tranxen da dependenta?

As dori sa stiu daca tranxene da dependenta.Am fost diagnosticat cu depresie severa in urma unui examen la psihiatru, datorita unei apasari suparatoare in piept si odata cu aceasta suparatoare apasare mi se schimba instantaneu si starea de spirit, imi vine sa oftez mereu sa plang si nu imi trece pana nu ma odihnesc putin.Am primit tratament cu feverin 100 cate una pe zi in doua prize, tranxene de 5 unul pe zi.Dupa aproape 6 luni de tratament starile de apasare in piept nu au disparut dar gandirea mea este mai optimista si vad lumea mai in roz un pic.Intrebarea mea este daca nu cumva o sa ajung dependent de aceste medicamente.As dori daca se poate sfatul unui specialist.Va multumesc.

Da, da dependenta fizica si psihica fiind o benzodiazepina.Dumneavoastra insa aveti o depresie severa, cu manifestari somatice(durere apasatoare in piept, fara cauza organica), pentru care anxioliticul acesta este necesar si util.Sub indrumarea medicului, se va face scaderea judicioasa a dozelor si nu va fi nici o problema.Nu stiu de unde frica asta de dependenta.Am observat-o la multi si chiar la oameni care trebuie sa ia tratament toata viata(deci nu se mai poate vorbi de dependenta).Celalalt medicament nu da dependenta.Ce este cu dependenta pana la urma?Un nou subiect de neliniste?Numai bine!

Salut Hapciug! Indraznesc sa te intreb - in calitat de cardiaca - daca n-ar fi mai bine sa afli cauza acelei apasari suparatoare in piept, insotita de nevoia de oftare, care este de fapt lipsa de aer/dispnee/, si care trece cu putina odihna, cum remarcai si tu. Mie imi miroase a problema cardiaca, cu care eu m-as duce la un cardiolog. Iti spun din experiena personala ca problemele cardiace - tip apasare, ghiara, durere arzatoare retrosternala, lipsa de aer, accelerarea pulsului, aritmii - pot crea dezagremente psihice, pe romaneste teama majora, incepind de la atacuri de panica pina la adevarate crize de isterie si depresie. Daca reusesti sa pui sub control inima, vei constata ca si tulburarile psihice se potolesc simtitor. Bafta, s-auzim de bine!

Eu unul pot sa pun pariu ca i s-au facut toate aceste investigatii, ca e un subiect de varsta tanara, si ca le-a facut degeaba...Cred ca problema cardiologica a fost demult investigata, cu toata atentia.Cu stima!

Si cred ca e chiar pe dos, suferinta psihica provoaca aceste pseudo-manifestari somatice, dar fiecare are dreptul la opinie.

Acuma cand vad ca se manifesta un interes real pt.pacienti o sa raspund foarte sincer.Ma numesc Sidonia am 48 ani sant contabila, toate investigatiile posibile si imposibile le-am facut, din punct de vedere organic am fost declarata sanatoasa.Boala mea intradevar este de natura psihica datorata multor probleme legate de viata mea si de menopauza precoce care s-a instalat la varsta de 40 de ani.Urmez un tratament de substitutie hormonala cu livialle.In urma cu 6 ani am divortat iar acum 2 ani m-am recasatorit si inca nu reusesc sa ma acomodez cu sotul, casa etc.Sant o fire foarte sensibila si am suferit mult in urma rupturii de primul sot.Incerc din rasputeri sa ma acomodez dar nu ma simt in largul meu de loc.Tanjesc dupa viata mea in singuratate, ma simt tot timpul supravegheata si la bucatarie si in casa. As vrea sa fiu dinou singura dar din pacate nu se mai poate.De aici toate problemele si desi urmez tratament inca nu mi-am revenit complet.Multumesc pt rabdarea acordata.

Acestea fiind zise, se pare ca Pulberedestele are dreptate, psihicul iti provoaca false simptome cardiace. Oricum, tu te lupti - din pacate - cu probleme care se potenteaza unele pe altele, ar trebui spart undeva cercul vicios. Raul cel mai mare pare a fi faptul ca te-ai recasatorit, dar spui ca nu mai poti reveni la starea de singuratate. La psihoterapie, mai precis terapie cognitiv-comportamentala, eventual chiar in cuplu, nu te-ai gindit sa recurgi, alaturi de doctoriile pe care le iei? Un psiholog bun - de pilda prof. dr. psiholog Irina Holdevici - v-ar putea consilia pentru remodelarea relatiilor de cuplu. Ar putea fi o rezolvare! Si ca sa vezi cum e viata: tu tinjesti dupa singuratate, iar mie-mi crapa capu de atita singuratate si spaima a singuratatii!