sunt depresiva de 8 ani

primul meu esec a fost examenul de liceu. mi-am dorit foarte mult sa fac liceul de arte plastice, dar nu am reusit din cauza ca am picat la matematica. am plans o luna dupa acel examen.m-a controlat un medic venit la cererea unei amice si a zis ca sunt in stare de soc, dar nu cred ca putea sa-mi dea nimic, ca a venit acasa amical. urmatorul esec a fost prima dragoste. am iubit f mult si am fost lasa-ta pe un motiv banal. a trecut mult de atunci.de multe ori am impresia ca multe relatii au fost afectate de acel esec de acum 8 ani intr-o prima iubire. tinand cont ca toate s-au petrecut in sir, pot zice ca m-au afectat f mult. am incercat sa merg la psiholog, dar nu ma incanta sa fiu ascultata, as fi vrut sa fiu ajutata, ceea ce eu nu simteam.mi s-au facut teste de inteligenta si altele, si mi s-a zis ca daca sunt peste un nivel mediu de inteligenta nu ar trebui sa am probleme cu capusorul, dar nu ma incanta. acum nu stiu daca sa mai cred ca astea sunt realele lucruri de la care a inceput totul, dar asa cred. nu prea am fost la psihologi, doar la 2.ultimul mi-a recomandat pastile, dar sunt scumpe si plus de asta nu vrea sa ma simt adormita, eu vreau sa fiu tratata. dupa atatia ani, constientizez ca nu ma pot ajuta singura, dar nici la cei care am fost nu m-au ajutat prea mult. nu pot zice ca plang zilnic sau eu mai stiu ce, dar pot zice ca nu am fericire in suflet si nu ma pot bucura de aproape nimic.viata mi se pare banala si fara rost. am avut momente cand am vrut sa ma omor, dar nu am facuto si m-am convins ca voi plati in fata domnului pentru asta. se pare ca e singurul lucru cu care m-am convins.s-a intiparit in minte si acolo a ramas. alte simptome: nu am incredere in nimeni, dar sunt sentimentala tare. fac din tantar -armasar si ma irit din orice.am o parere foarte proasta despre mine. un pic mi-a mai ridicat moralul si siteurile de chat. cand aratam cum arat, nu auzeam decat :"vai ce draguta esti", dar am multe complexe.pe langa asta se mai adauga incapatanarea. sunt convinsa ca sunt destul de urata, chiar daca mi se zice ca sunt draguta, copila desi am 27 de ani si cu un corp urat, desi mi se zice ca arat tare bine pt varsta mea.imi place sa aud complimente dar imi e foarte greu sa le cred.imi este foarte frica de viitor, nu ma pot lansa in nimic fiindca nu ma cred in stare, imi e teama sa incerc.nimic nu mi se mai pare placut.adoram muntele, acum mi se pare banal.si nimic nu ma mai satisface, ma plictisesc din orice. nu mai am prieteni si ma cam incapatanez sa ii caut pe cei care s-au dat drept prieteni, ca nici ei nu o fac.cred ca am si o oarecare dependenta de relatiile sentimentale. caci devin foarte legata de persoana cu care sunt si daca se termina o relatie simt ca se termina tot. gata, cred ca am plictisit lumea prea mult. pot sa zic ca m-am cam obisnuit cu starea asta, dar ma gandesc ca am o varsta si imi trebuie si mie o familie si un copil si ma gandesc ca pot fi afectate sentimentele mele si gandirea mea de aceasta depresie, si nu vreau sa sufere si altii din cauza mea(o eventuala famile) nu stiu cum sa ies din starea asta, care am impresia ca ma afecteaza tot mai mult.parintii mai demodati nu inteleg asta si nu o pot accepta prea mult.ceilalti nici nu cred ca au auzit de asa ceva. as vrea sa nu folosesc medicamente, sa se rezolve prin convingere, desi din cate am citit pe aici, nu se poate face fara medicamente. ce pot sa fac? unde pot gasi un medic bun? sau ce pot face singura, cum ma pot pacali, caci atunci cand incerc sa ma conving de ceva, intervine chestia aia cum ca nu are rost. daca are cineva vreo idee sa mi-o imparta si mie, poate ma ajuta. va pup si va urez numai bine

Simptomele pe care le descrii par sa fie o depresie, pe care vad ca iti place sa o duci dupa tine de ceva ani buni.
Sfatul meu e sa lasi complexele la o parte sisa vezi totusi un psihiatru.
Aceasta ramura a medicinii a evoluat mult in ultimii ani, acum sunt medicamente care ajuta si ai putine efecte secundare.
C

Simptomele pe care le descrii par sa fie o depresie, pe care vad ca iti place sa o duci dupa tine de ceva ani buni.
Sfatul meu e sa lasi complexele la o parte sisa vezi totusi un psihiatru.
Aceasta ramura a medicinii a evoluat mult in ultimii ani, acum sunt medicamente care ajuta si ai putine efecte secundare.
C

Draga tina, sunt persoane mai predispuse la depresii, tine de chimia creierului. Ia-o ca atare, dar ajuta-te cu o alimentatie sanatoasa, cu plimbari, incearca sa te distrezi. Nu te mai gandi niciodata la moarte, bine ai zis ca este poacat in fata Lui Dumnezeu si apoi tot murim toti pana la urma, dar cand imbatranim de regula.
sa stii ca si eu sunt o persoana cu probleme psihice sau nervoase, stiu ce inseamna si depresia, si psihozele.
la bolile de nervi te ajuta sa faci ceea ce iti place, sa nu te prea chinui cu activitati care te solicita sau nu iti plac.
Incearca sa te ajuti si cu un tratament usor, mai sfatuieste-te si tu cu un medic bun din orasul tau.
Nu intra in panica, depresiile asa cum vin asa si trec, sunt pase mai bune si pase mai putin bune, sunt persoane care au suferit de depresie o data si apoi nu au mai avut nimic toata viata.
Poate esti si o strucutra mai sensibila, care pune totul la suflet, detaseaza-te de mizeriile zilnice, exista un dumnezeu care are grija de fiecare.
Numai bine si sarbatori fericite!

Si eu patesc la fel, ma plictzisesc foarte repede, nu am prieteni si nu am rabdare cu nimic, totul mi se pare banal si fara rost.
Eu fac un tratament in prezent in urma unei depresii puternice si pot sa spun ca mi-e mai bine, dar nu stiu ce voi face fara tratament ca mai vreau sa fac si un copil.
Daca te linisteste ca mai sunt si altii ca tine, tot asa care stiu cauza dar nu pot inlatura efectul ei, sunt si eu printre ei.
Numai bine!

ascultarea si eveluarea s-a lungit la primul psiholog nu pe 2 sedinte, pe 6 luni si l-a al doilea nu am mai stat sa vad pe cate sedinte, caci dupa alte cateva luni mi-a zis ca sunt bine, ca daca mai intervine ceva sa ma duc atunci. se astepta la fiecare sedinta sa vin cu ceva dureri noi cred, dar nu s-a intamplat asa. nu stiu daca am nevoie de medicamente. ultimul doctor la care am fost mi-a dat sa iau 2 genuri de pastile : xanax si inca ceva, dar pe acela nu mai stiu cum se cheama.dar costau f mult, chiar compensate, si plus de asta, ma gandesc ca prin convingere, un tratament poate ar fi mai eficient si mai natural. exact cum ziceati, sedinta ma asteptam si eu sa schimbe ceva in mentalitatea si comportamentul meu. dar nu stiu nici eu ce sa mai zic.in timp incep sa-mi evaluez tot mai mult situatia si imi cam dau seama de greselile facut.corect spus ca am luat evenimentele acelea gresit drept esecuri, sunt intamplari normale din viata omului.dar degeaba realizez eu ce insemna, singura nu stiu daca imi pot schimba mentalitatea, ca e impregnata gresit de atata timp. acum cu parintii cu care nu-mi mergea nici cu ei prea bine, un pic un pic incepe sa miste, dar eu stiu pt cat timp?mi s-a mai intamplat asa, si cand eram si eu pe punctul sa cred in ei si sa cred ca ma pot baza pe ei, atunci.in fine. mai bine ma destainui aici in scris, decat in fatza unui psiholog, nu stiu de ce. multumesc pt sfat, o sa incerc sa mai ajung iar la psiholog, desi nu mai am incredere nici in ei ca ma pot ajuta cu ceva, caci nici pana acum nu au facuto. craciun fericit!

Buna Tine, in primul rand vreau sa iti zic sa nu te pui cu burta pe vrun medicament, pentru ca si yo iau si nu imi este bine, sufar de depresie din cauza ca: nu arat bine, am aflat de o problema medicala, deceptie in dragoste. Eu iti recomand sa fi mai deschisa cu persoanele, sa petreci mai mult timp cu prieteni nu cum fac yo in fata calculatorului, sa incerci alta relatie... ca pana si pana la urma trebuie sa treci peste acest moment, char daca in mintea ta va fi frica unui nou esec..., nu te descuraja. Eu iti dorect multa sanatate si fericire, Bye and have a good day !!

Draga C210288A, cand depresia este mai grava trebuie sa mai luam si medicamente, e adevarat ca nu trebuie sa facem abuz, dar acestea mai ajuta mintea sa se mai linisteasca.
Tu ai dreptate ca anumite activitati ajuta mult, iti mai distrag atentia.
Si sportul este recomandat, dar tot cu masura pentru ca tot ce iti chinuie prea rau corpul face rau si la nervi. Bine, acum este si frig, e mai greu sa faci sport. Miscarea totusi ajuta la oxigenarea creierului si face bine.
De asemenea, o alimentatie buna, cu vitamine si proteine ajuta mult creierul.
Cine este predispus la depresie trebuie sa duca o viata mai usoara si linistita, sa faca mai mult ce ii place si sa se odihneasca.
Va doresc tuturor un an nou cu sanatate si fericire!

si ce ne facem atunci cand ai un copil de crescut, un sot care te ameninta cu divortul daca te mai vede in pat si pe deasupra si casnica???si eu m-am izolat de lume, dar am un sot care face tot posibilul sa ne despartim! daca ati sti cat de bine va inteleg pe fiecare in parte! nu pot face psihoterapie pt ca nu am bani. deci... ce mai ramane de facut?? te felicit anastasia pt sfaturile date !!!

Buna :) Hai satzi zic ceva ce mia zis un prieten care si la randu lui stie de la un prieten. Suna umpic vulgar, sau prostesc, dar te ajuta psihologic. Cand esti depresiv, cand te simtzi k naibi, cand simtzi k nu te mai satisface nmk, cand nu mai ai kef de nimeni si de nmk, gandestete la un lucru, si acela k din milioane, repet, milioane de spermadozoizi, u esti cel care a castigat, u si daor u! Deja te simtzi mai bine nu? ;)) Nash vrea s te influentzez in rau. itzi zic si yo ce stiu. Incearca s te folosesti de autosugestie. U esti stapana mintzii tale. Pe de alta parte, ai putea s iei in calcul k paote e mai bine s te conformezi q viatza ta, decat s te opui, si paote asha o s fie mai bine... Am auzit de remedii prin desen. Gasestetzi un amic traznit, care s fie amuzant si care s fie de treaba, genu ala de om care itzi creaza bunadispozitzie... Poate dak ai incepe s urmaresti la TV un anume sport. Uite, yo de 7 ani ma uit la Formula 1. Orice probleme am, sau ce fel de depresie am, cand ma uit la F1, park mi se opreste timpu in loc, uit de depresie, si ma concentrez pe cursa. Alt sfat pe care tzi lash da, incearca sa inebunesti. Dak u gandesti acum intrun fel, cand inebunesti gandesti mai altfel, deci paote scapi de depresie. Yo s putzin nebun, si asta ma ajuta, Adik fac lucruri ilogice, scot sunete, ma stramb, rad de unu singur, latru, marai... si asta ma ajuta cand s depresat. Si e misto s fi nebun. Intro zi de exemplu eram in troleu, si aveam un sapun la mine, si desi era lume in troleu, am inceput s ma frec q sapunu pe fatza, apoi s vb la sapun k la tel. A fost asha de misto.. Stiu k suna aiurea da spun adevaru. Alta data mam aruncat singur de pe un deal, rostogolinduma pana jos, am facut asta de cateva ori pana ma luat ametzeala, dar s nu faci asta, k paote s fie ceva in care s te intzepi si Doamne fereste, yo atunci nu realizasem. Mai vorbesc si singur din cand in cand, kear si pe strada. Yo am inebunit pt k am avut o copilarie mai nasoala, si am cazut in cap de 2 ori cand eram copil. Apoi in scoala generala, mai toata lumea isi batea joc de mine, si ma bateau tziganii, si in timp, am inebunit :D Uneori cand stau de vorba q cineva, las s imi curga bale din gura, pe barbie.. si uneori imi place s vb incorect gramatical. Dak vrei s te amuzii Itzi mai recomand s te uitzi la you tube la Vacanta Mica, zic asha k sa nu zica cineva k fac reclama mascata. Sau uitete la comedi. Aq te las, oricum nu stiu dak o s citeasca cineva vreodata ce am scris eu aici, paote k am scris degeaba, Era s uit, sti k se zice k e bine s vb q cineva, eh, dak nu ai q cine s vb, ia un caiet, si scrietzi in el gandurile, si dak itzi exte frica s nul gaseasca cineva, pe urma distrugel, Facand asta deja e un mic pas de nebunie, dc s faci ceva, daor k sal distrugi? Oricum, nu te lua dupa mine, pt k sant putzin nebun si paote nu tziam zis nmk bine. Dar s nu inebunesti prea tare, pe urma cine stie ce se intampla. Si ink ceva, e viatza ta, tre s faci ce vrei tu q ea, desigur in limita de a nu face rau celor din jur.