Sindromul Klinefelter - tratament de 3 ani fara rezultat
Sunt diagnosticat cu sindromul Klinefelter de medicul endocrinolog.
Am primit un tratament cu pregnyl 5000ui.
Am 18 ani si vreau sa stiu daca mai face efectu tratamentul fiindca au trecut deja 3 de cand il fac si nu vad niciun semn care sa indice faptul ca a inceput ceva sa functioneze.
De mentionat ca acest sindrom prezinta la baieti testicule foarte mici deobicei necoborate in scrot, penis foarte mic maxim 6-7cm.Par pubian si pe corp foarte rar sau chiar deloc, Nedezvoltare musculara, vocea nedezvoltata.
Am cam toate simptomele pe care le-am enumerat am 18 ani fac 19 in vara si imi este teama. Arat ca un baiat de 13-14 ani inainte sa inceapa pubertatea si imi este foarte rusine fiindca toti cei din jur ma intreaba cati ani am.
Colegii de clasa sau obisnuit deja dar restul se uita la mine cand le zic varsta ca la ceva foarte ciudat.
NEVOIE DE AJUTOR daca mai pot sa cresc fiindca am numai 1.70cm si daca isi mai face efectul tratamentul
Am primit un tratament cu pregnyl 5000ui.
Am 18 ani si vreau sa stiu daca mai face efectu tratamentul fiindca au trecut deja 3 de cand il fac si nu vad niciun semn care sa indice faptul ca a inceput ceva sa functioneze.
De mentionat ca acest sindrom prezinta la baieti testicule foarte mici deobicei necoborate in scrot, penis foarte mic maxim 6-7cm.Par pubian si pe corp foarte rar sau chiar deloc, Nedezvoltare musculara, vocea nedezvoltata.
Am cam toate simptomele pe care le-am enumerat am 18 ani fac 19 in vara si imi este teama. Arat ca un baiat de 13-14 ani inainte sa inceapa pubertatea si imi este foarte rusine fiindca toti cei din jur ma intreaba cati ani am.
Colegii de clasa sau obisnuit deja dar restul se uita la mine cand le zic varsta ca la ceva foarte ciudat.
NEVOIE DE AJUTOR daca mai pot sa cresc fiindca am numai 1.70cm si daca isi mai face efectul tratamentul
Hy!
Livyu, te rog să reconsulţi medicul endocrinolog pentru a face o revizie conduitei medicale.
Toate cele bune şi însănătoşire grabnică.
Dumnezeu să te binecuvânteze!
Cu respect,
Mr. Nick
Livyu, te rog să reconsulţi medicul endocrinolog pentru a face o revizie conduitei medicale.
Toate cele bune şi însănătoşire grabnică.
Dumnezeu să te binecuvânteze!
Cu respect,
Mr. Nick
Salut!
Livyu, revizia conduitei medicale constă în analizarea raportului dintre beneficiilor medicaţiei curente, adică a Pregnylului, şi, bineînţeles, a riscurilor la care eşti supus (în acest caz, prin risc mă refer strict la lipsa efectelor pozitive şi prezenţa unor efecte negative).
În mod normal, în peste 90% din subiecţii afectaţi de acest sindrom, tratamentul de elecţie este cel cu preparate care conţin testosteron. În foarte puţine cazuri se administrează Pregnyl, pentru că, din păcate, disgenezia testiculară - cea specifică sind. Klinefelter - nu prea permite secreţia de testosteron în limite fiziologice; celulele Leydig din testicule sunt aproape inabile în faţa stimulării de către hormonul luteinizant (LH), cel secretat de hipofiză sub acţiunea directă a gonadotrofinei din Pregnyl, de aceea tratamentul nu-şi face efectul.
Te rog să reconsulţi medicul endocrinolog şi să-i spui faptul că tratamentul nu are rezultatele scontate de dânsul. Ai nevoie de tratament cu testosteron! (dacă va fi cazul, chiar cu dihidrotestosteron).
Te rog, vorbeşte cu medicul endocrinolog. Dacă îţi este mai uşor, încearcă să scoţi la imprimantă ce ţi-am scris în cadrul acestui topic şi să-i înmânezi dânsului pentru a trage o concluzie favorabilă stării tale de sănătate.
Toate cele bune!
În speranţa că ţi-am putut fi de folos, cu plăcere şi deferenţă,
Mister Nick ;)
Livyu, revizia conduitei medicale constă în analizarea raportului dintre beneficiilor medicaţiei curente, adică a Pregnylului, şi, bineînţeles, a riscurilor la care eşti supus (în acest caz, prin risc mă refer strict la lipsa efectelor pozitive şi prezenţa unor efecte negative).
În mod normal, în peste 90% din subiecţii afectaţi de acest sindrom, tratamentul de elecţie este cel cu preparate care conţin testosteron. În foarte puţine cazuri se administrează Pregnyl, pentru că, din păcate, disgenezia testiculară - cea specifică sind. Klinefelter - nu prea permite secreţia de testosteron în limite fiziologice; celulele Leydig din testicule sunt aproape inabile în faţa stimulării de către hormonul luteinizant (LH), cel secretat de hipofiză sub acţiunea directă a gonadotrofinei din Pregnyl, de aceea tratamentul nu-şi face efectul.
Te rog să reconsulţi medicul endocrinolog şi să-i spui faptul că tratamentul nu are rezultatele scontate de dânsul. Ai nevoie de tratament cu testosteron! (dacă va fi cazul, chiar cu dihidrotestosteron).
Te rog, vorbeşte cu medicul endocrinolog. Dacă îţi este mai uşor, încearcă să scoţi la imprimantă ce ţi-am scris în cadrul acestui topic şi să-i înmânezi dânsului pentru a trage o concluzie favorabilă stării tale de sănătate.
Toate cele bune!
În speranţa că ţi-am putut fi de folos, cu plăcere şi deferenţă,
Mister Nick ;)
Multumesc mult. asa o sa fac cand merg la endocrionolog. Iar daca o sa-mi zica sa continui cu pregnyl cred ca o sa consult alt medic endocrinolog.
Livyu, nu cred că medicul tău curant îţi va recomanda continuarea administrării Pregnylului, pentru că nu prea are rost. Pregnylul este foarte bun, dar, în majoritatea cazurilor de sindr. Klinefelter - după cum am mai spus - eficacitatea lui este nulă. Şi totuşi, chiar şi aşa, este prescris pentru a exclude terapia cu testosteron exogen şi, bineînţeles, pentru a favoriza secreţia endogenă de testosteron (unii medici - cum este şi medicul tău curant - prescriu Pregnylul cu speranţa că va funcţiona...(...)...în unele cazuri funcţionează, în altele nu).
Nu te îngrijora, totul va fi bine, vei vedea. Ai toate şansele din lume să beneficiezi de un tratament, care să te ajute să te dezvolţi normal şi care să-ţi asigure şi oportunitatea de a-ţi întemeia o familie, de a face copii şi de a fi fericit. Nu-ţi pierde credinţa niciodată!!!
Consultă medicul şi urmează-i sfaturile.
Toate cele bune şi Dumnezeu să te binecuvânteze!
Cu respect şi simpatie,
Mr. Nick
Nu te îngrijora, totul va fi bine, vei vedea. Ai toate şansele din lume să beneficiezi de un tratament, care să te ajute să te dezvolţi normal şi care să-ţi asigure şi oportunitatea de a-ţi întemeia o familie, de a face copii şi de a fi fericit. Nu-ţi pierde credinţa niciodată!!!
Consultă medicul şi urmează-i sfaturile.
Toate cele bune şi Dumnezeu să te binecuvânteze!
Cu respect şi simpatie,
Mr. Nick
Multumesc :).
Dar am si eu o intrebare care cred ca ti-am mai puso inainte...
De unde sti de toate problemele astea ? Sti cazuri de genu ?
Dar am si eu o intrebare care cred ca ti-am mai puso inainte...
De unde sti de toate problemele astea ? Sti cazuri de genu ?
Cu plăcere!
P.S. - " De unde sti de toate problemele astea ? Sti cazuri de genu ? " - Am studiat un an de zile, printre altele, şi genetică (am acasă o carte de genetică medicală, dar nu prea am răsfoit-o, cu toate că - în mod curios - genetica este disciplina mea preferată, urmată fiind de endocrinologie, otorinolaringologie, dermatologie, neuro-psihiatrie şi gastroenterologie :-), ca şi ramuri ale medicinei umane.
P.P.S. - Toate cele bune ;)
P.S. - " De unde sti de toate problemele astea ? Sti cazuri de genu ? " - Am studiat un an de zile, printre altele, şi genetică (am acasă o carte de genetică medicală, dar nu prea am răsfoit-o, cu toate că - în mod curios - genetica este disciplina mea preferată, urmată fiind de endocrinologie, otorinolaringologie, dermatologie, neuro-psihiatrie şi gastroenterologie :-), ca şi ramuri ale medicinei umane.
P.P.S. - Toate cele bune ;)
ai facut facultate de medicina de esti asa pasionat sau e doar pasiune pur nativa ?
Livyu, mi-ai pus o întrebare aproape omniprezentă (mi s-a mai pus de vreo minim 4000 de ori). Multe persoane mi-au pus această întrebare, dar, cu toate că au folosit mijloace "luminate", au avut scopuri "întunecate"; acele persoane nu au primit niciun răspuns. Pe tine te simt absolut dezinteresat şi pot să-ţi spun decât că am fost student în cadrul Universităţii Bucureşti şi că am făcut o anume facultate (anul acesta trebuie să merg să-mi iau licenţa, pentru că, deşi am terminat facultatea de mult timp, nu mi-am luat-o nici până astăzi). Am făcut şi cursuri de medicină naturopată (medicină alternativă şi complementară), în cadrul unei fundaţii, ce-i drept, printre altele, şi bineînţeles, pot să-ţi mai spun că am făcut şi "facultatea suferinţei", care, Slavă Sfintei Treimi - Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh - mi-a insuflat multe dintre cunoştinţele pe care le am.
Medicina, pentru mine, nu ştiu dacă este neapărat o pasiune, dar pot să-ţi spun că sigur este o necesitate. Am nevoie de ea pentru a-mi crea un mediu nutritiv - cu ajutorul ei pot face multe fapte bune; fapte bune cu care-mi hrănesc sufletul şi inima - iar ea, medicina, are nevoie şi de mine pentru a fi uzată - ca să vezi ce simbioză / comensualism aproape perfectă / perfect. De fapt, să fiu perfect corect, între mine şi medicină există doar o metabioză, adică o simbioză de tip particular, în care unul dintre organisme este beneficiar şi celălalt nu. Eu beneficiez de pe urma ei, că-mi creează platforma perfectă pentru a face faptele bune dorite de către mine, dar ea nu beneficiază de pe urma mea, că nu o îmbogăţesc cu nicio descoperire medicală, cu nicio adnotaţie medicală...doar o uzez, ceea ce nu este suficient pentru o interconecţie perfectă.
În altă ordine de idei, am observat că eşti foarte credincios în Dumnezeu. Ufff, să fii binecuvântat şi să-ţi cultivi şi mai mult credinţa în Dumnezeu. Fă tot posibilul să-ţi înţelegi semenii, să-i ajuţi cât şi cum poţi, să-i iubeşti chiar dacă ei nu te iubesc pe tine, să le mulţumeşti chiar şi pentru neplăcerile pe care ţi le pot cauza sau ţi le cauzează, şi bineînţeles, iubeşte-L pe Dumnezeu cu tot cugetul, cu tot sufletul şi cu toată inima ta. Mărturiseşte-L, iubeşte-L, cinsteşte-L, slăveşte-L şi mergi numai pe drumul mântuirii. Aşa să te ajute Dumnezeu. Amin!
Cu respect, iubire fraternală şi simpatie,
Mr. Nick
Medicina, pentru mine, nu ştiu dacă este neapărat o pasiune, dar pot să-ţi spun că sigur este o necesitate. Am nevoie de ea pentru a-mi crea un mediu nutritiv - cu ajutorul ei pot face multe fapte bune; fapte bune cu care-mi hrănesc sufletul şi inima - iar ea, medicina, are nevoie şi de mine pentru a fi uzată - ca să vezi ce simbioză / comensualism aproape perfectă / perfect. De fapt, să fiu perfect corect, între mine şi medicină există doar o metabioză, adică o simbioză de tip particular, în care unul dintre organisme este beneficiar şi celălalt nu. Eu beneficiez de pe urma ei, că-mi creează platforma perfectă pentru a face faptele bune dorite de către mine, dar ea nu beneficiază de pe urma mea, că nu o îmbogăţesc cu nicio descoperire medicală, cu nicio adnotaţie medicală...doar o uzez, ceea ce nu este suficient pentru o interconecţie perfectă.
În altă ordine de idei, am observat că eşti foarte credincios în Dumnezeu. Ufff, să fii binecuvântat şi să-ţi cultivi şi mai mult credinţa în Dumnezeu. Fă tot posibilul să-ţi înţelegi semenii, să-i ajuţi cât şi cum poţi, să-i iubeşti chiar dacă ei nu te iubesc pe tine, să le mulţumeşti chiar şi pentru neplăcerile pe care ţi le pot cauza sau ţi le cauzează, şi bineînţeles, iubeşte-L pe Dumnezeu cu tot cugetul, cu tot sufletul şi cu toată inima ta. Mărturiseşte-L, iubeşte-L, cinsteşte-L, slăveşte-L şi mergi numai pe drumul mântuirii. Aşa să te ajute Dumnezeu. Amin!
Cu respect, iubire fraternală şi simpatie,
Mr. Nick
P.S. - Dacă ai vedea ce poză am ataşată pe diploma de licenţă...ufff, ai râde 3 ore fără să respiri niciun microgram de aer :))))))))))))))))))))))))))))) Am alergat 1 oră prin Bucureşti, şi, în final, transpirat şi lipsit de vitalitate, am găsit un fotograf care să-mi facă o amărâtă de fotografie tip buletin.
P.P.S. - Informaţia de mai sus, ca şi fapt divers, am postat-o cu dorinţa de a te face să...râzi :-)
P.P.S. - Informaţia de mai sus, ca şi fapt divers, am postat-o cu dorinţa de a te face să...râzi :-)
Eh, sigur nu tia iesit mai rau decat poza mea de Bacalaureat, sau de buletin :)
Si apropo am un sentimat ca ceva foarte rau ti se intampla sau ti sa intamplat ? gresesc cumva ? Cel putin penultimu mesaj al tau m-a pus oarecum pe ganduri.
Si apropo am un sentimat ca ceva foarte rau ti se intampla sau ti sa intamplat ? gresesc cumva ? Cel putin penultimu mesaj al tau m-a pus oarecum pe ganduri.
" Eh, sigur nu tia iesit mai rau decat poza mea de Bacalaureat, sau de buletin :) "
- Mă rog, dacă tu spui, te cred pe cuvânt :)
" Si apropo am un sentimat ca ceva foarte rau ti se intampla sau ti sa intamplat ? gresesc cumva ? Cel putin penultimu mesaj al tau m-a pus oarecum pe ganduri. "
- Nu greşeşti absolut deloc. Mi s-a întâmplat ceva foarte rău şi mi se întâmplă şi în continuare. Nu pot să-ţi spun decât că, citez: "mă oboseşte foarte mult răutatea altora şi mă face să cred că...". Dar stai liniştit, bunătatea învinge întotdeauna :)
Toate cele bune!
P.S. - Întotdeauna mi-am dorit să-ţi pun următoarea întrebare: Cum este o zi din viaţa ta?! (nu-mi răspunde dacă nu doreşti). Mulţumesc cu anticipaţie pentru răspuns.
- Mă rog, dacă tu spui, te cred pe cuvânt :)
" Si apropo am un sentimat ca ceva foarte rau ti se intampla sau ti sa intamplat ? gresesc cumva ? Cel putin penultimu mesaj al tau m-a pus oarecum pe ganduri. "
- Nu greşeşti absolut deloc. Mi s-a întâmplat ceva foarte rău şi mi se întâmplă şi în continuare. Nu pot să-ţi spun decât că, citez: "mă oboseşte foarte mult răutatea altora şi mă face să cred că...". Dar stai liniştit, bunătatea învinge întotdeauna :)
Toate cele bune!
P.S. - Întotdeauna mi-am dorit să-ţi pun următoarea întrebare: Cum este o zi din viaţa ta?! (nu-mi răspunde dacă nu doreşti). Mulţumesc cu anticipaţie pentru răspuns.
Toate cele bune!
P.S. - Întotdeauna mi-am dorit să-ţi pun următoarea întrebare: Cum este o zi din viaţa ta?! (nu-mi răspunde dacă nu doreşti). Mulţumesc cu anticipaţie pentru răspuns.
Pai o zi din viata mea actuala este mai buna decat cele din urma din anumite puncte de vedere si mai proasta din altele.
Am avut o viata destul de agitata, mai ales din cauza ca eram saraci si imi amintesc cum venea Craciunul, Revelionul si eu nu stiam nici ce este aia pana la varsta de 8 ani fiindca abia traiam cu 1 paine pe zi la 4 persoane pe care mama o taia felii intindea dintro margarina foarte subtire pe paine si ne impartea dar pe atuncia nu stiam ca suntem chiar asa de saraci. Eu credeam ca asa este normal, asa este in orice casa desi o vedeam pe mama plangand de nenumarate ori.
Asa si primul meu Craciun a fost la 8 ani cand tata a taiat un porc din cei 2 pe care ii aveam si sa dus sa vanda din el, a mancat si el pana sa saturat dar de noi a uitat chiar daca porcu nu era din banii lui.
A adus cateva bucati de sorici si nea dat sa mancam cu sare. Noi (eu si fratele meu) am aflat pentru prima oara ca exista Craciun, adica ca se da cadouri ca pana atuncia Craciunu era mersu la biserica. Stiam ca este o mare sarbatoare dar noi doar mergeam la biserica si ne petreceam ziua ca oricare alta.
Pe urma mama sa certat cu tata rau de tot fiindca isi bate joc practic de noi si el fiind beat a spart cu pumnii toate geamurile casei si asa in prima seara de Craciun am dormit intr-un frig complit, fara geamuri.
Nu vreau sa iti spun ce fel de tata am si ce am patit din cauza lui fiindca nu asta mai intrebat.
M-am abatut de la subiect putin.
Deci inainte o zi era grea poate mai grea ca acuma dar nu realizam exact ce se intampla pana mai tarziu.
Acuma cam de pe la 15/16 ani am inceput sa aflu de toate problemele medicale pe care le am cum ar fi acest sindrom, tiroida, o problema foarte grava la inima, nu o sa mai pot vedea niciodata cu ochiul drept din cauza ambliopiei. Trebuie tratata dar mama nu avea de unde sa stie de chestiile astea ca si asa saraca traia de pe o zi pe alta. Ne dadea noua mancarea si ea nu manca cu zilele, a ajuns la 30 kg.
Acuma am apraope 19 ani si pot sa zic ca din punct de vedere financiar stau putin mai bine ca atuncia.
Am mancarea zilnica care sa ma ajute sa supravietuiesc si am zis in rest nu mai trebuie nimic, sanatate vreau de la Dumnezeu.
Din cauza ca suntem o familie credincioasa am fost invatat de foarte mic sa merg de fiecare data la biserica, cei drept cu timpul am mers din ce in ce mai putin ba chiar acuma am ajuns sa merg doar cand am probleme, si ma doare ingrozitor sufletu cand ma gandesc la asta. Ca Sfantul Nicolae ma ajutat enorm de mult si i-am promis ca o sa merg de fiecare data la biserica si o sa-i multumesc. si nu i-am mai multumit dupa ce m-a ajutat. Si intr-un fel ma urasc pentru asta...oricum fara Dumnezeu nu mai traiam nici unul din noi prin cate am trecut mai ales mama mea.
De aia acuma vreau sa merg la facultate sa ajung cineva mare, sa am bani asa incat mamei mele sa nu ii lipseasca absolut nimic, iar din restul daca o sa imi afecteze potenta sindromul acesta, o sa muncesc si toti bani pe care ii castig o sa-i folosesc pentru a ajuta oamenii.
Si mai vreau sa scriu o carte despre viata mamei mele si a noastra poate mai tarziu sa fac si un film daca o sa am destui bani ca sa invete toata lumea ca trebuie sa pretuiasca viata pe care o au, daca au un pat, un acoperis deasupra capului si sunt sanatosi nimic nu mai conteaza. Degeaba ai bani daca nu ii folosesti la nimic bun.
P.S. - Întotdeauna mi-am dorit să-ţi pun următoarea întrebare: Cum este o zi din viaţa ta?! (nu-mi răspunde dacă nu doreşti). Mulţumesc cu anticipaţie pentru răspuns.
Pai o zi din viata mea actuala este mai buna decat cele din urma din anumite puncte de vedere si mai proasta din altele.
Am avut o viata destul de agitata, mai ales din cauza ca eram saraci si imi amintesc cum venea Craciunul, Revelionul si eu nu stiam nici ce este aia pana la varsta de 8 ani fiindca abia traiam cu 1 paine pe zi la 4 persoane pe care mama o taia felii intindea dintro margarina foarte subtire pe paine si ne impartea dar pe atuncia nu stiam ca suntem chiar asa de saraci. Eu credeam ca asa este normal, asa este in orice casa desi o vedeam pe mama plangand de nenumarate ori.
Asa si primul meu Craciun a fost la 8 ani cand tata a taiat un porc din cei 2 pe care ii aveam si sa dus sa vanda din el, a mancat si el pana sa saturat dar de noi a uitat chiar daca porcu nu era din banii lui.
A adus cateva bucati de sorici si nea dat sa mancam cu sare. Noi (eu si fratele meu) am aflat pentru prima oara ca exista Craciun, adica ca se da cadouri ca pana atuncia Craciunu era mersu la biserica. Stiam ca este o mare sarbatoare dar noi doar mergeam la biserica si ne petreceam ziua ca oricare alta.
Pe urma mama sa certat cu tata rau de tot fiindca isi bate joc practic de noi si el fiind beat a spart cu pumnii toate geamurile casei si asa in prima seara de Craciun am dormit intr-un frig complit, fara geamuri.
Nu vreau sa iti spun ce fel de tata am si ce am patit din cauza lui fiindca nu asta mai intrebat.
M-am abatut de la subiect putin.
Deci inainte o zi era grea poate mai grea ca acuma dar nu realizam exact ce se intampla pana mai tarziu.
Acuma cam de pe la 15/16 ani am inceput sa aflu de toate problemele medicale pe care le am cum ar fi acest sindrom, tiroida, o problema foarte grava la inima, nu o sa mai pot vedea niciodata cu ochiul drept din cauza ambliopiei. Trebuie tratata dar mama nu avea de unde sa stie de chestiile astea ca si asa saraca traia de pe o zi pe alta. Ne dadea noua mancarea si ea nu manca cu zilele, a ajuns la 30 kg.
Acuma am apraope 19 ani si pot sa zic ca din punct de vedere financiar stau putin mai bine ca atuncia.
Am mancarea zilnica care sa ma ajute sa supravietuiesc si am zis in rest nu mai trebuie nimic, sanatate vreau de la Dumnezeu.
Din cauza ca suntem o familie credincioasa am fost invatat de foarte mic sa merg de fiecare data la biserica, cei drept cu timpul am mers din ce in ce mai putin ba chiar acuma am ajuns sa merg doar cand am probleme, si ma doare ingrozitor sufletu cand ma gandesc la asta. Ca Sfantul Nicolae ma ajutat enorm de mult si i-am promis ca o sa merg de fiecare data la biserica si o sa-i multumesc. si nu i-am mai multumit dupa ce m-a ajutat. Si intr-un fel ma urasc pentru asta...oricum fara Dumnezeu nu mai traiam nici unul din noi prin cate am trecut mai ales mama mea.
De aia acuma vreau sa merg la facultate sa ajung cineva mare, sa am bani asa incat mamei mele sa nu ii lipseasca absolut nimic, iar din restul daca o sa imi afecteze potenta sindromul acesta, o sa muncesc si toti bani pe care ii castig o sa-i folosesc pentru a ajuta oamenii.
Si mai vreau sa scriu o carte despre viata mamei mele si a noastra poate mai tarziu sa fac si un film daca o sa am destui bani ca sa invete toata lumea ca trebuie sa pretuiasca viata pe care o au, daca au un pat, un acoperis deasupra capului si sunt sanatosi nimic nu mai conteaza. Degeaba ai bani daca nu ii folosesti la nimic bun.
Heh am scris cam mult :) am fost cuprins oleaca de trecut.
Salut!
Livyu, într-adevăr, ai avut o viaţă foarte agitată. Tot ce ai scris aproape că m-a făcut să plâng :( Mă doare inima când citesc despre suferinţele semenilor mei. Suferinţele altora îmi aduc aminte de suferinţa mea din trecut...o suferinţă care a fost pe punctul de a mă ucide!...o suferinţă care...continuă! Am fost pe punctul de a mă elibera de ea, dar am făcut un pas în plus şi...
Nu ştiu dacă am preţuit suficient de mult tot ce mi-a oferit Dumnezeu, direct sau indirect, prin intermediul familiei mele sau a oamenilor, şi nu numai. Sunt sigur că nu am preţuit...încă o suferinţă în plus.
Există atât de mulţi oameni care nu au nici măcar strictul necesar, dar care sunt mulţumiţi.
.
Din învăţăturile Sfinţilor Părinţi: "Cu cât mai greu este necazul, cu atât mai aproape este Dumnezeu." - Arhimandritul Serafim Alexiev :-)
.
Această învăţătură am primit-o, prin intermediul unui sms, de la cel mai bun amic al meu. Mi-a fost foarte rău într-o zi şi m-am gândit toată ziua la Dumnezeu şi la cei cărora le este rău şi nu ştiu ce să facă, aşa cum fac în mod frecvent. Culmea este că, după un interval de timp, am primit ce ţi-am scris mai sus. Aşa este! Cu cât necazul este mai mare, cu atât Dumnezeu este mai aproape, iar Dreptul Iov este cel mai relevant exemplu. În acel moment, după citirea sms-ului, mi-am dat seama că am primit răspunsul la o întrebare inconştientă.
Livyu, suferinţa ta trecută şi actuală, nu a fost în van şi nu este în van. Dumnezeu a fost, este şi va fi lângă tine. Te rog, trebuie să fii mulţumitor cu tot ce ai, puţin sau mult (ştiu că eşti, dar nu m-am putut abşine să nu-şi recomand şi eu). Mulţumeşte-I lui Dumnezeu şi pentru bine şi pentru rău (şi pentru tristeţe şi pentru fericire). Vei avea un viitor mai bun, poate chiar mai bun decât îţi poţi imagina, dar în acest moment ai doar prezentul care ţi se oferă. Trebuie să îl accepţi pentru că este unul decent şi cât de cât stabil, nu trebuie să te frustreze, nici atât să te ruşineze sau te afecteze psihic. Toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu, adică în faţa Celui pe care tu trebuie să-L pui pe primul plan, indiferent de viaţa pe care o au. Stai liniştit, totul va fi bine. Toate vin şi pleacă la timpul lor!
Suferinţa face parte din viaţa fiecărui om, dar nu-i nimic! Lumina te ajută să vezi, apa te ajută să te hidratezi şi să te speli, aerul te ajută să respiri, sunetul te ajută să auzi, mâncarea te ajută să guşti şi să te hrăneşti, pielea te ajută să pipăi, parfumul vieţii te ajută să miroşi, picioarele te ajută să mergi, mâinile te ajută să îmbrăţişezi, creierul te ajută să gândeşti, inima te ajută să iubeşti..., iar DUMNEZEU, Cel datorită Căruia exişti, te ajută să trăieşti şi te învaţă să ştii tot ce ai nevoie, prin intermediul a tot ce ai şi vei avea la dispoziţie (aceste sfaturi le-am postat şi în cadrul altui topic).
Mă bucur foarte mult că eşti credincios. Nici nu-ţi imaginezi cât de mult contează credinţa în Dumnezeu. Nu ne putem imagina. Nu-şi poate imagina nimeni! Cu Dumnezeu lângă tine, cu El în suflet şi inimă, orice durere devine fericire, dar fără Dumnezeu, orice fericire este lipsită de...fericire adevărată. Numai Dumnezeu aduce fericirea, nu şi banii. Fericirea adusă de bani, făcând abstracţie de la subiectul principal, este cu totul altceva - o tentativă de fericire.
.
Eu, de-a lungul timpului, am avut foarte multe probleme. De la accidente vasculare cerebrale, şocuri clinice şi anafilactice până la electrocutări şi multe altele (nu vreau să-mi aduc aminte).
Primul accident vascular cerebral a fost foarte "violent"(am făcut 2, ambele fiind certificate de medic). A avut loc în timp ce alergam. Am simţit cum mi s-a spart ceva în cap. Durerea a fost insuportabilă (am crezut că voi leşina din cauza durerii). În acele momente simţeam clar cum mi se răspândeşte sângele prin cap. Ţin minte că am intrat în bucătărie şi i-am spus mamei că mi-e frică să nu mor (aveam aproximativ 14 ani, cam aşa ceva). Nici nu ştiu cum am reuşit să-i spun, pentru că limba începuse să-mi amorţească. După ce i-am spus mamei m-am întins în pat şi am început să mă rog. Nu-mi mai aduc aminte ce rugăciuni am spus, ştiu doar că starea de rău mi-a trecut ca prin minune, Slavă lui Dumnezeu. Nu am fost la medic! După o perioadă am fost nevoit să-mi fac o electroencefalogramă, care, spre surprinderea medicului, a evidenţiat ceva care l-a stupefiat, ceva care mă face să semăn cu Einstein, doar că eu nu sunt geniu :-) Nu-ţi spun ce, pentru că nu vreau să produc controverse. Tot ce pot să-ţi spun este că, din fericire, creierul meu funcţionează mai mult decât bine. Al doilea accident vascular a fost mai puţin violent, dar, la fel ca şi primul, nu s-a soldat decât cu îmbunătăţirea activităţii cerebrale. Culmea, nu? Ceva negativ produce un efect pozitiv, chiar foarte pozitiv. Îmi este foarte clar că ce s-a întâmplat a fost o minune dublă, pentru că după fiecare accident inteligenţa mea a crescut foarte mult, şi nu numai ea. În acel moment mi-am dat eu seama că suferinţa din viaţa mea NU este îngăduită de către Dumnezeu pe degeaba, că are un scop pozitiv. Acelaşi scop îl are şi-n cazul tău. Are un scop pozitiv pe care nu-l cunoşti, dar pe care-l vei cunoaşte la momentul potrivit.
Nici nu ştiu de ce ţi-am scris tot ce ţi-am scris. Nu ştiu foarte multe persoane ce ţi-am scris ţie (decât 3 persoane cunosc ce am scris în cadrul acestui topic). Nu mă deranjează să ştie mai multe, cu toate că ştiu că unele se vor folosi de informaţii doar pentru a încerca să-mi facă rău. Dumnezeu să le ierte pe acele persoane.
Despre şocuri nu-ţi mai povestesc, nici atât despre electrocutare. Nu cred că te-ar ajuta cu ceva.
.
Livyu, dacă ţi s-ar oferi posibilitatea să-ţi îndeplineşti 3 dorinţe personale, care ar fi acele dorinţe? Dar dacă ai avea şansa să faci 3 fapte bune pentru omenire, ce anume ai face? Şi dacă ar trebui să alegi doar o dorinţă din cele 6 - 3 personale şi 3 pentru omenire - pe care ai alege-o? :-)
.
Îţi mulţumesc mult pentru confesare!
Ai multă grijă de tine, de trup, de suflet şi, bineînţeles, de semenii tăi, de cei pe care poţi şi vrei să-i ajuţi.
Dumnezeu să-ţi binecuvânteze familia. Amin!
Cu deosebit de multă plăcere şi deferenţă,
Mister Nick ;)
Livyu, într-adevăr, ai avut o viaţă foarte agitată. Tot ce ai scris aproape că m-a făcut să plâng :( Mă doare inima când citesc despre suferinţele semenilor mei. Suferinţele altora îmi aduc aminte de suferinţa mea din trecut...o suferinţă care a fost pe punctul de a mă ucide!...o suferinţă care...continuă! Am fost pe punctul de a mă elibera de ea, dar am făcut un pas în plus şi...
Nu ştiu dacă am preţuit suficient de mult tot ce mi-a oferit Dumnezeu, direct sau indirect, prin intermediul familiei mele sau a oamenilor, şi nu numai. Sunt sigur că nu am preţuit...încă o suferinţă în plus.
Există atât de mulţi oameni care nu au nici măcar strictul necesar, dar care sunt mulţumiţi.
.
Din învăţăturile Sfinţilor Părinţi: "Cu cât mai greu este necazul, cu atât mai aproape este Dumnezeu." - Arhimandritul Serafim Alexiev :-)
.
Această învăţătură am primit-o, prin intermediul unui sms, de la cel mai bun amic al meu. Mi-a fost foarte rău într-o zi şi m-am gândit toată ziua la Dumnezeu şi la cei cărora le este rău şi nu ştiu ce să facă, aşa cum fac în mod frecvent. Culmea este că, după un interval de timp, am primit ce ţi-am scris mai sus. Aşa este! Cu cât necazul este mai mare, cu atât Dumnezeu este mai aproape, iar Dreptul Iov este cel mai relevant exemplu. În acel moment, după citirea sms-ului, mi-am dat seama că am primit răspunsul la o întrebare inconştientă.
Livyu, suferinţa ta trecută şi actuală, nu a fost în van şi nu este în van. Dumnezeu a fost, este şi va fi lângă tine. Te rog, trebuie să fii mulţumitor cu tot ce ai, puţin sau mult (ştiu că eşti, dar nu m-am putut abşine să nu-şi recomand şi eu). Mulţumeşte-I lui Dumnezeu şi pentru bine şi pentru rău (şi pentru tristeţe şi pentru fericire). Vei avea un viitor mai bun, poate chiar mai bun decât îţi poţi imagina, dar în acest moment ai doar prezentul care ţi se oferă. Trebuie să îl accepţi pentru că este unul decent şi cât de cât stabil, nu trebuie să te frustreze, nici atât să te ruşineze sau te afecteze psihic. Toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu, adică în faţa Celui pe care tu trebuie să-L pui pe primul plan, indiferent de viaţa pe care o au. Stai liniştit, totul va fi bine. Toate vin şi pleacă la timpul lor!
Suferinţa face parte din viaţa fiecărui om, dar nu-i nimic! Lumina te ajută să vezi, apa te ajută să te hidratezi şi să te speli, aerul te ajută să respiri, sunetul te ajută să auzi, mâncarea te ajută să guşti şi să te hrăneşti, pielea te ajută să pipăi, parfumul vieţii te ajută să miroşi, picioarele te ajută să mergi, mâinile te ajută să îmbrăţişezi, creierul te ajută să gândeşti, inima te ajută să iubeşti..., iar DUMNEZEU, Cel datorită Căruia exişti, te ajută să trăieşti şi te învaţă să ştii tot ce ai nevoie, prin intermediul a tot ce ai şi vei avea la dispoziţie (aceste sfaturi le-am postat şi în cadrul altui topic).
Mă bucur foarte mult că eşti credincios. Nici nu-ţi imaginezi cât de mult contează credinţa în Dumnezeu. Nu ne putem imagina. Nu-şi poate imagina nimeni! Cu Dumnezeu lângă tine, cu El în suflet şi inimă, orice durere devine fericire, dar fără Dumnezeu, orice fericire este lipsită de...fericire adevărată. Numai Dumnezeu aduce fericirea, nu şi banii. Fericirea adusă de bani, făcând abstracţie de la subiectul principal, este cu totul altceva - o tentativă de fericire.
.
Eu, de-a lungul timpului, am avut foarte multe probleme. De la accidente vasculare cerebrale, şocuri clinice şi anafilactice până la electrocutări şi multe altele (nu vreau să-mi aduc aminte).
Primul accident vascular cerebral a fost foarte "violent"(am făcut 2, ambele fiind certificate de medic). A avut loc în timp ce alergam. Am simţit cum mi s-a spart ceva în cap. Durerea a fost insuportabilă (am crezut că voi leşina din cauza durerii). În acele momente simţeam clar cum mi se răspândeşte sângele prin cap. Ţin minte că am intrat în bucătărie şi i-am spus mamei că mi-e frică să nu mor (aveam aproximativ 14 ani, cam aşa ceva). Nici nu ştiu cum am reuşit să-i spun, pentru că limba începuse să-mi amorţească. După ce i-am spus mamei m-am întins în pat şi am început să mă rog. Nu-mi mai aduc aminte ce rugăciuni am spus, ştiu doar că starea de rău mi-a trecut ca prin minune, Slavă lui Dumnezeu. Nu am fost la medic! După o perioadă am fost nevoit să-mi fac o electroencefalogramă, care, spre surprinderea medicului, a evidenţiat ceva care l-a stupefiat, ceva care mă face să semăn cu Einstein, doar că eu nu sunt geniu :-) Nu-ţi spun ce, pentru că nu vreau să produc controverse. Tot ce pot să-ţi spun este că, din fericire, creierul meu funcţionează mai mult decât bine. Al doilea accident vascular a fost mai puţin violent, dar, la fel ca şi primul, nu s-a soldat decât cu îmbunătăţirea activităţii cerebrale. Culmea, nu? Ceva negativ produce un efect pozitiv, chiar foarte pozitiv. Îmi este foarte clar că ce s-a întâmplat a fost o minune dublă, pentru că după fiecare accident inteligenţa mea a crescut foarte mult, şi nu numai ea. În acel moment mi-am dat eu seama că suferinţa din viaţa mea NU este îngăduită de către Dumnezeu pe degeaba, că are un scop pozitiv. Acelaşi scop îl are şi-n cazul tău. Are un scop pozitiv pe care nu-l cunoşti, dar pe care-l vei cunoaşte la momentul potrivit.
Nici nu ştiu de ce ţi-am scris tot ce ţi-am scris. Nu ştiu foarte multe persoane ce ţi-am scris ţie (decât 3 persoane cunosc ce am scris în cadrul acestui topic). Nu mă deranjează să ştie mai multe, cu toate că ştiu că unele se vor folosi de informaţii doar pentru a încerca să-mi facă rău. Dumnezeu să le ierte pe acele persoane.
Despre şocuri nu-ţi mai povestesc, nici atât despre electrocutare. Nu cred că te-ar ajuta cu ceva.
.
Livyu, dacă ţi s-ar oferi posibilitatea să-ţi îndeplineşti 3 dorinţe personale, care ar fi acele dorinţe? Dar dacă ai avea şansa să faci 3 fapte bune pentru omenire, ce anume ai face? Şi dacă ar trebui să alegi doar o dorinţă din cele 6 - 3 personale şi 3 pentru omenire - pe care ai alege-o? :-)
.
Îţi mulţumesc mult pentru confesare!
Ai multă grijă de tine, de trup, de suflet şi, bineînţeles, de semenii tăi, de cei pe care poţi şi vrei să-i ajuţi.
Dumnezeu să-ţi binecuvânteze familia. Amin!
Cu deosebit de multă plăcere şi deferenţă,
Mister Nick ;)
Ufff, am scris foarte mult :)))))) Sorry! (una dintre pasiunile mele este şi scrisul :)).
Sunt cam ocupat cu bacalaureatu pe care am impresia ca il pic din cauza ghinionului pe care l-am avut si nu am mai intrat pe forum.
Oricum am citit ce ai scris, si vreau sa sti ca eu nu ma folosesc de necazurile oamenilor ca sa-i atac, mie unu imi place cand am cu cine sa vorbesc care sa ma inteleaga si sa-l inteleg si eu pe el.
.
Livyu, dacă ţi s-ar oferi posibilitatea să-ţi îndeplineşti 3 dorinţe personale, care ar fi acele dorinţe? Dar dacă ai avea şansa să faci 3 fapte bune pentru omenire, ce anume ai face? Şi dacă ar trebui să alegi doar o dorinţă din cele 6 - 3 personale şi 3 pentru omenire - pe care ai alege-o? :-)
-
Pai nu le spun in ordine fiindca nici eu nu stiu ordinea.
O dorinta ar fi ca mama sa isi traiasca batranetea fara nici o grija, sa nu ii lipseasca nimica, sa fie sanatoasa si sa traiasca sa isi vada si stranepotii.
A 2 dorinta ar fi ca sa am 4 copii, de preferat 2 baietii si 2 fete dar asta nu conteaza, conteaza ca ei sa fie sanatosi.
A 3 dorinta ar fi ca lumea asta sa se schimbe in oameni mai buni, tot mai multi sa inceapa sa-l iubeasca pe Dumnezeu, sa se schimbe total mentalitatea oamenilor, fara criminali, hoti, violatori si toate tipurile de anormali din ziua de azi.
.
3 fapte bune pentru omenire
As schimba total tara mea, chiar daca sunt de origine rusa fiindca strabunicii mei sunt rusi, eu totusi iubesc tara in care m-am nascut. Nu pot sa zic ca m-as arunca intr-un razboi pentru ea, dar nu din cauza ca nu tin la ea ci de frica ca o sa omor multi oameni si Dumnezeu o sa ma pedepseasca.
Eu sunt genu de om care prefera sa fie ucis decat sa ucida, cred ca as fi in stare doar pentru mama mea ca so apar sa fac un gest ca asta.
Deci as schimba tara in sensul ca as muncii pentru bani, pe care i-as consuma numai pentru a ajuta tara sa se dezvolte ca sa dau si un exemplu altor oameni, daca ar fi sa fiu Presedinte chiar mai bine fiindca sunt multe, foarte multe lucruri de facut.
A doua fapta pe care as faceo ar fi sa ajut toti oamenii saraci, ca sa arat altora ca trebuie sa ne pese si de ei.
A 3 fapta, ar fi ca pana la moartea mea, sa-mi donez incet incet fiecare parte din organ asa incat sa nu mor un ficat, un rinichi, maduva etc. Fiindca eu sunt de parere ca daca pe lumea asta no sa am un mostenitor pe degeaba m-am nascut si daca ar fi asa vreau ca sa fac ceva cu viata mea, prefer sa salvez multe alte vieti care chiar au nevoie de ea, mi-as dona organele copiilor mici sau maturilor fiindca varstnicilor degeaba le-as dona organe ca tinerilor vreau sa aiba timp sa se bucure de viata, sa simta ca au renascut. Probabil intr-un final mi-as dona inima desi saraca de ea si asa nu prea merge bine, dar decat sa mor si so las degeaba acolo, poate altu si cu inima asta a mea s-ar multumi ca i-ar oferi o viata.
.
Imi este cam greu sa aleg o dorinta din cele 6, dar cred ca as alege sa am copii, fiindca restul il pot face ei cand cresc mari, dar asta ar insemna ca n-as mai dona organele mele fiindca vreau sa-i vad cum cresc mari si cum au si ei o familie intemeiata la randul lor.
Oricum am citit ce ai scris, si vreau sa sti ca eu nu ma folosesc de necazurile oamenilor ca sa-i atac, mie unu imi place cand am cu cine sa vorbesc care sa ma inteleaga si sa-l inteleg si eu pe el.
.
Livyu, dacă ţi s-ar oferi posibilitatea să-ţi îndeplineşti 3 dorinţe personale, care ar fi acele dorinţe? Dar dacă ai avea şansa să faci 3 fapte bune pentru omenire, ce anume ai face? Şi dacă ar trebui să alegi doar o dorinţă din cele 6 - 3 personale şi 3 pentru omenire - pe care ai alege-o? :-)
-
Pai nu le spun in ordine fiindca nici eu nu stiu ordinea.
O dorinta ar fi ca mama sa isi traiasca batranetea fara nici o grija, sa nu ii lipseasca nimica, sa fie sanatoasa si sa traiasca sa isi vada si stranepotii.
A 2 dorinta ar fi ca sa am 4 copii, de preferat 2 baietii si 2 fete dar asta nu conteaza, conteaza ca ei sa fie sanatosi.
A 3 dorinta ar fi ca lumea asta sa se schimbe in oameni mai buni, tot mai multi sa inceapa sa-l iubeasca pe Dumnezeu, sa se schimbe total mentalitatea oamenilor, fara criminali, hoti, violatori si toate tipurile de anormali din ziua de azi.
.
3 fapte bune pentru omenire
As schimba total tara mea, chiar daca sunt de origine rusa fiindca strabunicii mei sunt rusi, eu totusi iubesc tara in care m-am nascut. Nu pot sa zic ca m-as arunca intr-un razboi pentru ea, dar nu din cauza ca nu tin la ea ci de frica ca o sa omor multi oameni si Dumnezeu o sa ma pedepseasca.
Eu sunt genu de om care prefera sa fie ucis decat sa ucida, cred ca as fi in stare doar pentru mama mea ca so apar sa fac un gest ca asta.
Deci as schimba tara in sensul ca as muncii pentru bani, pe care i-as consuma numai pentru a ajuta tara sa se dezvolte ca sa dau si un exemplu altor oameni, daca ar fi sa fiu Presedinte chiar mai bine fiindca sunt multe, foarte multe lucruri de facut.
A doua fapta pe care as faceo ar fi sa ajut toti oamenii saraci, ca sa arat altora ca trebuie sa ne pese si de ei.
A 3 fapta, ar fi ca pana la moartea mea, sa-mi donez incet incet fiecare parte din organ asa incat sa nu mor un ficat, un rinichi, maduva etc. Fiindca eu sunt de parere ca daca pe lumea asta no sa am un mostenitor pe degeaba m-am nascut si daca ar fi asa vreau ca sa fac ceva cu viata mea, prefer sa salvez multe alte vieti care chiar au nevoie de ea, mi-as dona organele copiilor mici sau maturilor fiindca varstnicilor degeaba le-as dona organe ca tinerilor vreau sa aiba timp sa se bucure de viata, sa simta ca au renascut. Probabil intr-un final mi-as dona inima desi saraca de ea si asa nu prea merge bine, dar decat sa mor si so las degeaba acolo, poate altu si cu inima asta a mea s-ar multumi ca i-ar oferi o viata.
.
Imi este cam greu sa aleg o dorinta din cele 6, dar cred ca as alege sa am copii, fiindca restul il pot face ei cand cresc mari, dar asta ar insemna ca n-as mai dona organele mele fiindca vreau sa-i vad cum cresc mari si cum au si ei o familie intemeiata la randul lor.
Salut!
Livyu, ce ai făcut la bacalaureat?
Îţi mulţumesc pentru faptul că ai dat curs cererii mele, de a-mi spune dorinţele pe care le ai; gestul tău m-a bucurat :-) M-ai impresionat! Ai nişte dorinţe foarte frumoase, dar unele dintre ele necesită multă credinţă pentru a fi îndeplinite. CERE şi ŢI SE VA DA. TE ROG SĂ CREZI că vei primi, şi dorinţele ŢI SE VOR ÎNDEPLINI, dar doar cu condiţia ca ele să fie pozitive, şi bineînţeles, să te ajute fără a te afecta pe anumite planuri. AI RĂBDARE; doar aşa ţi se vor materializa dorinţele :-)
DUMNEZEU îţi va dărui doar ce va considera El de cuviinţă! Tu continuă să ai credinţă, să ai o gândire pozitivă, să faci cât mai multe fapte bune ş.a.m.d.
Toate cele bune, prieten drag.
Cu respect,
Nick
Livyu, ce ai făcut la bacalaureat?
Îţi mulţumesc pentru faptul că ai dat curs cererii mele, de a-mi spune dorinţele pe care le ai; gestul tău m-a bucurat :-) M-ai impresionat! Ai nişte dorinţe foarte frumoase, dar unele dintre ele necesită multă credinţă pentru a fi îndeplinite. CERE şi ŢI SE VA DA. TE ROG SĂ CREZI că vei primi, şi dorinţele ŢI SE VOR ÎNDEPLINI, dar doar cu condiţia ca ele să fie pozitive, şi bineînţeles, să te ajute fără a te afecta pe anumite planuri. AI RĂBDARE; doar aşa ţi se vor materializa dorinţele :-)
DUMNEZEU îţi va dărui doar ce va considera El de cuviinţă! Tu continuă să ai credinţă, să ai o gândire pozitivă, să faci cât mai multe fapte bune ş.a.m.d.
Toate cele bune, prieten drag.
Cu respect,
Nick
Am luat bacu, cu nota foarte mica :( ca am avut un ghinion mare... Cu toti cu care am vorbit miau zis ca probabil am fost cel mai ghinionist om din anu asta la bac fiindca la Romana ne-a dat basmu, Io statusem ultimele 2 zile nedormit, si am invatat 24/24 romane si ale chestii si noua ne-a dat exact ce nu ne-am asteptat, cel putin eu. Si am scris si io ce mia intrat in cap de la ora de romana din clasa 10.
La matematica am avut cel mai mare ghinion ca am uitat sa scriu de pe ciorna pe foaie si cand sa dau foaia mi-am amintit, si l-am rugat pe supraveghetor daca poate sa ma lase sa scriu ce mai era pe ciorna, el nu mia insemnat nimic pe foaia de examen dar mi-a spus ca nu se poate asa sunt regulile, ai dat foaia, nu mai ai cum so iei inapoi.
Iar la biologie am incercat sa nu i-au bacu fiindca a fost a 3 oara consecutiv cand am stat in prima banca, si m-am gandit ca m-ai bine il dau in sesiunea 2 ca sa am medie mai mare ca la ghinionu enorm care l-am avut ma asteptam la note de 5-6. Si uite asa la biologie am scris cam de cat credeam io ca iau 4 ca sa nu ma fac de ras cu 2, 3 in fata profesorilor. Si am zis macar asa sa fie.
Dar culmea cand m-am dus sa vad de rezultate eu 1 ma rugam sa pic sa-l dau in sesiunea 2, ceilalti se rugau sa-l ia si cu 6, iar eu ma rugam sa-l pic... :|, normal ca mama nu avea bani pentru facultate.
Si uite ca culmea am vazut ca am luat bacu cu 6.39, la romana am avut 8.10 park la mate 6 si la biologie 5.10. Eu m-am speriat si am vrut sa dau contestatii ca sa-mi iasa mai putin fiindca eu stiam ca am facut numai de 4, 50 maxim. Da mi-a zis mama ca daca fac si imi da 5.00 o sa am si mai mica si asa sa ma multumesc cu asta ca am avut eu si alte probleme de 20 de ori mai mari decat asta.
Intr-un final concluzia mea a fost ca proverbu "Prost sa fii noroc sa ai " a fost in top anul acesta, cel putin de la noi din clasa cel mai slab care s-a dus la bac si nu avea absolut nicio sansa fiindca a trecut la mate si romana ca a copiat, a luat cea mai mare nota din liceu. 8 si ceva.
Oricum acuma am dat la admitere la facultatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi, la profil de Geografie, Turism.
Am facut-o ca imi place sa calatoresc dar sincer nustiu daca vreau sa-mi fac o cariera din asta, eu as vrea sa imi fac o firma, deci cum ti-am zis in ultimu post, sa-mi indeplinesc dorintele.
Media de admitere imi iese 8.50, da mie putin cam frica sa nu intru.
Ce zici intru ? cu media asta.nota de la bac ma dat in jos tare.
La matematica am avut cel mai mare ghinion ca am uitat sa scriu de pe ciorna pe foaie si cand sa dau foaia mi-am amintit, si l-am rugat pe supraveghetor daca poate sa ma lase sa scriu ce mai era pe ciorna, el nu mia insemnat nimic pe foaia de examen dar mi-a spus ca nu se poate asa sunt regulile, ai dat foaia, nu mai ai cum so iei inapoi.
Iar la biologie am incercat sa nu i-au bacu fiindca a fost a 3 oara consecutiv cand am stat in prima banca, si m-am gandit ca m-ai bine il dau in sesiunea 2 ca sa am medie mai mare ca la ghinionu enorm care l-am avut ma asteptam la note de 5-6. Si uite asa la biologie am scris cam de cat credeam io ca iau 4 ca sa nu ma fac de ras cu 2, 3 in fata profesorilor. Si am zis macar asa sa fie.
Dar culmea cand m-am dus sa vad de rezultate eu 1 ma rugam sa pic sa-l dau in sesiunea 2, ceilalti se rugau sa-l ia si cu 6, iar eu ma rugam sa-l pic... :|, normal ca mama nu avea bani pentru facultate.
Si uite ca culmea am vazut ca am luat bacu cu 6.39, la romana am avut 8.10 park la mate 6 si la biologie 5.10. Eu m-am speriat si am vrut sa dau contestatii ca sa-mi iasa mai putin fiindca eu stiam ca am facut numai de 4, 50 maxim. Da mi-a zis mama ca daca fac si imi da 5.00 o sa am si mai mica si asa sa ma multumesc cu asta ca am avut eu si alte probleme de 20 de ori mai mari decat asta.
Intr-un final concluzia mea a fost ca proverbu "Prost sa fii noroc sa ai " a fost in top anul acesta, cel putin de la noi din clasa cel mai slab care s-a dus la bac si nu avea absolut nicio sansa fiindca a trecut la mate si romana ca a copiat, a luat cea mai mare nota din liceu. 8 si ceva.
Oricum acuma am dat la admitere la facultatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi, la profil de Geografie, Turism.
Am facut-o ca imi place sa calatoresc dar sincer nustiu daca vreau sa-mi fac o cariera din asta, eu as vrea sa imi fac o firma, deci cum ti-am zis in ultimu post, sa-mi indeplinesc dorintele.
Media de admitere imi iese 8.50, da mie putin cam frica sa nu intru.
Ce zici intru ? cu media asta.nota de la bac ma dat in jos tare.
Salut!
Livyu, îmi pare foarte rău că nu ai luat examenul general, cu media pe care ţi-ai dorit-o :( Şi eu, când am dat acest examen, din păcate, am avut mari probleme. Cu aproximativ 2 luni înainte de începerea bacalaureatului, am făcut 2 şocuri - şoc anafilactic şi şoc clinic, datorită unei doze de penicilină administrată incorect, ceea ce mi-a determinat organismul să facă o tulburare de stres post-traumatică. Pe toată perioada examenului am fost supervizat de o asistentă, şi nu numai (făceam constant crize spasmofilice pe fond de hipocalcemie şi respiram foarte greu, printre alte manifestări neplăcute, de foarte multe ori fiind obligat să părăsesc, sub strictă supraveghere, sala de examinare). Ţin minte că nu am reuşit să învăţ aşa cum mi-am dorit, pentru că nu am putut, dar Dumnezeu m-a ajut să iau examenul cu cea mai mare notă din oraşul în care locuiesc; notă din sfera profilului Real (Matematică-Informatică). Cea mai mică notă pe care am luat-o, evident, a fost la matematică - 8, 33 :(, iar cea mai mare la română şi geografie - 10 şi 9, 65 :-) (nu îţi scriu media cu care am luat bacul, pentru că nu-mi stă în caracter). M-am simţit foarte rău în acea perioadă, atât de rău încât am ajuns şi la urgenţă. Ufff, nici nu vreau să-mi reamintesc...chiar şi aşa, Slavă Domnului, am fost admis cu mai mult succes decât mi-am dorit.
Bacalaureatul de anul acesta a fost foarte bizar. Copiii care au avut cunoştinţe solide, din diferite motive, au luat note mici sau au picat unul sau mai multe examene din cadrul bacalaureatului, iar ceilalţi copii, care nu au avut cunoştinţe solide, au luat examenele cu note foarte mari, şi, bineînţeles, au fost admişi cu succes. România este ţara tuturor imposibilităţilor!
.
Cu o medie de admitere ca a ta - 8, 50 - ai şanse foarte mari să intri la facultatea pe care ai ales-o. Ai credinţă!
.
Dumnezeu să te binecuvânteze!
Cu respect,
Nick
Livyu, îmi pare foarte rău că nu ai luat examenul general, cu media pe care ţi-ai dorit-o :( Şi eu, când am dat acest examen, din păcate, am avut mari probleme. Cu aproximativ 2 luni înainte de începerea bacalaureatului, am făcut 2 şocuri - şoc anafilactic şi şoc clinic, datorită unei doze de penicilină administrată incorect, ceea ce mi-a determinat organismul să facă o tulburare de stres post-traumatică. Pe toată perioada examenului am fost supervizat de o asistentă, şi nu numai (făceam constant crize spasmofilice pe fond de hipocalcemie şi respiram foarte greu, printre alte manifestări neplăcute, de foarte multe ori fiind obligat să părăsesc, sub strictă supraveghere, sala de examinare). Ţin minte că nu am reuşit să învăţ aşa cum mi-am dorit, pentru că nu am putut, dar Dumnezeu m-a ajut să iau examenul cu cea mai mare notă din oraşul în care locuiesc; notă din sfera profilului Real (Matematică-Informatică). Cea mai mică notă pe care am luat-o, evident, a fost la matematică - 8, 33 :(, iar cea mai mare la română şi geografie - 10 şi 9, 65 :-) (nu îţi scriu media cu care am luat bacul, pentru că nu-mi stă în caracter). M-am simţit foarte rău în acea perioadă, atât de rău încât am ajuns şi la urgenţă. Ufff, nici nu vreau să-mi reamintesc...chiar şi aşa, Slavă Domnului, am fost admis cu mai mult succes decât mi-am dorit.
Bacalaureatul de anul acesta a fost foarte bizar. Copiii care au avut cunoştinţe solide, din diferite motive, au luat note mici sau au picat unul sau mai multe examene din cadrul bacalaureatului, iar ceilalţi copii, care nu au avut cunoştinţe solide, au luat examenele cu note foarte mari, şi, bineînţeles, au fost admişi cu succes. România este ţara tuturor imposibilităţilor!
.
Cu o medie de admitere ca a ta - 8, 50 - ai şanse foarte mari să intri la facultatea pe care ai ales-o. Ai credinţă!
.
Dumnezeu să te binecuvânteze!
Cu respect,
Nick
M-am intors sa vad cum mai e treaba pe aici.
M-am inscris la facultate la universitatea Alexandru.I.C din Iasi. Am fost aproape ultimu la taxa, dar eu consider ca am avut noroc.Adica eu aveam 8.5 cu ink 1 fata si mai erau 2 baieti cu 8.49 care au fost sub mine. Adica foarte la limita am fost :).Oricum acuma tot fac plimbari prin Iasi cu hartzoage dupa mine. Mai trebuie sa fac si buletinul care mi-a expirat.
Dar mai important e ca am facut o operatie la ochi, azi este a 5 zi de atuncia. Eu am ambliopie mai severa la ochiul drept. Doctori oftamologi mi-au spus ca e imposibil sa pot vedea vreodata si ca nu exista operatie pentru asa ceva, fiindca eu legaturile intre ochi si creier atrofiate, adica ei mi-au spus ca practic ochiul meu e mort. Dar totodata sunt complet surprinsi fiindca eu cu toate astea vad niste scanteie, adica imi dau seama daca o persoana trece pe langa mine, mai disting cate o culoare ba chiar am spus si cateva litere de pe tabela pe care mi-au aratato. bine la o marime maxima.Dar au fost oarecum socati fiindca la cat de rau sta treaba la mine trebuia sa nu mai vad nimica. Oricum din cauza ambliopiei a inceput ochiul sa o ia cam spre exterior fiindca cum creierul nu face contact cu el practic se misca cum vrea. Oricum am facut o operatie de strabism la ochiul drept, nu era complet necesar fiindca inafara de mama si fratele meu nimeni nu a observat decat dupa ce i-am spus eu.
Asa si deci ziceam ca am facut operatie la INFOSAN, clinica din Bucuresti. Pot sa zic ca acuma a iesit mai rau dupa operatie, adica ochiul nu mai este spre exterior ci spre interior putin, am ochiul foarte rosu, imi curg lacrimi intr-una, abia il tin deschis. Daca ridic putin pleoapa mi se vad si cusaturile negre de pe ochi, am peste tot cusaturi, ochiul meu arata ca si cand ar fi fost zdrobit de ceva si reansamblat dar pe zi ce trece e putin mai bine, nu ma mai doare ca inainte, nu mai am tot ochiul rosu, imi mai curg lacrimi doar cand il solicit, dar directia e tot spre interior.
Doctorii mi-au spus ca asa trebuia facut fiindca cum ochiul meu avea tendinta sa se duca spre exterior el inca o sa faca acelasi lucru asa ca acuma o sa ajunga spre centru, au spus ca perioada ar fi de la 10 zile pana la maxim 2 luni in care ar trebui sa ajunga la normal. Mie unu imi este cam frica fiindca au fost 11 operatii in aceea zi si i-am vazut pe mai multi dupa ce le-au fost scoase bandajele au avut ochii perfect dreptii si cu un strabism mult mai grav ca al meu. Imi este putin frica sa nu ramana asa fiindca inainte era mai bine decat acuma, cel putin nu observai decat daca incercai intentionat.
Sa vad ce o sa iasa dupa astea 10 zile, cica ar trebui sa fie aproape perfect, daca nu perfect.
_
_
_
Mai am inca ceva sa-ti spun dar as vrea mai intai sa stiu parerea ta despre asta..Poate cunosti cazuri, ca esti singurul pe care ma pot baza de pe aici.
.
Astept raspunsul tau, si iti doresc multa sanatate.
M-am inscris la facultate la universitatea Alexandru.I.C din Iasi. Am fost aproape ultimu la taxa, dar eu consider ca am avut noroc.Adica eu aveam 8.5 cu ink 1 fata si mai erau 2 baieti cu 8.49 care au fost sub mine. Adica foarte la limita am fost :).Oricum acuma tot fac plimbari prin Iasi cu hartzoage dupa mine. Mai trebuie sa fac si buletinul care mi-a expirat.
Dar mai important e ca am facut o operatie la ochi, azi este a 5 zi de atuncia. Eu am ambliopie mai severa la ochiul drept. Doctori oftamologi mi-au spus ca e imposibil sa pot vedea vreodata si ca nu exista operatie pentru asa ceva, fiindca eu legaturile intre ochi si creier atrofiate, adica ei mi-au spus ca practic ochiul meu e mort. Dar totodata sunt complet surprinsi fiindca eu cu toate astea vad niste scanteie, adica imi dau seama daca o persoana trece pe langa mine, mai disting cate o culoare ba chiar am spus si cateva litere de pe tabela pe care mi-au aratato. bine la o marime maxima.Dar au fost oarecum socati fiindca la cat de rau sta treaba la mine trebuia sa nu mai vad nimica. Oricum din cauza ambliopiei a inceput ochiul sa o ia cam spre exterior fiindca cum creierul nu face contact cu el practic se misca cum vrea. Oricum am facut o operatie de strabism la ochiul drept, nu era complet necesar fiindca inafara de mama si fratele meu nimeni nu a observat decat dupa ce i-am spus eu.
Asa si deci ziceam ca am facut operatie la INFOSAN, clinica din Bucuresti. Pot sa zic ca acuma a iesit mai rau dupa operatie, adica ochiul nu mai este spre exterior ci spre interior putin, am ochiul foarte rosu, imi curg lacrimi intr-una, abia il tin deschis. Daca ridic putin pleoapa mi se vad si cusaturile negre de pe ochi, am peste tot cusaturi, ochiul meu arata ca si cand ar fi fost zdrobit de ceva si reansamblat dar pe zi ce trece e putin mai bine, nu ma mai doare ca inainte, nu mai am tot ochiul rosu, imi mai curg lacrimi doar cand il solicit, dar directia e tot spre interior.
Doctorii mi-au spus ca asa trebuia facut fiindca cum ochiul meu avea tendinta sa se duca spre exterior el inca o sa faca acelasi lucru asa ca acuma o sa ajunga spre centru, au spus ca perioada ar fi de la 10 zile pana la maxim 2 luni in care ar trebui sa ajunga la normal. Mie unu imi este cam frica fiindca au fost 11 operatii in aceea zi si i-am vazut pe mai multi dupa ce le-au fost scoase bandajele au avut ochii perfect dreptii si cu un strabism mult mai grav ca al meu. Imi este putin frica sa nu ramana asa fiindca inainte era mai bine decat acuma, cel putin nu observai decat daca incercai intentionat.
Sa vad ce o sa iasa dupa astea 10 zile, cica ar trebui sa fie aproape perfect, daca nu perfect.
_
_
_
Mai am inca ceva sa-ti spun dar as vrea mai intai sa stiu parerea ta despre asta..Poate cunosti cazuri, ca esti singurul pe care ma pot baza de pe aici.
.
Astept raspunsul tau, si iti doresc multa sanatate.
Salut!
Livyu, mă bucur că ai intrat la facultatea pentru care ai optat. Dumnezeu te-a ajutat. Slavă Lui! Să ai mult spor la învăţat şi să ajungi un om de vază al societăţii din care faci parte.
În ceea ce priveşte problema ta oftalmologică, pot să-ţi spun că ştiu un caz relativ asemănător. Un băiat şi-a tratat o problemă aşa-zis incurabilă, având credinţă în Dumnezeu şi apelând la ajutorul unui medic homeopat.
Te rog să îmi dai mai multe detalii prin intermediul unui e-mail - detalii legate de afecţiunea oftalmologică. Îţi voi recomanda un medic homeopat foarte competent.
Ai credinţă în Dumnezeu. Totul va fi bine!
Să fii binecuvântat!
Cu iubire creştină şi respect,
Nick
P.S. - Tratamentul endocrinologic a început să-şi facă efectul?
Livyu, mă bucur că ai intrat la facultatea pentru care ai optat. Dumnezeu te-a ajutat. Slavă Lui! Să ai mult spor la învăţat şi să ajungi un om de vază al societăţii din care faci parte.
În ceea ce priveşte problema ta oftalmologică, pot să-ţi spun că ştiu un caz relativ asemănător. Un băiat şi-a tratat o problemă aşa-zis incurabilă, având credinţă în Dumnezeu şi apelând la ajutorul unui medic homeopat.
Te rog să îmi dai mai multe detalii prin intermediul unui e-mail - detalii legate de afecţiunea oftalmologică. Îţi voi recomanda un medic homeopat foarte competent.
Ai credinţă în Dumnezeu. Totul va fi bine!
Să fii binecuvântat!
Cu iubire creştină şi respect,
Nick
P.S. - Tratamentul endocrinologic a început să-şi facă efectul?
Nujtiu cum sati trimit un mesaj privat, ti-as putea da emailu sau tu sa mil dai sa discut mai usor.
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
Ce mai voiam sati zic... Am fost si la medicul endocrinolog in legatura cu ce miai spus tu cu revizia conduitie medicale si i-am spus cam tot ce mi-ai zis tu, dar Medicul mia zis ca el e in domeniu de atata timp si stie el ce face. Eu unu merg pe cemi spune el fiindca nu pot sa fac ceva de capul meu dar dupa ce miai spus tu am niste dubii fiindca iau pregnylu de 4 luni si nici o schimbare pana acuma. S-ar putea ca in Iasi sa caut alt medic endocrinolog si sa ma consult si acolo
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
Ce mai voiam sati zic... Am fost si la medicul endocrinolog in legatura cu ce miai spus tu cu revizia conduitie medicale si i-am spus cam tot ce mi-ai zis tu, dar Medicul mia zis ca el e in domeniu de atata timp si stie el ce face. Eu unu merg pe cemi spune el fiindca nu pot sa fac ceva de capul meu dar dupa ce miai spus tu am niste dubii fiindca iau pregnylu de 4 luni si nici o schimbare pana acuma. S-ar putea ca in Iasi sa caut alt medic endocrinolog si sa ma consult si acolo
Salut!
Livyu, te rog să dai click pe numele meu, pe Mr. Nick, aşa vei putea accesa profilul meu. Acolo poţi găsi modalităţile prin care mă poţi contacta (nu le pot scrie în cadrul acestui mesaj, pentru că vor fi şetrse de administrator). Îţi voi răspunde în limita timpului disponibil, ca de altfel şi în funcţie de dispoziţia fizico-psihică (pe forum îţi pot răspunde mai repede, dar dacă ăreferi să vorbim în privat...).
În ceea ce-l priveşte pe medicul tău endocrinolog, nu pot să spun decât atât: NO COMMENT!
Te rog, odată ajuns în Iaşi, consultă alt medic endocrinolog, măcar pentru a vedea ce ţi se spune. Ai nevoie de alt tratament, cel puţin strict din punctul meu de vedere! Pregnyl-ul este total ineficient, după cum bine observi.
Păcat că nu sunt medic endocrinolog :(
Toate cele bune!
Cu respect şi iubire creştină,
Nick
Livyu, te rog să dai click pe numele meu, pe Mr. Nick, aşa vei putea accesa profilul meu. Acolo poţi găsi modalităţile prin care mă poţi contacta (nu le pot scrie în cadrul acestui mesaj, pentru că vor fi şetrse de administrator). Îţi voi răspunde în limita timpului disponibil, ca de altfel şi în funcţie de dispoziţia fizico-psihică (pe forum îţi pot răspunde mai repede, dar dacă ăreferi să vorbim în privat...).
În ceea ce-l priveşte pe medicul tău endocrinolog, nu pot să spun decât atât: NO COMMENT!
Te rog, odată ajuns în Iaşi, consultă alt medic endocrinolog, măcar pentru a vedea ce ţi se spune. Ai nevoie de alt tratament, cel puţin strict din punctul meu de vedere! Pregnyl-ul este total ineficient, după cum bine observi.
Păcat că nu sunt medic endocrinolog :(
Toate cele bune!
Cu respect şi iubire creştină,
Nick
Medicul mi-a spus ca de unde am gasit pregnyl asa bun... si ca deacuma sa iau odata la saptamana, pana acuma luam 1 data la 3 zile.
Asta dupa ce m-a consultat, eu nujtiu, nu mi se pare ca sa schimbat ceva, poate ca i sa parut lui.
Oricum alt medic tot o sa consult, daca imi da alt tratament o sa-l urmez pe acela.
Asta dupa ce m-a consultat, eu nujtiu, nu mi se pare ca sa schimbat ceva, poate ca i sa parut lui.
Oricum alt medic tot o sa consult, daca imi da alt tratament o sa-l urmez pe acela.
Livyu,
Chiar nu ai observat niciun efect pozitiv, în urma administrării pregnylului? S-ar putea să existe, de vreme ce medicul insistă să continui administrarea, dar să nu fii sesizat tu.
Şi, totuşi, dacă poţi, te rog să nu eziţi consultarea unui alt medic endocrinolog :-)
Toate cele bune!
P.S. - Cât timp ai luat pregnylul o dată la 3 zile?
Chiar nu ai observat niciun efect pozitiv, în urma administrării pregnylului? S-ar putea să existe, de vreme ce medicul insistă să continui administrarea, dar să nu fii sesizat tu.
Şi, totuşi, dacă poţi, te rog să nu eziţi consultarea unui alt medic endocrinolog :-)
Toate cele bune!
P.S. - Cât timp ai luat pregnylul o dată la 3 zile?
Nu.. sincer eu nu am observat vreun efect pozitiv, dar doctoru mi-a dat de inteles cum ca ar fi.
In fine, o sti el mai bine :)).
Bine ca ma duc in Iasi cu facultatea si am ocazia sa consult si alt medic endocrinolog.
_
A trecut cam 4 luni jumate de cand am inceput tratamentu cu pregnyl. Poate ca aveam deja 18 ani cand am inceput si sa fie asta o problema...
Am vorbit totusi cu un baiat pe pe YM care este de varsta mea, numai ca nujtiu ce problema avea de a facut injectii pregnyl de la 16 ani. El mi-a spus ca dupa 6 luni a observat diferenta.
.
.
Eh cum o fi o fi. Abia astept ca sa am ocazia sa vorbesc cu alt medic
.
Pregnylu l-am luat 3 zile cam 4 luni.
.
In fine, o sti el mai bine :)).
Bine ca ma duc in Iasi cu facultatea si am ocazia sa consult si alt medic endocrinolog.
_
A trecut cam 4 luni jumate de cand am inceput tratamentu cu pregnyl. Poate ca aveam deja 18 ani cand am inceput si sa fie asta o problema...
Am vorbit totusi cu un baiat pe pe YM care este de varsta mea, numai ca nujtiu ce problema avea de a facut injectii pregnyl de la 16 ani. El mi-a spus ca dupa 6 luni a observat diferenta.
.
.
Eh cum o fi o fi. Abia astept ca sa am ocazia sa vorbesc cu alt medic
.
Pregnylu l-am luat 3 zile cam 4 luni.
.
Livyu, stai liniştit, totul va fi bine. Continuă tratamentul aşa cum ţi s-a recomandat, şi, când vei avea posibilitatea, încearcă să consulţi şi alt medic endocrinolog. Este importantă reexaminarea realizată de către un alt medic, pentru că schimbarea modului de perspectivă poate atrage multe efecte pozitive (medicul celălalt poate fi mai competent, ceea ce te-ar avantaja mai mult).
Eşti pe drumul cel bun! Cu siguranţă, în curând, vei observa şi tu efecte pozitive, ai încredere.
Toate cele bune şi multe binecuvântări divine.
Cu iubire creştină şi respect,
Nick
Eşti pe drumul cel bun! Cu siguranţă, în curând, vei observa şi tu efecte pozitive, ai încredere.
Toate cele bune şi multe binecuvântări divine.
Cu iubire creştină şi respect,
Nick
Livyu17, ce mai faci? Cum te descurci cu facultatea?
Sper că eşti bine din toate punctele de vedere.
Ai grijă de tine!
Toate cele bune,
Nick
Sper că eşti bine din toate punctele de vedere.
Ai grijă de tine!
Toate cele bune,
Nick
Ma descurc binisor cu facultatea, mai rau cu socializarea.Majoritatea nu prea se bagau in seama cu mine fiindca par de 14 ani, nimeni nu crede ca sunt la facultate, trebuie sa arat peste tot buletinul si carnetul de student ca sa demonstrez ca am 19 ani si chiar si atuncia lor nu le vine sa creada.Este cam greu, si inca nu mam dus la niciun medic din Iasi.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 7sindromul Klinefelter - sfaturi
- 5daca copilul se naste cu sifilis care sunt sansele ca acesta sa fie tratat?
- 13Tratament - Pregnyl 5000ui
Mai multe informații despre: Sindromul Klinefelter
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm: