Singur, trist, bolnav

Salutare.Ma confrunt cu o mare problema:nu am deloc prieteni.Adica am avut in copilarie dar de ceva timp, in adolescenta m-am cam instrainat si inchis in mine si in casa, am avut si o oarecare depresie si atacuri de panica, stari de fobie sociala si nu am reusit sa imi mai fac prieteni. Doar ma salut cu fostii amici, fostele cunostinte.Nu am prieteni si nu am avut toata adolescenta, acum am 20 de ani.Eu sunt si genul mai emotiv si mai retras.Cum sa imi fac prieteni? Ce sa fac? Ce sa fac ca sa nu ma mai simt singur doar cu parintii si bunicii si matusile. Oare voi fi toata viata asa? Se fac greu prietenii? Unde as putea sa imi fac prieteni sau macar amici? Se poate trai fara prieteni?Sunt la frecventa redusa la scoala fiindca din cauza depresiei si atacurilor de panica, fobiei sociale am fost nevoit sa aman cativa ani scolari si am colegi maturi, mari fata de mine deci la scoala prieteni nu prea pot sa gasesc.Se poate trai fara prieteni?Voi aveti prieteni?Uneori ma simt trist si deznadajduit, simt ca mi-am ratat viata din cauza problemelor de sanatate si emotionale, poate chiar mi-am ratat-o, adica am pierdut multe in viata..Ma gandesc si ca mai bine nu ma nasteam..si ma cred ratat..cum sa ies din situatia asta?Mai are rost sa traiesc asa?E oare vreo speranta sa imi fac viata mai frumoasa?Ce sa fac sa imi incarc timpul, fara prieteni ?Cred ca nu mai am niciun viitor deoarece cu scoala am dat-o in bara si sunt unde sunt..cu starile de sanatate mi-am necajit si intristat viata, prieteni nu am..Ce sa fac?Stiu ca sinuciderea nu e o solutie, dar parca imi vine cateodata sa plec in lume si sa inchei socotelile..dar stiu ca mi-as intrista parintii si bunicii.Apropo parintii si bunicii sunt singurele persoane cu care dialoghez mai mult..in rest nimic..Mai are sens viata asa?Ma poate ajuta cineva?Mai e cineva in situatia asta?Ma pot oare redresa?Orice sfaturi sunt binevenite dar fara batjocura..Iau tratament cu olanzapina, venlafaxina si anafranil plus pramistar pentru memorie si concentrare.
Am perioade cand ma simt bine.Am perioade cand ma simt rau, acum sunt asa si asa tot ma supara obsesiile si compulsiile, gandurile...incerc sa fac fata..
Oare ma voi mai redresa?
Merci mult.

Buna seara.Intradevar topicul tau e unul trist dar nu esti intro situatie fara iesire.La mine a fost putin invers in sensul ca atata timp cat am fost sanatos am avut prieteni dar cand m-am imbolnavit au fugit toti.Asa ca te intreb eu pe tine unde e mai urat sa ai si sa-i pierzi sau sau sa pornesti din start fara ei si sa-ti duci crucea in liniste?Vreau sa intelegi ca esti tanar si chimia creierului se poate regla in timp, ca sinuciderea e un gest de lasitate iar durerea pe care o lasi in urma e cumplita pentru familia ta.Stiu ca aceste boli sunt cumplite si provoaca multa suferinta insa sunt tratamente cu care le poti tine sub control.Da in situatia ta sunt multi insa nu toti au puterea sa impartaseasca suferinta lor.Acestora li se pare ca sunt singurii cu astfel de boli, societatea ii stigmatizeaza, ii pune la zid, si de aici si deznadejdea.Eu te sfatuiesc sa incerci sa-ti faci prieteni pe cei cu astfel de suferinte, acestiainteleg suferinta, cei sanatosi niciodata, dar cel mai bun prieten al tau ar fi bine sa fie D-zeu.Aceste boli sunt si sufletesti, tin si de spiritualitate, iar ajutorul Divin este esential pentru cei care-l cer.Uite pentru inceput as putea sa fiu eu un prieten al tau.As vrea sa-ti impartasesc experientele mele, sa te incurajez, si sa incerc sa te indrum.Daca esti de acord da-mi un semn si iti dau in privat o adresa de mess.Pana atunci curaj si sa stii ca viata e un dar care indiferent daca e bun sau rau trebuie apreciat si nu tu decizi cand aceasta se termina ci cel care ti-a dat-o.

It gets better.

@ GreenTiger

Roaga-te sa iti dea Dumnezeu prieteni buni si mai cere si tu id-ul de mess la cate unu dintre cei care iti plac de pe Romedic. Noi intre noi ne intelegem mai bine.

Apoi va imprieteniti, va luati telefoanele, va intalniti daca sunteti din acelasi oras etc. Asa lucreaza cel de Sus. El iti trimite prietenii potriviti: prieteni care sa aiba ce invata de la tine si prieteni de la care tu sa inveti si sa te simti bine cu ei.

Ai grija de tine.

Cu pace,

Clara

Deci, tratamentul nu rezolva si problema prietenilor... :))
In sfarsit ai dat si tu un sfat bun si pertinent, Clara.Ai o bila alba din partea mea.:))