Sunt singur si nu am viata sociala deloc, nu am prieteni, ma simt trist si melancolic

Va rog sa ma ajutati cu un sfat ceva sau orice..Cand eram mic aveam o groaza de prieteni cu care ma jucam, acum nu mai am niciunul, in viata reala, m-am inchis in mine si m-am departat de majoritatea, sunt cam timid, mi-e mai usor sa vorbesc pe net:(.E frustrant si trist.Am avut depresie dar am trecut de ea, acum am doar melancolie.Cand eram mic eram sociabil acum ma pierd cand trebuie sa vorbesc cu un adult sau cand sunt mai multi intr-un grup, poate cineva sa imi dea un sfat ce as putea face? Ma simt singur, sunt si singur la parinti, parintii ma iubesc, sunt ok dar nu e de ajuns.Practic nu am viata sociala.Pe net am cunoscut foarte multi oameni in decursul a 10 ani de cand am net dar pe net sa cunosti oameni e bullshit, nu te ajuta cu nimic.Sunt mai linistit de felul meu dar stiu sa si glumesc, mai demult ma gandeam sa plec de acasa si sa ma duc intr-o padure sa nu mai stiu de nimic dar ma gandesc la parinti...nu mai am depresie, sunt mai energic, mai ok dar melancolia ma omoara.E frustrant sa traiesti degeaba pe pamantul asta.Practic tot ce vreau sunt cativa prieteni, amici cu care sa vorbesc, vedeti avatarul meu, ma reprezinta cel mai bine, eu, singur, trist cu motanul, sincer nu vrea sa ma victimizeez dar e bullshit viata asta, in Dumnezeu cred mult insa nu ma duc la biserica, am credinta in suflet si asta e de ajuns, va dati seama ca de iubita nici nu poate fi vorba, cine ar sta cu un "antisocial""? Sau timid sau baiat linistit? Si practic habar n-am cum sa ma comport intr-o relatie.Mai demult, mi-a zis un coleg, eram nou in clasa, de abia ma mutasem, ca fetele ma simpatizeaza, bine, unele dar eu parca fug de ele, le resping, si asta din timiditate, ati mai vazut ratat ca mine? Mi-am facut curaj sa va zic ce am scris in intrebarea asta, practic nu am avut adolescenta, copilarie am avut dar adolescenta iocsi sunt foarte frustrat si trist din cauza asta.M-am mutat de 3 ori de cand sunt la liceu si peste tot am lasat o impresie buna, am invatat, ajutam colegii, eram de treaba dar prea retras, prea in banca lui, prea timid.Sincer mai bine ma nasteam fata, ca n-am fata de baiat..macar daca as fi cine stie ce urat si aurolac.dar nu sunt.si uite asa sufar.sufar.Ce as putea face? Dati-mi va rog cateva sfaturi.Inafara de sinucide-te sau da-ti foc, ca asta o sa fac daca o sa mai sufar mult.Viata mea de acum e un bullshit.E ca un mar fara gust:( Ma consolez ca ma mai joc cu motanul, pe calculator si mai vorbesc pe internet cu prietenii virtuali.Dar e nasol tare.Ce sa fac? Mai are rost sa sper ca va fi mai bine?

Mentionez ca am avut in trecut cateva atacuri de panica si depresie dar care au trecut cat de cat..cu medicamente din alea de la doctor.Acum insa sunt melancolic...suparat...frustrat..sunt si virgin si asta ma intristeaza si mai mult...nu am iubita..nu stiu sa sarut...tot ce vreau eu sunt niste prieteni si o iubita..oare cer prea multe?:( Ajutati-ma.

Salut.Te inteleg perfect;si eu am trait intr-o oarecare masura aceleasi sentimente de inferioritate, de deceptie si amaraciune din cauza singuratatii, a inadaptarii sociale, a lipsei de tangentei cu fetele.Ma rog, la pachet cu anxietate si alte simptome neplacute.Ceea ce simti acum e, intr-un fel o urma a depresiei pe care ai avut-o.Sfatul meu, in calitate de persoana care a experimentat aceste lucruri este sa iei legatura cu un psiholog.Asta te va ajuta foarte mult sa depasesti aceste inhibitii si blocaje.Faptul ca ai luat doar medicamente, nu e de ajuns;trebuie reinnoita perceptia ta asupra ta si asupra lumii.Adica trebuie sa intervii si cu niste schimbari de ordin psihologic si comportamental.
Ca si adaos, as vrea sa te intreb:Daca tu te desconsideri si te dispretuiesti, cum crezi ca altcineva te va iubi?Nimeni nu te poate respecta mai mult decat o faci tu.Faptul ca nu ai prietena nu spune nimic rau despre tine;la urma urmei crezi ca daca vei avea o partenera asta va schimba situatia substantial?Ai persoana cea mai valoroasa in tine si care merita toata aprecierea, stima si dragostea.Nu ai nevoie de altcineva ca sa confirme asta.Nu spun ca nu ar trebui sa ai relatii cu fetele, sa nu incerci sa te apropii de ele, dar de fiecare data cand o vei face manat de credinta personala ca tu esti incompetent, marunt si ai nevoie de atentia lor vei esua.Nu inversa lucrurile.Incepe cu interiorul, nu cu exteriorul.Si cel mai bun mod este sa mergi la un psiholog;indrumat de el poti ajunge implinit si multumit.
Cu stima.

Multumesc pentru sfaturi.
Dar..melancolic sunt si melancolic proabil voi ramane.:( Nu imi mai gasesc rostul in viata asta.
Am o intrebare, de la 10-12 antidepresive luate odata ce patesti?

@Alin:O sa te simti foarte rau si atat.Eu, intr-un moment de disperare am luat vreo 5 si nu m-am simtit asa de rau pe cat anticipasem;parca se impotriveau.E riscant si periculos si nu ar trebui sa faci asa ceva.Melancolia e un simptom al depresiei;mai iei tratament?Ai citit"Cum sa te simti bine?"de David Burns?E un material excelent pentru depresie.

Buna Alin...vreau sa vorbim, sa ti vorbesc despre cat e de frumoasa viata, asa melancolic cum esti, cum sunt, cum e copilul meu.Te rog lasa mi nr.in privat.Sa nu doamne fereste sa faci vreo prostie, ai spus ca ti iubesti parintii si ti i ai condamna la suferinta pe viata.Sper din suflet sa ne auzim.Sanatate iti doresc!

V-am trimis un mesaj privat...doamna mir2211..astept datele dvs de contact sau ale baiatului dvs..la telefon nu pot vorbi, va rog sa ma intelegeti...mi-e rusine maxima.

Casyo, deznadejdea e mare.Nu stiu ce sa mai fac..:(Ma intreb de ce mi se intampla chiar mie toate astea..iau ceva de plante acum..nu are vreun efect..

Alin, ce faci? Cum te simti ?

Intra te rog si vorbeste cu noi!

@Alin:Te inteleg.E un lucru comun sa ti se para ca esti cel mai napastuit din lumea asta.Dar e doar o impresie care e si o mare inselatorie, chiar daca ti-e greu sa accepti asta.Crede-ma ca si eu am avut momente cand imi venea sa urlu de durere si suferinta si ma consideram cel mai nenorocit om de pe pamant.Dar nu e adevarat.
Ai spus ca parintii te iubesc.De ce nu vorbesti cu ei ca sa mergi la un psiholog?Depresia are nevoie in paralel cu medicatia si de terapie.

Casyo, te salut!

Alin, poti veni pe celalalt subiect de support, suntem mai multi, ne ajutam unii pe altii cu cate un cuvant bun, ce zici?

Casyo si cum ai reusit sa treci peste acele stari?
Cred ca o sa merg la un psiholog da.Ma gandeam sa ma internez la psihiatrie dar mi-e frica sa nu ma sinucid acolo daca ma baga in camera cu vreun om agresiv..eu sunt sensibil si cad repede in melancolie si depresie, in spitalul de psihiatrie mai mult innebunesti?
Ma gandesc des la sinucidere dar vreau sa o fac unde e multa lume..poate chiar in scoala.:)E un gand bolnav dar simt ca pierd controlul..
Prozac, care subiect?

Alin:Sunt in revenire.Cea mai buna combinatie e tratament+psihoterapie;nu trebuie sa excluzi nici una din componente.Eu am TOC si Anxietate;depresie am avut doar in intervale scurte de timp.Faptul ca vrei sa te sinucizi intr-un spatiu public arata ca vrei, de fapt sa impresionezi.Crezi ca daca culegi admiratia si atentia celor din jur te vei valida ca persoana si vei capata respectul lor.Daca nu esti multumit tu cu propria persoana, te zbati in van ca sa obtii asta din exterior.Crede-ma.am simtit pe propria piele sentimentul asta de neputinta, de neimportanta cand ma zbateam sa impresionez, sa arat ca exist.Din cauza asta, in primavara asta am avut o anxietate extraordinara, foarte greu de indurat.Esti bun asa cum esti;nu ai nevoie de o partenera ca sa confirme asta.
Ia in continuare tratament, mergi la psiholog si ai sa vezi cum se schimba lucrurile.Nu fa vreo prostie sa iti faci singur rau;o sa iti agravezi situatia.Nu da ascultare gandului;viata e frumoasa si merita traita.Incearca sa faci ceva placut chiar daca mintea iti aduce o suta de dovezi ca e mai bine sa stai si sa astepti.

Ok.MS..da vreau sa impresionez si sa stie toti ca m-am sinucis..poate asa au un minim de regret cei ce m-au facut sa sufar si cei care m-au respins, ignorat si mi-au ras in nas.Sunt virgin si mor de asta, nu stiu cum e sa faci sex si vreau mult.Ma masturbez foarte des.Imi poate provoca asta depresia si nelinistea apasatoare?E daunatoarea masturbarea?E singurul meu mod de a mai simti placere.

@Alin:Da, dauneaza foarte mult.In primul rand, sperma contine serotonina si te epuizezi de resurse masturbandu-te repetat.Asta influenteaza foarte mult starea ta generala, serotonina joaca un rol foarte important in creier.Depresia si tulburarile anxioase se leaga de cantitatea de serotonina.Si mai mult de atat, te afecteaza psihic si emotional pentru ca nu e altceva decat o compulsie care intretine o credinta eronata cum ca esti incompetent, stricat, diferit.Probabil, asa te simti dupa ce te masturbezi.Cred ca stii deja ca e foarte greu sa scapi de asta;e ca o dependenta asa ca nu are rost sa iti spun ca nu e bine sa o faci.Si eu aveam practica asta murdara in trecut pana sa imi dau seama de modul cum functioneaza.Incepe sa te simti bine in pielea ta, sa fii multumit de tine insuti si treptat, patima asta de nestapanit va ceda, nu o sa te mai atraga.Cu cat iti doresti mai mult sex, cu atat vei suferi mai mult;vei fi in stare sa accepti orice compromis, orice fata, numai ca sa iti satisfaci dorinta.Si atunci, te vei terfeli sufleteste si aproape sigur, vei esua.Indiferent daca faci sex sau nu.Pentru ca, in spatele dorintei de sex se ascunda altceva.

In mine umbla hormonii ca tantarii vara..:( sunt cam dependent..totusi m-am abtinut acum foarte putin timp..vreau sa ma apuc de spinning si poate ma ajuta la ce ai zis tu, dopamina si serotonina si poate si socializare.Faza e ca m-a apucat raul cand nu trebuia fiindca daca nu iau bacalaureatul sunt terminat.Nu stiu cum o sa ma descurc.O sa merg la psihologul liceului ca m-am interesat si exista in liceul meu.O sa merg si la psihiatru sa reiau tratamentul pe care l-am intrerupt fiindca imi dadea somn si eram ca o leguma..dar tot vreau sa ma razbun in fata colegilor, as vrea sa fiu mai bad boy..sunt un molau in viata reala.Nu prea ies din casa des si stau foarte mult la calculator.Am inceput in seara asta sa prind putina vointa, deja ma simt mai bine dar nu pot sa uit si sunt frustrat tare de bataile pe care mi le-au servit fostii colegi din generala :(
sper sa fie bine, nu am curajul sa ma sinucid

@Alin:Nu trebuia intrerupt tratamentul de capul tau ci trebuia sa mergi la domnul psihiatru si sa ii comunici ca te simti rau.Eventual ti-ar fi schimbat medicamentele.In prima luna, sunt firesti reactiile adverse la antidepresive;dupa unele cercetari chiar indica functionarea acestora.Senzatia de somnolenta este printre cele mai intalnite reactii adverse, ti-o spun din proprie experienta.Tine legatura cu psihiatrul tau.Si mergi in paralel si la un psiholog, o sa te ajute sa gestionezi mai bine sentimentele de inutilitate si frustrare.Te va ajuta foarte mult;cauza e oricum la nivel psihologic.
Sa te sinucizi nu e un act de curaj, ci unul de lasitate.

Casyo, nu ma impac cu senzatia de somnolenta..eu o aveam mare, voiam sa dorm mai mereu..

Am sa caut chiar zilele astea un psiholog..dar la psihiatru cam ezit sa merg..insa mai vad eu.
Ma simt mai bine, nu mai am gandurile de sinucidere asa multe, sunt mai energic si mai bine dispus insa spre seara ma ia tristeaa, melancolia si anxietatea..

Daca incepe scoala (liceul) si eu ma simt rau acolo sunt terminat.Nici nu vreau sa aud.

Voi cum reusiti cu starile astea sa faceti fata la scoala, liceu, facultate sau locul de munca?:(

Alin, cauta un psiholog bun sa te puna pe picioare.
O sa iti spun direct, eu muncesc, am ceva ani, dar cand imi era rau eram la pamant, nu puteam face mai nimic:((

Cu tratament sunt ok, adica muncesc, imi tin mintea ocupata daca starile de rau imi dau ocol.


Trebuie sa iti spun ca depresia si anxietatea sunt ciclice, adica ai perioada cand te simti mai bine sau foarte bine si perioade proaste. Acestea alterneaza, insa tratamentul face ca starile de bine sa dureze cat mai mult.

Am inteles ca tratamentul tau iti dadea somnolenta, atunci roaga medicul sa itischimbe tratamentul caci sunt n tratamente care nu actioneaza pe neurotransmitatorii de somn, ca atare solutii exista.

Ce tratament ai avut prescris Alin ?

Alin, povestea ta seamana izbitor cu a mea.
Am fost o adolescenta complexata si nefericita si am inghitit cateva flacoane de pastile in speranta ca voi parasi lumea asta dar ce crezi?!
Nu-mi sunase ceasul asa ca nu am murit.Am stat doar in coma.
Ce am facut? I-am ranit enorm pe parintii mei care ma iubesc asa cum te iubesc si ai tai pe tine.
Ce rost are sa ii supui la o astfel de drama?
Dar sa continui. Mi-am revenit. Cu tratament, ce-i drept. Am facut o facultate, apoi mi-am gasit un job si mi-am intemeiat si familie.
Nu ma mai simt ca atunci, exista numai niste umbre.
Concluzia? Nu deznadajdui, va iesi cu siguranta soarele si pe strada ta.
Vino, te rog, pe celalalt topic deschis de mine de care iti spunea Prozac.
Se numeste Grup suport pentru toc 2014.
Te astept!
Si lasa gandurile negre, nu are rost sa te chinui pe tine si pe toata familia de pomana, raman rani greu de inchis..

Da, Alin vino pe celalalt grup si tu. Starile de acum nu sunt permanente.Uita-te pe profilul meu;acum doi ani ma simteam groaznic si eram disperat.Am scris si un post.Dar pana la urma am razbit cat de cat.Am mai si cazut, dar m-am ridicat pana la urma.Du-te la psiholog, la psihiatru, in ce ordine vrei tu sau concomitent dar fa ceva.Stand cu mainile in san si asteptand izbavirea din cer nu o sa rezolvi nimic.Dimpotriva, o sa te simti mai rau.E greu sa faci schimbari, creierul o sa-ti dea o mie de motive sa ramai in confortul suferintei si sa nu faci nimic.Dar fa un efort si du-te ori la psihiatru, ori psiholog.Nu mai astepta.

Nu e o solutie sa te sinucizi! Asta si vrea viata! Ca tu sa mori! Asta si vrea societatea: ca tu sa dispari! Traim intr o lume posedata malefic! Cu creaturi doar pe interes! Mai bine nu ai face un asa bine..sa te extermini! Ci..mai bine: studiaza! Distreaza te! Intelege! Ignora! Chiar cand te ataca sistemul cu japca tu pleaca mai departe! Nu riposta in fata monstrului! Cauta iubirea departe de viclenia netului aici mintile sunt distruse, programate in a face rau! Departe si de realul frumos! Nu ai incredere nici in astia care au postat pe aici! Tot condamnati sunt! Lumea e o temnita condusa de entitati malefice extrem de puternice! E un experiment! E dur! Fara mila! Doar dzeul fiecaruia il mai apara pe fiecare! Cei alesi sunt posedati si detin averi, bani si putere! Tot ce e frumos e periculos! Tot ce e frumos e fals! Totul e invers! Toti respira toxicitatea! Asa ca...alors on dance!

Buna Alin, ma regasesc in ceea ce ce ai scris tu. Nici eu nu am o viata sociala, am doar 2 prietene cu care ma vad la cateva luni. Pe mine m-a ajutat foarte mult psihoterapia si mersul la un grup suport.