Teama...
Problema mea de mult timp este ca nu ma pot atasa DECAT DE barbatii cu un comportament rebel, poate chiar instabil, duri, puternici, incapatanati. Bineinteles ca din cauza asta, nu pot avea incredere deplina in el si ajung sa ne fac rau amandorura. Totusi, nu vreau sa renunt la el pentru ca in spatele mastii de dur il simt sensibil, tandru, simt ca are nevoie de afectiune, desi este extrem de orgolios si incapatanat. Culmea este ca ceea ce ma atrage la el - personalitatea asta puternica si imprevizibila - imi si face rau. Nu isi manifesta prea usor sentimentele, ma face sa stau mereu in expectativa, uneori e foarte tandru, il simt foarte aproape, alteori il simt ca la mii de kilometri distanta.
Cand l-am amenintat odata cu despartirea, a reactionat foarte prompt, m-a acuzat ca mi-am batut joc de el, ca nu-mi pasa, mesaje si telefoane peste telefoane, desi sunt zile in care daca vorbim o data la telefon, e bine... Mereu insa ma include in planurile lui de viitor, ma tine la curent cu ce a mai facut la casa pe care o construieste acum si in care ne vede pe amandoi. Nu stiu de ce insa - sau tocmai pentru ca stiu ce dimeniune are personalitatea lui - de multe ori mi-e teama ca ar putea renunta, ca si-ar putea gasi pe altcineva. I-am si comunicat teama asta a mea si m-a acuzat ca nu am incredere in el, ca nu imi doresc indeajuns de mult relatia asta si ca daca vreau sa fim impreuna, sa ma gandesc la viitor si la noi doi. Intrebarea mea este acum, de ce ma atasez doar de persoane de genul asta?? Barbatii sensibili, tandri, mamosi, cum s-ar zice, mi-s antipatici. Cateodata imi vine sa ii pocnesc! DE CE??? La el imi place ca nu ma tine intr-una in brate, nu ma dragalaseste intr-una, nu tinde sa faca doar cum vreau eu, desi mai apoi mi-as dori totusi sa faca si asta, intr-o oarecare masura... Acum stand stramb si judecand drept, este cam ca taica-miu... Misterul rezolvat, nu? Si totusi...
Cand l-am amenintat odata cu despartirea, a reactionat foarte prompt, m-a acuzat ca mi-am batut joc de el, ca nu-mi pasa, mesaje si telefoane peste telefoane, desi sunt zile in care daca vorbim o data la telefon, e bine... Mereu insa ma include in planurile lui de viitor, ma tine la curent cu ce a mai facut la casa pe care o construieste acum si in care ne vede pe amandoi. Nu stiu de ce insa - sau tocmai pentru ca stiu ce dimeniune are personalitatea lui - de multe ori mi-e teama ca ar putea renunta, ca si-ar putea gasi pe altcineva. I-am si comunicat teama asta a mea si m-a acuzat ca nu am incredere in el, ca nu imi doresc indeajuns de mult relatia asta si ca daca vreau sa fim impreuna, sa ma gandesc la viitor si la noi doi. Intrebarea mea este acum, de ce ma atasez doar de persoane de genul asta?? Barbatii sensibili, tandri, mamosi, cum s-ar zice, mi-s antipatici. Cateodata imi vine sa ii pocnesc! DE CE??? La el imi place ca nu ma tine intr-una in brate, nu ma dragalaseste intr-una, nu tinde sa faca doar cum vreau eu, desi mai apoi mi-as dori totusi sa faca si asta, intr-o oarecare masura... Acum stand stramb si judecand drept, este cam ca taica-miu... Misterul rezolvat, nu? Si totusi...
2 comentarii
Buna anathrya,
remarc ca ai o buna capacitate de auto-observare si constientizare. Parintii reprezinta modelele cela mai timpurii pt noi. Nu inseamna intotdeauna ca sunt si cele pe care le vom mai aprecia mai tarziu cand o data cu maturizarea noastra tindem sa punem sub semnul intrebarii valorile preluate de la parinti. Si pt ca odata, tatal, bun sau rau, a fost figura cea mai puternica pt tine, si in genere pt orice fata, inconstient tindem sa cautam barbati care sa ii semene. Asta in cautarea unei sigurante si protectii pe care am avut-o sau pe care ne-am fi dorit sa o avem. Daca ii seamana tatalui ca si comportament si iti inspira putere, esti atrasa de acea putere pe care tu o vezi asociata acelui comportament. Dar daca a lipsit acea tandrete si caldura, acea afectiune, nu inseamna ca dorinta ta de a o avea nu a existat. Si aceea o doresti si acum. Numai ca persoanele de care te indragostesti repeta modelul iar tu primesti ce ai avut si poate nu si ce ti-ai dorit. E bine ca iti dai seama de asta, e bine sa iti dai seama si de ce iti doresti si sa ai curajul sa ceri sa primesti ceea ce te face sa te simti bine.Incearca sa iti dai seama de ce te simti atrasa de astfel de persoane. Ce iti ofera prin felul lor de a fi, si bun si mai putin bun. Ca adult, poti sa iti construiesti un prezent si apoi un viitor fara sa ramai legata de trecut. Nu e usor dar ai facut pasi.Ai grija de tine.
Psiholog Aniela MINU
remarc ca ai o buna capacitate de auto-observare si constientizare. Parintii reprezinta modelele cela mai timpurii pt noi. Nu inseamna intotdeauna ca sunt si cele pe care le vom mai aprecia mai tarziu cand o data cu maturizarea noastra tindem sa punem sub semnul intrebarii valorile preluate de la parinti. Si pt ca odata, tatal, bun sau rau, a fost figura cea mai puternica pt tine, si in genere pt orice fata, inconstient tindem sa cautam barbati care sa ii semene. Asta in cautarea unei sigurante si protectii pe care am avut-o sau pe care ne-am fi dorit sa o avem. Daca ii seamana tatalui ca si comportament si iti inspira putere, esti atrasa de acea putere pe care tu o vezi asociata acelui comportament. Dar daca a lipsit acea tandrete si caldura, acea afectiune, nu inseamna ca dorinta ta de a o avea nu a existat. Si aceea o doresti si acum. Numai ca persoanele de care te indragostesti repeta modelul iar tu primesti ce ai avut si poate nu si ce ti-ai dorit. E bine ca iti dai seama de asta, e bine sa iti dai seama si de ce iti doresti si sa ai curajul sa ceri sa primesti ceea ce te face sa te simti bine.Incearca sa iti dai seama de ce te simti atrasa de astfel de persoane. Ce iti ofera prin felul lor de a fi, si bun si mai putin bun. Ca adult, poti sa iti construiesti un prezent si apoi un viitor fara sa ramai legata de trecut. Nu e usor dar ai facut pasi.Ai grija de tine.
Psiholog Aniela MINU
Multumesc de raspuns. Daca e sa vorbim de afectiunea pe care am primit-o sau nu în copilărie de la părintele in cauza, intr-adevar, nu am primit-o, cel putin nu asa cum mi-as fi dorit, tatal meu este genul care nu isi manifesta cu usurinta sentimentele, defapt este genul care considera ca trebuie manifestate indirect. Si da, barbatii care m-au atras si ma mai atrag inca sunt cei cu caracter puternic, ca al lui, carora mai degraba sa le solicit eu afectiunea, decat sa ma copleseasca ei cu afectiunea lor... Dar apoi, imi doresc sa fie mai tandri, mai sensibili. Ma intreb insa daca ar deveni asa cum imi doresc, oare m-ar mai atrage la fel de mult?
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 4Sotul ma pune sa aleg inte el și mama mea
- 11Ajutor in intelegerea situatiei
- 7Sotul meu consuma multa pornografie.
- 1psiholog online
- 9Fantezie sex in 3
- 12Probleme in cuplu
- 1Ce pot face, cum pot face, ce gresesc, chiar asa inutil sunt?
- 1Este adevărat ca mamele de băieți se schimba după ce aceștia se căsătoresc?
- 3Am senzația ca mama iubitului meu nu ma place, sunt disperata
- 0Părerea de iubit, soț… parter