spondiloza si vertij

Am 57 de ani si ma necajesc extrem de des durerile de coloana cervicala si dorsala. Durerile sunt mai accentuate dimineata, iar uneori sunt insotite si de cefalee si vertij(mai ales inainte de schimbarea vremii).Am facut si osteodensitometrie, am un inceput de osteopenie pentru care iau zilnic 1g de Calciu cu Vit D3, fac miscare si mananc sanatos. Radiografia dorsala a evidentiat o usoara scolioza inferioara si mici osteofite marginale T5 T6. Mentionez ca fac gimnastica si masaj zilnic iar rezultatele sunt pe termen f scurt.
Preparate antiinflamatorii nu prea pot lua(am o gastrita hiperacida).iau doar nurophen la nevoie si folosesc unguente(fastum gel, voltaren). Pentru vertij iau Betaserc 24mg/zi si o tableta de Tanakan/zi.
Doresc sa stiu daca mi-ar fi de ajutor si un tratamentul balnear...care ar fi tratamentul indicat si statiunea?
Va multumesc mult!

Am omis sa spun ca am consultat deja un medic neurolog si nu prezint semne neurologice patologice.

"Vertijul cervical"... mitul unui vertij care nu exista

Ce este vertijul?
Vertijul este o senzatie eronata de deplasare a corpului in raport cu spatiul inconjurator, sau al spatiului in raport cu corpul. Este definit obiectiv daca pacientul "vede mediul inconjurator miscandu-se" si subiectiv cand pacientul "se vede in miscare fata de mediu". Acest simptom implica imposibilitatea mentinerii stabilitatii ochilor.
Adeseori vertijul este insotit de greturi, varsaturi, transpiratii, paloare si angoasa, dar se mai pot asocia uneori acufene sau hipoacuzie unilaterala. De asemenea, este acompaniat frecvent de manifestari ale patologiilor coloanei vertebrale cervicale, cu indicatii spre FIZIOTERAPIE.
Mecanismele fiziopatologice care stau la baza aparitiei vertijului pot implica atat disfunctia portiunii periferice a sistemului vestibular (vertijul periferic) cat si a portiunii centrale (vertijul central).
In urma cu aproape un secol au circulat diferite teorii legate de originea vertijului, unele dintre acestea nefiind explicate nici pana in ziua de azi.

Ce intelege pacientul prin vertij?
Termenul "vertij" este folosit in mod abuziv, jumatate dintre pacientii care pretind ca au vertij au in realitate doar stari care imita vertijul.
Vertij NU inseamna:
- senzatia de "cap gol", confuzie, deficit de concentrare,
- instabilitatea posturala (alterarea reflexului vestibulo-spinal),
- oscilopsia - senzatie de oscilare a campului vizual,
- teama de a avea vertij,
- unele tulburari psihologice, fobii.

Patologiile coloanei cervicale pot provoca vertij?
In ceea ce priveste "vertijul cervical" sunt comentate atat unele teorii care sustin vertijul legat de miscarea coloanei cervicale si de unele patologii ale acestui segment, cat si teoria care asociaza vertijul de unele miscari ale craniului.
Cei care sustin existenta unui vertij de origine cervicala se bazeaza pe teoria suferintei receptorilor din articulatiile si musculatura coloanei cervicale.
Unii dintre acesti receptori sunt responsabili de mentinerea stabilitatii posturale iar altii de mentinerea stabilitatii privirii.
Aceasta teorie spune ca alterarea reflexului proprioceptiv cervical determina aparitia vertijului, dar in realitate lucrurile stau un pic diferit.
Intr-adevar, s-a demonstrat existenta unor receptori articulari si musculo-tendinosi in zona cervicala, iar afectarea lor in diferite patologii ale coloanei pot provoca stari de instabilitate posturala sau senzatia de ameteala, dar niciodata vertij sau nistagmus deoarece coloana cervicala nu are receptori pentru echilibru.
La baza aparitiei adevaratului vertij sta un mecanism fiziopatologic care determina anumite incongruente intre aparatul vestibular si ochi ducand la imposibilitatea mentinerii privirii fixe in timpul miscarii capului.
In stabilizarea privirii intervin urmatoarele reflexe:
- reflexul vestibulo-ocular.
Rolul acestui reflex a fost demonstrat prin urmatorul test:
La o rotatie a craniului cu o viteza de 50 grade / secunda, ochii se vor misca in sens contrar cu o viteza de 45 grade / secunda.
Daca ar exista o diferenta intre miscarea craniului si miscarea de compensare a ochilor, nu am reusi sa mentinem privirea fixa, ceea ce ar insemna sa avem in permanenta vertij, chiar la cele mai reduse miscari ale capului.
- reflexul cervico-ocular.
Acest reflex are un rol extrem de redus in stabilizarea privirii la om.
Prin acelasi test s-a demonstrat ca la o rotatie a craniului cu o viteza de 50 grade / secunda, stimulii care pornesc de la coloana cervicala vor determina o miscare oculara compensatorie de numai 3 - 5 grade / secunda.
Avand o participare atat de nesemnificativa, se poate spune ca la om reflexul cervico-ocular nu joaca un rol important, determinant in stabilizarea privirii (s-a demonstrat in schimb eficienta acestui reflex la animale).
Mai mult, s-a demonstrat ca blocul anestezic total al receptorilor cervicali provoaca alterari ale echilibrului - instabilitate posturala, dar NU PROVOACA NICI VERTIJ, NICI NISTAGMUS.
Nu exista un test clinic sau studiu care sa demonstreze originea vertijului in disfunctiile coloanei cervicale (alterarea receptorilor).
In stabilizarea privirii participa si reflexele vizuale iar alterarea acestora poate provova de asemenea instabilitate, dar niciodata vertij.
Teoria care este cel mai des intalnita este cea a vertijului provocat de tulburarile de flux la nivelul circulatiei vertebro-bazilare.
De-a lungul timpului se incearca tot felul de explicatii legate de modificarile patologice ale coloanei cervicale (aparitia osteofitilor, herniile discale, modificari ale curburii fiziologice, fracturile de corp si arc vertebral, rigiditatea coloanei cervicale), modificari care ar influenta circulatia sangelui prin arterele vertebrale, determinand o scadere brusca a cantitatii de oxigen la nivelul aparatului vestibular (organul echilibrului).
Sustinatorii acestei teorii au uitat din pacate ca omul nu este un esec al evolutiei, o specie care nu reuseste sa se adapteze pozitiei bipede, ci din contra sistemul nostru arterial este inzestrat cu un mecanism de compensare perfect.
Studii privind anatomia si fiziologia aparatului cardio-circulator, a posturii si echilibrului ne ajuta sa intelegem ca avem un sistem arterial foarte eficient, iar oxigenarea aparatului vestibular si a sistemului nervos central nu se bazeaza doar pe cele doua artere vertebrale.
Arterele carotide interne prin comunicantele posterioare (din structura poligonului Willis) compenseaza in timp real un deficit aterial la nivelul trunchiului bazilar, de unde se ramifica artera cerebeloasa antero-inferioara, in aceasta avand originea si artera labirintica ramificata la randul ei in mici artere distribuite separat pentru fiecare segment al urechii interne (unele pentru componenta auzului si altele pentru structurile responsabile de mentinerea echilibrului).
Exista insa unele tulburari grave ale circulatiei cervicale (obstructii semnificative la nivelul arterelor vertebrale si carotide), care pot determina aparitia unor sindroame neurologice importante.
Insa, daca sangele nu ajunge la nivelul receptorilor urechii interne timp de cateva minute (conform teoriei vertijului cervical), se produce necroza ischemica, ceea ce nu poate explica "vindecarea" de vertij dupa o dauna neurologica atat de severa.
Exista o probabilitate mai mare ca tulburarile de circulatie vertebro-bazilara sa duca la aparitia unor sindroame neurologice grave decat sa declanseze doar vertij sau acufene.

Cum a aparut legenda "vertijului cervical"?
Barrè si Lieou (Strasbourg) in anii '20 au observat frecvente corelatii intre sindroamele vertiginoase si alterarile radiografice ale coloanei vertebrale cervicale (asa numitul Sindrom Barrè - Lieou).
Aceste teorii au persistat (persista si azi) datorita urmatoarelor aspecte:
- incadrarea gresita a vertijului - legat de miscarile coloanei cervicale in loc sa fie studiata miscarea craniului (aparatul vestibular),
- simptomatologia coloanei cervicale care se agraveaza in sindromul vertiginos (contracturi, dureri, redoare, tulburari de postura, dinamofobie); interpretata ca patologie ce determina vertij,
- confundarea vertijului cu starile de instabilitate posturala,
- comoditatea unui diagnostic rapid... fara prea multe investigatii; diagnostic legat de suferinta receptorilor musculo-tendinosi din structurile cervicale care dau "semnale gresite" referitoare la pozitia corpului...

Daca nu exista vertij cervical, ce este in realitate?
Consideram ca termenul de "vertij cervical" este incorect, iar folosirea lui in mod abuziv duce la investigatii costisitoare, inutile si chiar la decizii terapeutice nepotrivite.
Corect ar fi sa se vorbeasca de un vertij acompaniat frecvent simptomelor cervicale.

Afectiunile care determina aparitia vertijului periferic:
- canalolitiaza - patologie responsabila de vertijul paroxistic pozitional benign (VPPB),
- boala Ménière,
- labirintita,
- fistula perilimfatica,
- colesteatomul,
- herpesul zoster auricular,
- otoscleroza.

Afectiunile care determina aparitia vertijului central:
- boli cerebrovasculare,
- unele tumori,
- migrena,
- scleroza multipla.

Cine stabileste diagnosticul sindromului vertiginos?
In unele forme de vertij (mai ales cel periferic), medicul specialist ajunge la diagnostic definitiv si corect prin investigatii sau teste aparent banale.
In alte forme mai grave este nevoie de o stransa colaborare a specialistilor din echipa medicala multidisciplinara (medic ORL, medic neurolog - neurochirurg, medic cardiolog, medic radiolog, specialist fizioterapeut).
De cele mai multe ori asa numitul "vertij cervical" se dovedeste a fi vertij paroxistic pozitional benign - acesta reprezentand cel mai comun sindrom vertiginos periferic.
Atat pentru diagnostic cat si pentru tratament, specialistul apeleaza la unele tehnici care induc vertij si nistagmus (confirmand diagnosticul), iar in aceeasi sedinta sunt aplicate si tehnicile terapeutice (manevrele) de "eliberare" (repozitionarea otolitilor).
In multe tari europene acest sindrom este diagnosticat si tratat de catre medicul de familie, doar formele mai severe ajungand in serviciile medicale de specialitate ORL sau neurologie.
Dupa manevrele de "eliberare" sunt recomandate tratamentele de reabilitare vestibulara si reeducare posturala elaborate si aplicate de catre fizioterapeut.
Pregatirea fizioterapeutului in domeniul medical ii permite sa identifice disfunctia vestibulara in cadrul evaluarilor functionale sau posturale globale, astfel pacientul este indrumat corect si in timp util spre medicul specialist care va confirma diagnosticul clinic.

Concluzii:
- Aparitia vertijului implica intotdeauna o suferinta a sistemului vestibular (periferic sau central),
- Diagnosticul precoce permite aplicarea unui program de reabilitare vestibulara in timp util,
- Diagnosticului diferential este absolut necesar pentru eliminarea confuziilor cu privire la originea vertijului,
- Reeducarea / reprogramarea posturala globala completeaza tratamentul sindromului vertiginos,
- Progresele in domeniul Fizioterapiei au imbunatatit metodele de diagnosticare functionala si tehnicile de tratament a VPPB, sau al altor afectiuni ce sunt interpretate ca vertij cervical,
- Fara un diagnostic corect al vertijului nu este posibila instituirea unui tratament adecvat, persistenta bolii avand un impact nefavorabil asupra vietii socio-profesionale cat si asupra psihicului pacientului.



Bibliografie:
Thomas Brandt; "Vertigo - Its Multisensory Syndromes", Prof. Dr. Italo De Vincentiis, Dr. Vincenzo Marcelli,
Dott. Andrea La Torre, Prof. Dr. Domenico Celestino.

Autori:
Drd. Marius Sorin Pop (Fizioterapeut / Physical Therapist)
Dr. Ramona German (Medic si Fizioterapeut)