani am fost diagnosticata cu schizofrenie paranoida, si de atunci fac tratament la psihiatrie.Am mai avut unele ganduri delirante dar acum sunt bine in aceasta privinta. Doar ca a aparut o alta problema. Teama, frica inexplicabila de a scrie orice in public. Adica in prezenta altor oameni, chiar daca nu se uita la mine. Efectiv mi se blocheaza mana si imi tremura cand ma vad cu foaia in fata. Literele si cuvintele parca imi spunt dusmani.De fapt se intampla mai mult la serviciu unde la sedinte trebuie sa ne scriem numele pe o foaie. Cand sunt anuntata ca voi avea sedinta, incep si gandurile obsesive despre ce am sa fac daca imi va tremura mana la scris, vor vedea colegii si ma voi face de ras. E o frica mare, nu stiu cum sa o denumesc, medicul meu a spus ca e anxietate. Si mi-a dat tratament cu anafranil de 25 cate 3 pe seara, grimodin de 100 cate 1 pastila seara, in afara de tratamentul cu olanzapina si abilify. Ce pot sa fac mai mult ? Oare ma voi vindeca de aceasta problema ? Sunt cam 2 ani de cand ma chinuie.Si e urat de tot.
19 comentarii
Bună ziua!
Încercați și cu psihoterapie cognitiv-comportamentală, pentru a scăpa de astfel de temeri.
Încercați și cu psihoterapie cognitiv-comportamentală, pentru a scăpa de astfel de temeri.
Am facut si psihoterapie cognitiv comportamentala dar -doar o singura sedinta pe aceasta tema.
Nu cred. Eu cred ca tremuratul mainii e efect secundar de la tratamentul cu neuroleptice. Verificati daca va tremura mana si acasa. Aproape toti cei care iau neuroleptice au acest efect secundar.
Si daca ar vedea colegii ca va tremura mana la scris, ce anume va inchipuiti ca ar crede despre dvs. si ce s-ar putea intampla ulterior?
Ar putea sa-si dea seama ca sunt bolnava si ar rade de mine, chiar as putea sa-mi pierd serviciul din aceasta cauza. Am spus lucrurile un pic exagerat dar asta este in mintea mea cand scriu in public.
Psihoterapia ajută, dar nu se obțin rezultate dintr-o singură ședință.
Încercați să nu vă gândiți ce ar zice ceilalți, concentrați-vă pe ce aveți de făcut.
Citiți povestirea următoare și meditați asupra ei:
Povestea broscuţei campion
Acţiunea are loc într-un mic regat de broscuţe. Auzi ce le trecură într-o zi acestora prin cap.
Cum ar fi să organizeze o întrecere? Dar nu una obişnuită. Una a cărei obiectiv să fie aproape imposibil de atins. N-au stat mult pe gânduri. Ideea a răsărit rapid: să escaladeze cel mai înalt turn.
Ca la orice concurs, o mulţime de broscuţe au venit să îşi încerce norocul şi o mulţime şi mai mare s-a strâns să privească. Startul s-a dat. Concurenţii au luat-o la picior către turnul cel înalt. Privitorii erau convinşi că nicio broscuţă nu are nici cea mai mică şansă. În timp ce aceştia îşi dădeau de zor cu părerea, broscuţele renunţau una câte una. Doar câteva mai escaladau turnul.
Nico şansă, e o nebunie, e imposibil, vă irosiţi timpul, nu veţi fi în stare… spuneau într-una privitorii în timp ce în concurs a mai rămas doar o singură broscuţă. Aceasta îşi continua drumul către vârf. Şi… iată-o ajunsă, a reuşit!
O mulţime de aplauze a întrerupt liniştea ce se aşternuse în ultimele secunde ale concursului. Care a fost secretul broscuţei, cum de a reuşit, cum de a fost posibil? Se întreba într-una toată lumea.
Probabil te întrebi şi tu. Ei bine, broscuţa avea ceva care paradoxal a ajutat-o să meargă până în vârf. Ea era surdă şi prin urmare nu a avut cum să audă toate remarcile făcute de cei neîncrezători.
Oare pe noi cât de mult ne trag în jos părerile pesimiste proprii sau ale celor din jurul nostru? Câte din nereuşitele noastre sunt consecinţa faptului că am plecat urechea la astfel de vorbe şi ne-am descurajat.
Încercați să nu vă gândiți ce ar zice ceilalți, concentrați-vă pe ce aveți de făcut.
Citiți povestirea următoare și meditați asupra ei:
Povestea broscuţei campion
Acţiunea are loc într-un mic regat de broscuţe. Auzi ce le trecură într-o zi acestora prin cap.
Cum ar fi să organizeze o întrecere? Dar nu una obişnuită. Una a cărei obiectiv să fie aproape imposibil de atins. N-au stat mult pe gânduri. Ideea a răsărit rapid: să escaladeze cel mai înalt turn.
Ca la orice concurs, o mulţime de broscuţe au venit să îşi încerce norocul şi o mulţime şi mai mare s-a strâns să privească. Startul s-a dat. Concurenţii au luat-o la picior către turnul cel înalt. Privitorii erau convinşi că nicio broscuţă nu are nici cea mai mică şansă. În timp ce aceştia îşi dădeau de zor cu părerea, broscuţele renunţau una câte una. Doar câteva mai escaladau turnul.
Nico şansă, e o nebunie, e imposibil, vă irosiţi timpul, nu veţi fi în stare… spuneau într-una privitorii în timp ce în concurs a mai rămas doar o singură broscuţă. Aceasta îşi continua drumul către vârf. Şi… iată-o ajunsă, a reuşit!
O mulţime de aplauze a întrerupt liniştea ce se aşternuse în ultimele secunde ale concursului. Care a fost secretul broscuţei, cum de a reuşit, cum de a fost posibil? Se întreba într-una toată lumea.
Probabil te întrebi şi tu. Ei bine, broscuţa avea ceva care paradoxal a ajutat-o să meargă până în vârf. Ea era surdă şi prin urmare nu a avut cum să audă toate remarcile făcute de cei neîncrezători.
Oare pe noi cât de mult ne trag în jos părerile pesimiste proprii sau ale celor din jurul nostru? Câte din nereuşitele noastre sunt consecinţa faptului că am plecat urechea la astfel de vorbe şi ne-am descurajat.
multumesc d-na psiholog! am sa meditez la povestioara ! e interesanta.
Din ceea ce ati raspuns rezulta ca teama dvs. de a nu va tremura mainile in public nu e deloc "inexplicabila", dimpotriva. Ce ati putea face: sa-l intrebati pe medic in ce alte boli/tratamente pot tremura mainile, ca in cazul in care ati fi intrebata, sa aveti o explicatie pregatita, poate chiar sa marturisiti preventiv catorva colegi falsa boala/tratament, daca credeti ca asta v-ar reduce anxietatea. Sa fiti sigura ca aproape nimeni nu stie semnificatia tremuratului mainilor in afara medicilor specialisti si a celor ce au in familie/intre apropiati pe cineva care se confrunta cu asta. Cunosc o persoana careia ii tremurau rau de tot mainile si nici cumnata sa, dupa o viata, nu stia ce are. Iar eu am vazut-o de zeci de ori si banuiam ca are ceva neurologic, de-abia dupa ce cineva foarte apropiat a inceput sa ia antipsihotice m-am luminat si in privinta vechii cunostinte.
Iti pot tremura mainile si de la Parkinson. Se da Romparkin pentru asta.
Clara, eu n-as crede ca am Parkinson. Cand sunt acasa singura, scriu fara sa-mi tremure mana. As crede maim curand ca ar fi un efect secundar al medicatiei pe care o iau pentru schizofrenie. Nu-mi explic nici eu de ce numai in situatii sociale apare problema asta.
Apare in acele situatii din cauza anxietatii.Cunoasteti, cu siguranta expresia 'a tremura de frica". Exista oameni -mai ales adolescenti, care tremura real de frica. Daca fricii (anxietatii) i se adauga si efectul secundar al medicatiei (acasa, modest, neobservabil) ar putea aparea tremuratul. Clara va sugera o posibila explicatie de furnizat curiosilor, nu zicea ca aveti Parkinson. Intrebati medicul -cum v-am spus- ce alta boala /simptom mai benign ati putea sugera colegilor ca aveti de va tremura mainile, in locul bolii reale.
Si eu cred ca din cauza anxietatii apar acele tremuraturi. Eu personal o numesc anxietate sociala, dar am sa mai discut cu medicul despre asta.Plus efectul secundar al medicamentelor.. Imi sunt foarte utile raspunsurile de pe acest site.
Buna seara! Tremuratul mainii apare si in alte situatii publice sau doar la servici? Este posibil in decursul vietii, in copilarie sau mai tarziu sa fi fost expusa unei situatii traumatizante din punct de vedere emotional de catre persoane investite cu autoritate (parinti, profesori, frati, surori mai mari), reprezinta doar o ipoteza. Discutati toate acestea cu psihoterapeutul d-voastra. Pentru a avea rezultate este important sa mergeti la sedinte de terapie care pot dura luni de zile. Psihoterapia insotita de medicatie in cazul d-voastra dau rezultate mult mai bune decat luate separat.
Tremuratul mainii apare doar la serviciu, dar prima data cand mi s-a intamplat a fost la un examen unde am scris mult. Atunci a aparut prima data.
Dacă ar fi de la medicamente, s-ar întâmpla tot timpul, dar pentru că apare doar la serviciu se explică datorită anxietății, faptului că ți-e teamă că nu vei face față, că nu vei obține rezultatele voite și vei scădea în ochii celorlalți.
Monitorizați fiecare situație în care apare și discutați-o cu psihoterapeutul. Aveți răbdare, pentru că rezultatele nu se obțin peste noapte.
Monitorizați fiecare situație în care apare și discutați-o cu psihoterapeutul. Aveți răbdare, pentru că rezultatele nu se obțin peste noapte.
Si eu am avut problema asta cu tremuratul care mi-a disparut cu timpul. Cel mai mult m-au ajutat parerile oamenilor de langa mine care imi spuneau ca nu se vede ca am schizofrenie. Odata ce am constientizat asta mi-a disparut si anxietatea fata de oamenii noi si cu asta si tremuratul. E foarte important sa accepti ca esti bolnav dar sa nu arati mai ales ca majoritatea oamenilor au reticente in privinta oamenilor cu probleme psihice.
Am avut si anxietatea de a nu ma descoperi cei din jur ca sunt bolnav. Eu cred ca de asta tremuri la servici @cami39 ai o teama sa nu fi descoperita ca ai acest diagnostic. Si eu am avut-o dar cu suport din partea unui prieten si a familiei mi-a disparut. Acum cand o sa ma angajez nu o sa am nici o treaba dar nu aici ca nu merita ci in strainatate unde pot sa iau lejer 1500 de euro.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 8E posibil ca diagnosticul de schizofrenie sa nu fie corect?
- 12dificultate de a face orice, izolare si lipsa de rabdare
- 5eu vreau sa fiu tratata nu ea.. Mama are schizofrenie paranoida
- 21Schizofrenie paranoida
- 19Psihoterapia cognitiv-comportamentala
- 2transferul in strainatate-ca schizofrenica cronica paranoida
- 57Schizofrenie: mai sunt si altii in situatia mea?
- 6Atacuri de panică și atitudinea familiei
- 6Ce mai luati pentru schizofrenie paranoida?
- 1Un schizofrenic obisnuit, adult, care uneori se revolta
- 1Buna seara cum pot scapa de voci
- 5Schizofrenie paranoida cronica sau depresie majora
- 3Vorbesc singur si injur oamenii pe geam
- 18Ma simt agitat, nu am rabdare
- 1Bună ziua!!am schizofrenie paranoida și 35 de ani
- 7Nou tratament.Lamotrigina +antidepresiv ptr TOC destul de serios?+Rispolept și Anxiar
Mai multe informații despre: schizofrenia paranoida