sindrom boderline

Buna ziua,

am fost diagnosticata cu sindromul boderline, cu multi ani in urma ( acum am 41)si de atunci ma tratez cu fluanxol injectabil, o fiola la trei saptamani si cu romparkin - 3 pastile pe zi. Deoarece merg la o doamna doctor foarte buna, dar care activeaza in cadrul unei clinici particulare, care se va desfiinta, urmarea fiind incheierea activitatii sale( fiind pensionara), nu stiu cum o sa procedez in continuare.Problema este ca lucrez in invatamant, medicul de familie nu stie de afectiunea mea, deoarece am nevoie de avizul lui in fiecare an scolar, nu pot sa figurez cu acest diagnostic.In acelasi timp, psihiatrul, mi-a spus ca exista si medicamente mai moderne( la cel actual am acele tulburari extrapiramidale, daca uit sa iau romparkin), dar in acelasi timp, mi-a spus si ca este un tratament potrivit mie, fiind mai slab, iar ceea ce a aparut modern, este mai puternic si mai scump.Va rog sa ma sfatuiti cum sa procedez, sa-mi schimb medicul de familie, in alt oras si sa optez pt. alt tratament compensat ???., desi nu as vrea sa iau medicam mai puternice, daca nu e cazul!!!., sa merg in continuare pe sustache, atata timp cat se mai gaseste fluanxol in farmacie?...

Nu stiu, prea multe despre acest diagnostic, am observat ca depinde de starea mea interioara, daca sunt multumita eu cu mine insumi, chiar am intrerupt timp de 6 luni tratamentul, timp in care am avut un prieten si mi se parea ca totul o sa fie bine, pana cand au inceput diferite obstacole, care m-au adus la manifestarile si simptomele dinaintea intreruperii tratamentului.Ma simt o persoana dificila, care nu poate comunica cu oricine, complexata ca nu fac fata la locul de munca, ca nu sunt pregatita suficient pentru ceea ce fac acolo( asta asa este), dar incerc sa ma pregatesc, si sa suplinesc acele lipsuri.Am momente, cand chiar nu stiu cum sa procedez in anumite situatii si ma simt chiar penibila, ma simt singura si mi se pare ca din cauza acestor probleme nici nu pot sa am o relatie cu un barbat, mai bine zis imi este teama si sa incerc.Acele fobii, ca cineva stie ce fac, uneori chiar si ce gandesc, ca cei apropiati mie comunica intre ei mai mult decat cred ca o fac, in ceea ce priveste persoana mea, coincidentele care apar, imi dau imresia ca cineva chiar le-a pregatit special pentru mine, ca sunt intamplari legate de mine, ca la orice discutie, ma simt direct vizata, au aparut imediata cand am intrerupt fluanxolul si am avut situatii solicitante si stresante. In unele momente sunt convinsa ca nu e asa, dar in momente cand sunt mai labila, intru in panica, la cea mai mica adiere de vant.

Va rog, daca ati intampinat probleme similare, sa ma sfatuiti cum sa continui, chiar nu exista leac pentru aceste tulburari??...ce alte cai de castigare a increderii in sine si de a scapa de aceste probleme ati recomanadat sau ati urmat????.

Va multumesc pentru rabdare si astept sfaturi, care ar putea fi solutii pentru depasirea simptomelor acestei boli.

Buna ziua!
Cum va mai simtiti?
Eu am avut aceasta tulburare acum 17 ani.
Din fericire, m-am vindecat de ea, dar am probleme de alta natura (tulburare obsesiv-compulsiva).