Sfaturi anxietate si atacuri de panica

Buna ziua tuturor! Ma adresez pe aceasta cale persoanelor care se confrunta cu anxietatea si atacurile de panica. Din nefericire, am trecut si eu prin aceste probleme.
In urma cu 3 saptamani am avut primul atac de panica constient. Ma mai intalnisem si in trecut cu el, dar necatalogandu-l un atac de panica (ci o scandere de tensiune, etc.) nu i-am dat ocazia anxietatii sa se instaleze. Asta pana in momentul in care, un factor declansator (care poate fi: stresul, sexualitatea neimplinita, agresivitatea nemanifestata, oboseala cronica, decesul unei persoane apropiate, etc) a indesit atacurile, iar la o cautare amanuntita pe net am constientizat ca erau dragile noastre atacuri de panica.
Starile mele fizice au fost: tahicardie (batai puternica ale inimii), stari de lesin, frica de nebunie, irealitate, tremur, senzatie de voma.Problema reala pentru mine a fost anxietatea. Adica felul in care ma resimteam dupa atacul de panica. Aveam impresia ca am innebunit, ca voi muri, ca voi face o mare depresie care va conduce la suicid, ca niciodata nu voi mai fi un om normal. Panica ma insotea non stop. Mi era frica de orice. Frica sa port aceleasi pijamale din noaptea in care am avut un atac de panica, frica sa raman singura, frica de zgomote, frica de orice.
Dorindu-mi sa ma reintorc cat mai repede la ritmul normal al vietii mele, am ajuns la psihiatru, care mi-a recomandat sertalina si anxiar. In seara in care am luat prima data pastilele, la 10 secunde dupa ce le-am inghitit am avut un alt atac de panica. Cel mai sever de pana atunci. Provocat probabil de frica a ceea ce pastilele urmau sa-mi faca, in special in cazul unei reactii adverse.
Sa ne intelegem. Nimeni nu va innebuni din cauza anxietatii/atacurilor de panica. Exista doua faze ale unei probleme de natura psihica : nevroza si psihoza. Anxietatile si atacurile de panica fac parte din prima categorie. Nu veti face nici schizofrenie sau paranoia sau orice alta boala reala a psihicului.
Ajunsesem un om nefericit, iar astfel, e normal ca anxietatea mea sa fi crescut. Ma gandeam non stop la probleme si prea putin la solutii.
Cum am trecut peste, pur si simplu intr o dimineata m am trezit, mi am spus ca nu aleg sa traiesc asa, ca trebuie sa accept ce mi s a intamplat, ca nu e o solutie sa ma impotrivesc trairilor mele. M-am aranjat, am iesit din casa, am petrecut timp cu familia, am renuntat la medicamente, am incercat sa rad chiar si atunci cand imi venea sa plang, m am odihnit si m am apropiat de natura.
In fiecare dimineata in care ma trezeam imi imaginam ca pana atunci am reusit sa supravietuiesc atarnand de o ata. si cu fiecare zi, ata mea se va ingrosa, va deveni o funie, o bara, o scara pana cand ajung la platforma de siguranta pe care ma aflam pana sa fiu zdruncinata de aceste stari. Vizualizam acea ata ingrosandu se si fiecare zi era o alta ocazie prin care ea devenea tot mai tare si mai stabila.
Sfaturi - primul ar fi sa nu mai cititi non stop pe toate aceste forumuri. Fiecare om este diferit si poate resimti aceste stari diferit. Singurul lucru pe care l am rezolvat prin citirea mesajelor a fost sa mi insusez alte stari ale persoanelor care treceau prin asa ceva. Faceti ca acest mesaj sa fie ultimul pe care il cititi. Puteti sa treceti peste mai usor decat va imaginati. Si credeti ma ca va spune asta un om care nu se mai vedea nicicand intors la o viata normala.
- nu mai vorbiti cu voi insiva despre acasta problema. Cu cat o aduceti mai mult in viata voastra cu atat o faceti mai mare. Stiu ca pare greu, dar suntem inzestrati cu un mare dar: acel al uitarii. In curand, veti uita de ganduri daca va chinuiti sa fiti focusati pe altceva.
- nu evitati sa socializati, sa va uitati la filme, etc. oricat de greu ar parea sa ramai concentrat la altceva decat la anxietate si atacuri de panica, tocmai alte activitati va vor face sa treceti peste ele.
- fiti deschisi cu voi. Si sinceri. Imbratisati va starile, ganditi va ca totusi e o lectie mult mai mica decat o boala grava. Cancer si alte nenorociri de sanatate REALE!
- rugati va. Fie ca sunteti credinciosi sau nu, incercati rugaciunea. Cereti forta sa treceti peste.
- alertati familia si prietenii ca nu sunteti in cel mai bun moment al vietii, ca va veti reveni, dar aveti nevoie ca ei sa comploteze pentru binele vostru. Sa va faca surprize, bucurii, iesiri, etc.
- nu tineti in voi. Manifestati va. Va vine sa plangeti, plangeti. Eliberati emotiile.
- fiti optimisti. Va asigur ca puteti trece peste. Indiferent cat de greu si imposibil pare acum.
- preocupati va de viata. Nu de moarte. E mult prea frumoasa ca sa lasati mintea sa va spuna altceva.
- mergeti la psiholog. Chiar daca nu aveti nicio satisfactie pe moment, va asigur ca este o buna investitie pe termen lung.
Numai bine!

Multumim de incurajari.dupa 3 ani de anxietate inca nu pot accepta aceste stari care ma fac sa ma simt iesita din tiparele "normale".am si perioade bune dar se pare ca rutina isi pune amprenta si incep sa resimt starile.sper sa mai discutam.o seara buna

Si eu am ineput sa ies sa fac lucruri diferite si a inceput sa se amelioreze chiar daca mai am momente in care ma gandesc dar ncerc sa nu ma mai gandesc ascult muzica tare alerg si ma simt mai bn doar trb sa ma angajez si uit ca am trecut prin aceea experienta si imi trecuse si specific ca incer sa scap ca eu mai mult de 3 sapt nu sunt de cand am facut primul atac de panica..ori cum multumesc pt sfaturi sunt de bun augur chiar de foarte mare ajutor

@Madalina - Multumiri pt. mesaj. Totul in mesajul tau este incurajator, clar si ideile bine definite. Eu personal o sa-l mai citesc. Este mobilizator!