Soțului meu nu îi pasă de mine
Suntem împreună de aproximativ 4 ani și avem un băiețel de 1 an și 4 luni, soarele amândurora. (Nu suntem căsătoriți) Conflicte, au mai fost, însă de la un timp, se greșește mult, se găsesc soluții, însă în ziua următoare, o luăm de la capăt cu altele. Îmi doresc din inimă să fie bine, însă nu pot să îmi las demnitatea călcată în picioare, eu îi spun asta lui ca să îi arăt că sunt un om corect, însă degeaba.
Vă voi povesti pe scurt, ultima tensiune.
Într-o seară se întoarce de la serviciu foarte târziu la aproximativ 4 ore distanță decât obișnuia, de obicei. Nu i-am spus nimic, pentru ca la 2 zile să văd atunci când se uita el în telefon un ultim mesaj de la sora lui sugestiv că s-au văzut. Nu i-am spus nimic.
A mai trecut o zi și nu știu ce mi-a fost în cap și l-am întrebat de ziua aceea, de ce a întârziat, eram curioasa dacă-mi povestește. A povestit niște lucruri total inversul la ceea ce a fost, i-am spus că am văzut mesajul și mi-a spus că de ce nu i-am spus că știam că s-a văzut cu sora lui, că-mi spunea.
Nu înțeleg de ce a ascuns fața frumoasă a lucrurilor, întotdeauna le-am arătat respect alor lui, deși în trecut, se legau de orice la mine. Orice făceam nu era bun.
I-am spus că mă simt rănită din cauza faptului că a ascuns un lucru atât de banal și frumos față de mine, iar el a reacționat total invers față de cum mă așteptam. I-am pus o întrebare directă dacă i se pare corect față de mine, acest lucru și cum ar fi reacționat el, dacă eu aș fi ascuns asta. Nu am primit niciun răspuns, deși eram în fața lui, el a continuat să se uite la televizor. Am mai încercat de multe ori, e de neatins, iar asta mă doare enorm. Pentru că face să fie vina mea, ca și cum eu am ceva împotrivă, însă din suflet vă spun că nu am avut acest comportament vreodată.
Conflicte, au fost multe, dacă s-a greșit, întotdeauna eu am fost vinovată. Ba că nu am pus problema corect, ba că plâng, iar lui nu îi place asta. Nu s-au privit constructiv încercările mele de a comunica și de a găsi soluții. Dacă îi spun că am să plec, nu refuză, nu mă oprește, din contră, mă încurajează.
Având pe cel mic mi-e greu, nu vreau să-l privez de beneficiile unui tată și rămân. Ce atitudine ar trebui să am?
Am exagerat întrebând? Exagerez când îi spun că îmi doresc prietenie și iubire? De ce mi-ar contesta valorile interioare, când i-am demonstrat întotdeauna că le am, și sunt acolo?
Am ajuns să mă explic foarte mult față de el, lui nu îi place că sunt nefericită, i-am explicat ce mă doare, însă dacă e să avem o conversație întotdeauna el începe cu "mă deranjează", orice propoziție ar începe cuvintele acestea o preced.
Mă doare să văd de la omul cu care am o familie și un posibil viitor că nu mai vede nimic bun în mine, mă consum și tot încerc să înțeleg, cu ce greșesc, de fapt?
Vă voi povesti pe scurt, ultima tensiune.
Într-o seară se întoarce de la serviciu foarte târziu la aproximativ 4 ore distanță decât obișnuia, de obicei. Nu i-am spus nimic, pentru ca la 2 zile să văd atunci când se uita el în telefon un ultim mesaj de la sora lui sugestiv că s-au văzut. Nu i-am spus nimic.
A mai trecut o zi și nu știu ce mi-a fost în cap și l-am întrebat de ziua aceea, de ce a întârziat, eram curioasa dacă-mi povestește. A povestit niște lucruri total inversul la ceea ce a fost, i-am spus că am văzut mesajul și mi-a spus că de ce nu i-am spus că știam că s-a văzut cu sora lui, că-mi spunea.
Nu înțeleg de ce a ascuns fața frumoasă a lucrurilor, întotdeauna le-am arătat respect alor lui, deși în trecut, se legau de orice la mine. Orice făceam nu era bun.
I-am spus că mă simt rănită din cauza faptului că a ascuns un lucru atât de banal și frumos față de mine, iar el a reacționat total invers față de cum mă așteptam. I-am pus o întrebare directă dacă i se pare corect față de mine, acest lucru și cum ar fi reacționat el, dacă eu aș fi ascuns asta. Nu am primit niciun răspuns, deși eram în fața lui, el a continuat să se uite la televizor. Am mai încercat de multe ori, e de neatins, iar asta mă doare enorm. Pentru că face să fie vina mea, ca și cum eu am ceva împotrivă, însă din suflet vă spun că nu am avut acest comportament vreodată.
Conflicte, au fost multe, dacă s-a greșit, întotdeauna eu am fost vinovată. Ba că nu am pus problema corect, ba că plâng, iar lui nu îi place asta. Nu s-au privit constructiv încercările mele de a comunica și de a găsi soluții. Dacă îi spun că am să plec, nu refuză, nu mă oprește, din contră, mă încurajează.
Având pe cel mic mi-e greu, nu vreau să-l privez de beneficiile unui tată și rămân. Ce atitudine ar trebui să am?
Am exagerat întrebând? Exagerez când îi spun că îmi doresc prietenie și iubire? De ce mi-ar contesta valorile interioare, când i-am demonstrat întotdeauna că le am, și sunt acolo?
Am ajuns să mă explic foarte mult față de el, lui nu îi place că sunt nefericită, i-am explicat ce mă doare, însă dacă e să avem o conversație întotdeauna el începe cu "mă deranjează", orice propoziție ar începe cuvintele acestea o preced.
Mă doare să văd de la omul cu care am o familie și un posibil viitor că nu mai vede nimic bun în mine, mă consum și tot încerc să înțeleg, cu ce greșesc, de fapt?
3 comentarii
Bună dimineața!
Propuneți-i să mergeți împreună la un consilier sau terapeut de cuplu, care să vă ajute să vedeți unde greșiți.
Fiți convinsă că sunt greșeli de ambele părți. E important ca o soție să spună ce nu-i convine, dar depinde cum și când o spune. Dacă în trecut au fost conflicte, se poate ca soțul să vă ascundă anumite lucruri din teama de a nu isca iarăși conflicte. Chiar dacă în anumite momente nu-i spuneți nimic, numai că el citește pe fața dvs. că sunteți nemulțumită are impresia că vreți să-i reproșați ceva și-atunci evită discuția.
Poate te ajută următorul model de comunicare atunci când te nemulțumește ceva:
Cum formulam o critica
(ETAPE )
1.Cerem permisiunea : ex. Pot sa-ti vorbesc un minut?
2. Formulam o critica cu privire la un subiect bine definit : ex. Nu vreau sa mi-o iei in nume de rau, sau “imi pare rau sa-ti spun asta, dar eu nu m-am simtit bine cand am vazut ca tu ai facut acest lucru (denumesti ce s-a intamplat)
3. Formulare directa si precisa cu privire la momentul respectiv (m-a deranjat acest lucru) nu generalizare ( totdeauna faci asa, , lasa ca stiu eu ca faci lucrurile numai aiurea, etc.).
4.Utilizam daca e nevoie, repetarea informatiei intr-un mod calduros, dar ferm.
5. Daca este posibil, propunem o solutie.( Cred ca ar fi bine daca ai face lucrul asta. sau poate gasesti tu o solutie mai buna).
6.Incheiem pe un ton cordial : daca se va rezolva aceasta situatie vom avea numai de castigat...
Propuneți-i să mergeți împreună la un consilier sau terapeut de cuplu, care să vă ajute să vedeți unde greșiți.
Fiți convinsă că sunt greșeli de ambele părți. E important ca o soție să spună ce nu-i convine, dar depinde cum și când o spune. Dacă în trecut au fost conflicte, se poate ca soțul să vă ascundă anumite lucruri din teama de a nu isca iarăși conflicte. Chiar dacă în anumite momente nu-i spuneți nimic, numai că el citește pe fața dvs. că sunteți nemulțumită are impresia că vreți să-i reproșați ceva și-atunci evită discuția.
Poate te ajută următorul model de comunicare atunci când te nemulțumește ceva:
Cum formulam o critica
(ETAPE )
1.Cerem permisiunea : ex. Pot sa-ti vorbesc un minut?
2. Formulam o critica cu privire la un subiect bine definit : ex. Nu vreau sa mi-o iei in nume de rau, sau “imi pare rau sa-ti spun asta, dar eu nu m-am simtit bine cand am vazut ca tu ai facut acest lucru (denumesti ce s-a intamplat)
3. Formulare directa si precisa cu privire la momentul respectiv (m-a deranjat acest lucru) nu generalizare ( totdeauna faci asa, , lasa ca stiu eu ca faci lucrurile numai aiurea, etc.).
4.Utilizam daca e nevoie, repetarea informatiei intr-un mod calduros, dar ferm.
5. Daca este posibil, propunem o solutie.( Cred ca ar fi bine daca ai face lucrul asta. sau poate gasesti tu o solutie mai buna).
6.Incheiem pe un ton cordial : daca se va rezolva aceasta situatie vom avea numai de castigat...
Buna ziua,
Toate cuplurile trec prin momente si etape dificile, iar venirea unui nou copil adauga si mai multa tensiune.
Ceea ce descrieti dvs se cheama ciclu negativ de interactiune si, desi ambii parteneri isi doresc enorm de mult sa fie apropiati, sa se inteleaga si sa fie acceptati, in momentul cand acest ciclu se activeaza fiecare ajunge sa se comporte pe dos fara de cum si-au dorit initial, uneori chiar sa nu se mai regaseasca in modul in care vorbesc si se comporta.
Va recomand sa cititi cartea Tine-ma strans in brate scrisa de Sue Johnson si, daca va doriti si dvs si sotul dvs, sa apelati la psihoterapie de cuplu.
Toate cuplurile trec prin momente si etape dificile, iar venirea unui nou copil adauga si mai multa tensiune.
Ceea ce descrieti dvs se cheama ciclu negativ de interactiune si, desi ambii parteneri isi doresc enorm de mult sa fie apropiati, sa se inteleaga si sa fie acceptati, in momentul cand acest ciclu se activeaza fiecare ajunge sa se comporte pe dos fara de cum si-au dorit initial, uneori chiar sa nu se mai regaseasca in modul in care vorbesc si se comporta.
Va recomand sa cititi cartea Tine-ma strans in brate scrisa de Sue Johnson si, daca va doriti si dvs si sotul dvs, sa apelati la psihoterapie de cuplu.
Bună ziua!
Mulțumesc mult pentru răspunsuri, am sa tin cont. Sunt încrezătoare că o vom scoate la capăt.
Mulțumesc mult pentru răspunsuri, am sa tin cont. Sunt încrezătoare că o vom scoate la capăt.
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 6Sotul ma pune sa aleg inte el și mama mea
- 11Ajutor in intelegerea situatiei
- 7Sotul meu consuma multa pornografie.
- 1psiholog online
- 10Fantezie sex in 3
- 12Probleme in cuplu
- 1Ce pot face, cum pot face, ce gresesc, chiar asa inutil sunt?
- 1Este adevărat ca mamele de băieți se schimba după ce aceștia se căsătoresc?
- 3Am senzația ca mama iubitului meu nu ma place, sunt disperata
- 0Părerea de iubit, soț… parter