Tratament prin suflet bun

Buna la toata lumea,

Revin cu inca un ajutor pentru cei toti suferinzii de tulburari psihice. Va reamintesc un pic istoricul meu:

- de cand m-am nascut pana la 11 ani hipersensibilitate ( ma afecta totul din jurul meu, negativ, pozitiv)
- 11 ani ( am avut o trauma psihica)
- 11 ani - 17 ani anxietate, nenumarate atacuri de panica, depresie majora
- 17 ani - pe ce am trait in trecut ( mai sus) depersonalizare + derealizare ( cu care am ramas si pana in prezent)
- 17 ani - 26 ani ( prezent) tulburare bipolara cu depersonalizare + derealizare( ma tratez acum de DEPAKINE + ANXIAR + SENTININ ( fostul seroquel) [ tot ce veti citi mai jos vine in ajutorul vostru, depinde cat de receptivi sunteti( asta si in ce stadiu al bolii sunteti si cate medicamente luati) ca ADJUVANT ca ceva suplimentar.

Asta este istoricul afectiunilor mele ( despre care am mai povestit pe acest forum), l-am scris ca sa va dati seama cum am reusit zic eu sa imi revin si sa pot scrie cum scriu acum.( mai multe detalii le gasiti la subiectul tulburare bipolara cu depersonalizare si derealizare)

Acum vin cu inca o contrbutie buna, pe care eu am aplicat-o si intra-adevar functioneaza si asa e. La baza acestui TRATAMENT PRIN SUFLET BUN defapt sta tot credinta puternica in Dumnezeu, dar pentru o mai buna intelegere cititi mai jos.


TRATAMENT PRIN SUFLET BUN


In tratamente, medicina chineză ia in calcul şi factorul suflet. Spun chinezii că in vindecare trebuie să participe sufletul bun. Medicina chineză susţine că un om cu suflet rău nu se vindecă. Chinezii susţin că inima este sediul sufletului. Există şi un punct pe corpul omenesc prin care se ajunge la suflet. Acest punct este denumit de chinezi vama sufletului şi reprezintă un punct energetic aflat la două laturi de deget de incheietura pumnului. Se spune că in acel punct a pătruns primul cui in trupul lui Iisus, atunci cănd a fost răstignit. De altfel, cu mii de ani in urmă, şi chinezii credeau intr-un singur Dumnezeu. [Şi acuma, unii mai cred!]

Reamintim spusa filozofiei chineze că sediul sufletului este in inimă, dar chinezii []mai susţin că fiecare organ are un suflet, un duh. [Tot de la bătrîni, mai ales babe, aflasem asta, dar liber cugetătorismul m-a prostit. Cînd mă supăra ceva, din mine, mă rugam de acel organ şi - minune ! - el se calma, ce-i drept, temporar.] Ficatul este sediul sentimentului de mînie, sediul supărării, ficatul este generalul care elaborează strategia, dar vezica biliară este organul care dă curajul de a lua decizii. Un om cu deficit de energie pe ficat este un om care se enervează des.
In mod paradoxal, inima este afectată cînd sentimentul de bucurie este in exces. De altfel, componenta Yang este cea a bucuriei, iar contrariul Yin inseamnă tristeţe. Dar aceste contrarii energetice se transformă unul in altul cănd ajung la limita excesului. Yang cănd atinge excesul se transformă in Yin şi invers. Dacă un om se va bucura foarte tare, va urma o perioadă de tristeţe. [Stări de mine trăite-n nenumărate dăţi, încît mi-am impus să nu mă mai bucur excesiv! Ci, cu prudenţă...]
Cînd pancreasul, dar şi stomacul prezintă deficite de energie, omul acela este tot timpul ingrijorat, nemulţumit, el despică firul in patru.
Cînd plămînul se află in suferinţă energetică, oamenii sunt trişti, melancolici.
Insă rinichiul dă durata vieţii. El este rezervorul de energie al organismului. In rinichi se află energia ancestrală. Părinţii lasă descendenţilor moştenirea de energie in rinichi. Cand alt organ se află in sărăcie energetică, rinichiul ii donează energie. [De aia, te şi simţi ca 'frînt de şale', éreinté, cum ar spune frîncii, uneori, nu doar la solicitări fizice.]

EFECTELE SUPARARII

Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina mari neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă.
Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia, fără să plătească.

Gandul

Oricând aveţi gânduri negative despre o persoană, să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei.
Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru.
Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru.
Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră.
Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs.

In cuplu

Neintelegerile într-o relatie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt.
Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii.
Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia.
Astfel devii vampir energetic.
Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară.
Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură.
O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere.
Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună.
Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea.
Dependenţa naşte agresivitatea, iar agresivitatea produce boala.
Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia.
Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.
Ori de cate ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă.
Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă.
Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor.
În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat, cu atât mai mult creşte dependenţa de el.
Dependenţa de valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul.

Despre problemele personale

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite, pentru că ele pot prelungi durata lor.
Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre, noi ne îndepărtăm de ele.
Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora.
Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri.
Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe, încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă.
Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă!
Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic.
Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă !

Descarcare

Este mai bine să plângeţi, decât să urâţi.
Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil.
Atunci când plângeţi, agresiunea apărută se distruge.

Munca

Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte.
Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii.
Încercati sa identificati cat mai corect care este munca care v-ar aduce satisfactii prin insasi existenta ei in viata dvs.
Nu cautati neaparat satifactii materiale. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa.
Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii, cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.

Ofense

Când cineva te jigneşte, nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el, întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi, urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta, ea vine prin moarte
Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime.
Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat, ne putem vindeca de o boală gravă.

Cum dăruieşti aşa primeşti!

Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia atât de multă iubire către întreaga lume, încât iubirea se va întoarce la tine din belşug.
Răzbunându-te, te faci egal cu adversarul. Iertându-l, te arăţi superior. Iertând, ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Ar trebui să fim conştienţi că iertând, îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate.
Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp.

Iertare si iubire

O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme.
De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei (Principiul al III-lea al mecanicii cunoscut si sub numele de Principiul actiunii si reactiunii), conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine.
De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.

Asadar SUNTEM CEEA CE SUNTEM, CA REZULTAT A CEEA CE GANDIM.

Sper ca va este de folos, rugati-va mult, fiti in permanenta cu inima catre Dumnezeu asa cum sunt eu de ceva vreme, aveti grija la gandurile negative, in rest NUMAI BINE !!


Cu drag,


Livia86

Draga Livia daca tot ce-ai redat este intelegerea si cunoasterea la care ai ajuns, atunci nu pot sa-ti spun decit ca ai o evolutie extraordinara la care multi nu ajung nici la apusul vietii.
Sufletul bun sa-l ai pt o viata buna, pt a trai si experimenta stari care sa-ti aduca evolutie, dar sa nu lasi ca informatia din afara sau din interiorul tau sa altereze aceste stari si daca reusesti in acest mod cu adevarat ideal sa te tii departe de suferinte, influente, manipulare, atunci totul devine accesibil.

Mult bine!

@ kv

Informatiile acestea le-am avut o parte si din urmarirea filmului The Secret dar si ce am mai citit pe net, ideea este ca omul pana nu simte ca asa este nu crede, eu prin ce am trecut consider un ' rau ' necesar pentru evolutie si luminare, intr-adevar asa este in viata, dar sa nu uitam ca la baza tuturor sta Marele Coordonator Creator Dumnezeu. Nu m-a lasat niciodata la greu si pentru asta ii multumesc pentru fiecare secunda din viata mea :).

Mi-am propus pe viitor sa ridic chiar si o fundatie non profit sau low profit pentru oamenii cu boli ale sufletului. Sper sa reusesc :)

Nimic fara Dumnezeu!

Cu bine,

Livia86

@saveoursouls

Buna,

Din cate am citit ai o mare capacitate de analiza si asta mai mult pe partea spirituala decat materiala. Eu la randul meu ca si tine a trebuit sa trec prin asa ceva pentru purificarea sufletului care este un dar de la Dumnezeu, si ma simt mult mai conectata cu El acum mai mult ca oricand, imi pare rau ca nu am "tinut legatura " cu El de cand am fost constienta de lumea exterioara pana acum, sunt sigura ca astfel de boli nu se infiripau in sufletul meu si era mai bine. Asa cum am scris ( repet, in urma unui cumul de informatii si din dorinta de a incerca sa inteleg viata asta, macar o parte, deci ce am scris nu imi apartine in totatlitate mie :, se regasesc unele lucruri in subiectul anterior deschis " tulb. bip. cu depersonalizare si derealizare ), te sfatuiesc (pentru ca vad in tine lupta si vointa pe viitor sau sa incerci cu pasi marunti ( pentru nu poti deodata, asa cum nici eu nu am putut, si nu ctiu ce om poate sa isi schimbe mentalitaea dintr-o data : ) :

1. Mai citeste inca odata subiectul care l-am deschis
2. Incearca pe cat posibil sa te conectezi la realitate ( accepta medicamentele propuse, chiar daca simti ca nu sunt bune acum, ele au rolul lor sa calmeze un pic creierul si sa nu mai fim atat de conectate la lumea spirituala, pentru ca tot undeva citisem " Daca Dumnezeu ne-ar lasa sa vedem cate " energii negative " sunt in jurul nostru care vor sa ne distruga am innebuni pe loc", deci El vrea sa ne continuam viata asa in pace si armonie, echilibru mental, fizic si sufletesc, asa cum ne-a creeat, asa cum noi eram la inceputul vietii noastre si sa ajungem din nou la iluminare si perfectiune :), asa cum oamenii au fost odata, deci incearca ca in interiorul tau sa crezi in continuare in El dar nu mai fii curioasa de lumea spirituala care nu face de cat sa te traga in jos, deocamdata noi, eu, tu si cu toata lumea suntem pe PAMANT si de aici trebuie sa urcam nu sa coboram. Deci:
- conecteaza-te cat mai mult la realitatea asta, chiar daca este materiala si nu te satisface prea mult din punct de vedere sufletesc pentru ca din cate vezi lumea chiar si cei fara probleme fac foarte greu fata la excitatiile exterioare care actioneaza asupra creierului si nu face decat sa fim sclavii " energiilor negative"
- energiile negative pana la urma nu sunt neaparat un rau, eu cred ca fara ele Dumnezeu nu ar putea sa ne indrepte spre El atunci cand gresim, si le foloseste atunci cand gresim, eu le vad ca un " rau necesar"

3. Roaga-te din toate inima ta, du-te la spovedit si impartasit, doreste-le numai bine celor care te-au ranit ( defapt ti-au facut un bine pentru ca altfel nu urcai :), fii recunoscatoare pentru tot ce ai, doua maini, doua picioare, inca o noua zi, o noua sansa sa te indrepti, sa te reconectezi ( intr-un mod echilibrat) cu Dumnezeu, ai unde sa locuiesti, ai familie, ai rude, accepta-ti semenii asa cum sunt, nu mai judeca, iarta-i pe cei care ti-au facut vre-un rau, si ei ca si noi sunt fratii nostrii cu suferintele lor

4. Probleme tale incearca cat posibil sa nu le mai spui astfel nu faci decat sa nu evoluezi, le-ai spus odata si GATA !, iti provoci tie suferinta si celor din jur, de fiecare data cand iti vine un gand necurat roaga-te ! " Doamne, Isuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul "

5. Roaga-te cat poti de mult pentru echilibru sufletesc, mental, trupesc, si doreste-le tuturor acelasi lucru :)

Dumnezeu exista si depinde de noi cat de dornici suntem de Al Reprimi in inima noastra !

Eu credeam la un mom dat ca nu o sa mai reusesc ( daca citesti topicul tulb. bip. cu depersonalizare si derealizare+ postarile mele de cand am fost in " groapa " adica din 2011 pana acum o sa vezi prin ce am trecut, dar doar cand vei fii pregatit/a o sa vezi ca am dus ceva lupte, dar nu o zic ca lauda pur si simplu as vrea sa se infiripe speranta in sufletul tau si al tuturor : )


Numai BINE la toata lumea, Pace si Dragoste in suflet !


Cu mult drag,

Livia86

Mersi pentru raspuns. Dar... de ce sa iau medicamente psihiatrice? Pana acum 1 an aveam frici, ganduri, ritualuri, blocaje mintale si fizice acumulate in mine in 12 ani si am scapat acum de ele. Cum sa incerc medicamente psihiatrice pentru asa-zisa tulburare obsesiv compulsiva cand nu am luat medicamente psihiatrice nici in momentul maxim al "bolii", psihoza de acum 1 an, cand i-am simtit pe diavoli langa mine si in mine si cand am vrut sa-mi iau viata? Si nu am luat medicamentele pentru ca stiam ca daca le iau nu voi mai fi lucida, nu voi mai avea putere sa il urmez pe Dumnezeu ci voi fi adormita de medicamente si diavolii ma vor poseda total, voi deveni un lacas pentru ei. Am mers numai si numai cu Dumnezeu, prin biserici, din preot in preot, cu spovediri si slujbe de Maslu saptamanal, sute de inchinari si zeci de minute sub fumul de tamaie si dupa 3 luni au iesit din mine. Am avut incredere numai in Dumnezeu ca ce mi se intampla nu era nimic biologic, fizic, material si l-am lasat pe Dumnezeu sa ma ghideze si acum sunt libera. Am avut o experienta urata e adevarat, a trebuit sa vad mai intai putin din iad ca sa ajung la Dumnezeu, dar am avut si incredere in Dumnezeu pe care abia atunci il descopeream. Tot ce stiam eu despre Dumnezeu pana acum 1 an erau sa iau lumina de Paste o data pe an, Dumnezeu era doar un batran bun si depasit, uitat in copilarie. Si dupa experienta de acum 1 an cand am simtit ca numai Dumnezeu putea sa ma mai scape de diavoli atunci l-am cunoscut si eu pe Dumnezeu. De atunci, de un an, stiu pentru totdeauna ca Dumnezeu exista, ca este Iisus Hristos, ca m-a salvat, mi-a indreptat viata, m-a scapat de toate spalarile, gandurile urate, ritualurile acumulate in 12 ani.

Am vazut pe forum ca majoritatea spun ca au credinta in Dumnezeu, dar iau si medicamente psihiatrice. Ei de fapt nu au credinta in Dumnezeu ci au doar speranta in Dumnezeu, atat. Speranta nu este credinta este doar inceputul credintei. Este speranta ca Dumnezeu ii va ajuta, daca era credinta lasau medicamentele psihiatrice, dar cred mai mult in psihiatrie decat in Dumnezeu. Si rezultatul medicamentelor psihiatrice se vede pe mii de pagini de pe forum: nici o vindecare a bolilor 'psihice' prin medicamente psihiatrice. Atat timp cat cei care aud voci, vad fiinte sau simt fiinte invizibile langa ei care ii indeamna la rau, dar le declara pe toate halucinatii, atat timp cat le e frica sa le infrunte si sa se increada doar in Dumnezeu si se afunda in medicamente psihiatrice care sa ii amorteasca, in loc sa mearga la biserica si sa se roage lui Dumnezeu, sa-si recunoasca marile pacate, sa citeasca Noul Testament care este cuvantul aproape integral al lui Dumnezeu si sa isi schimbe viata, cum poate sa-i ajute Dumnezeu cand ei nu vor sa il accepte cu adevarat in viata lor? Chiar Iisus vorbeste de multe ori despre vindecarea prin credinta: "Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, să văd iarăşi. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale." Noul Testament, Marcu 10. Dar Iisus vorbeste si de nevindecare prin necredinta in El: "Si n-a putut acolo să facă nici o minune, decât că, punându-Şi mâinile peste puţini bolnavi, i-a vindecat. Şi se mira de necredinţa lor." Noul Testament Marcu 6.

E foarte adevarat ca imi este greu de cate ori le spun celorlalti despre experienta mea desi de cele mai multe ori folosesc copy-paste ca sa evit rememorarea. Dar cum pot sa nu ajut un om care are de multe ori experiente asemanatoare cu ale mele si care nu stie ce sa faca asa cum nici eu nu am stiut sau merge gresit? Nu putem sa spunem ca suntem vindecati atat timp cat nu suntem alaturi concret de cei care au probleme, chiar daca asta inseamna sa dam de la noi. Sa fii bun nu e doar teorie, vorbe frumoase si atat ci inseamna ajutor concret incluzand de multe ori si rememorarea de amintiri urate. Unii au ras ca spun fantezii desi ei acum sunt bolnavi in continuare, altii mi-au multumit, pe altii i-am pus pe ganduri, fiecare reactioneza altfel, eu mi-am oferit ajutorul, eu doar spun cum m-a ajutat Dumnezeu sa trec de toate si frici si spalari si ganduri si diavoli. Am invatat sa nu astept nimic in schimb nici macar multumesc. Asta este drumul spre vindecare, ajutorarea celorlalti de cele mai multe ori imi face si mie bine de cateva ori nu, dar ce pot sa fac cand stiu raspunsul la problemele lor grave? Si de cateva ori simt ca nu sunt lasata sa ajut asa cum ma simt si protejata sa ajut, stiu ca de fiecare data Dumnezeu e langa mine, dar stiu ca si diavolii nu vor sa le scape oamenii din stapanire, dar mereu Dumnezeu a fost mai puternic si pana la urma am reusit sa-mi transmit mesajul. Oamenii trebuie ajutati concret si impartasirea experientei mele si vindecarii mele este un ajutor concret de asta voi continua sa vorbesc despre cum m-a salvat Dumnezeu.

Energiile negative, adica diavolii, nu sunt de folos, Dumnezeu nu ne trimite diavoli direct noua sau prin altii ca sa ne caleasca ci intalnirea cu diavolii apare din pacatele altora asupra noastra si apoi din pacatele noastre. Dumnezeu tot timpul ne cheama la el cand sunt astfel de momente grele, dar cine il asculta si vine la El? Abia cand puterea diavolilor este foarte mare si chiar nu mai putem sa le facem fata abia atunci venim la Dumnezeu de asta este falsa senzatie ca diavolii ne fac bine ca ne ajuta sa urcam. Eu tot timpul am simtit nevoia sa merg la Dumnezeu, tot timpul m-a chemat Dumnezeu la El, dar eu il refuzam. Si abia cand am ajuns fata in fata nu cu moartea ci cu o parte din iad, abia atunci am venit si eu la Dumnezeu. Nu Dumnezeu ne trimite suferinta, suferinta e de la diavoli, Dumnezeu doar se departeaza de noi si ne iau diavolii in primire si ai vazut si tu ce fac din noi, toate ororile astea de boli "psihice". Din nou vad influenta enorma pe care au avut-o asupra ta filozofiile orientale, aceasta suferinta care te ajuta sa urci, suferinta gratuita. Nu e adevarat, daca am fi avut credinta in noi nu aveam nevoie ca sa ne apropiem de Dumnezeu de nici o suferinta si de nici un diavol, e vina noastra ca nu il ascultam pe Dumnezeu si atunci El se departeaza de noi si ne lasa cu diavolii. Crestinismul nu este o religie a suferintei, a resemnarii in suferinta, daca o sa citesti Noul Testament (macar Evangheliile), sau o sa-l recitesti cu atentie, nu o sa gasesti un Iisus resemnat, care accepta batjocura oamenilor rai, ci un Iisus al eliberarii, vindecarii, iertarii, iubirii, egalitatii, libertatii, dreptatii, adevarului. Iisus nu este detasat emotional chiar Iisus plange de cateva ori si participa la o nunta deci unde erau cantece si jocuri, merge si propovaduieste peste tot vindeca, aduce siguranta vietii vesnice. Noul Testament este cartea Invierii omului din pacat nu a acceptarii suferintei pentru pacat. Dumnezeu nu vrea sa pedepseasca omul, diavolul pedepseste omul, Dumnezeu vrea intoarcerea oamenilor din pacat nu pedepsirea sau moartea lor. E foarte frumoasa si adevarata pilda fiului risipitor in care daca fiul ar fi ascultat de tata ar fi fost bine pentru el, dar el a vrut sa-si traiasca viata in pacat si cand a realizat ca nu mai poate trai asa s-a intors inapoi la tata si tatal l-a iertat imediat. Fiul putuse oricand sa se intoarca la tata, sa nu mai sufere, dar el singur isi prelungise viata in pacat. Asa si noi, noi singuri ne prelungim suferinta, nu Dumnezeu, Dumnezeu ne cheama la El in permanenta, dar noi ascultam de diavoli si amanam sa venim spre Dumnezeu. Nu Dumnezeu ne pedepseste sa traim in suferinta, diavolul ne afunda in suferinta si asta stiu din propria mea experienta ca Dumnezeu a vrut sa ma intorc la El atat, dar diavolul ma facea sa cred ca Dumnezeu ma pedepseste, tot asa, ca "purificare" a mea de pacat.

Iti doresc putere sa te eliberezi de tot raul de langa tine. E foarte clar ca esti pe drumul drept spre Dumnezeu. Am citit cateva din raspunsurile si subiectele tale si imi pare rau pentru tine, am vazut cat erai de dezamagita, ratacita printre medicamente in 2011 si cum te-ai schimbat total cand l-ai gasit pe Dumnezeu, ai simtit si tu lumina lui Dumnezeu. Stai departe de influenta subtila a religiilor orientale care indeamna la suferinta, Dumnezeu vrea sa te intorci la El nu sa traiesti in suferinta. Dumnezeu e unul singur Iisus Hristos, sigur vei putea sa lasi in timp medicamentele psihiatrice daca vei continua sa il urmezi numai pe Hristos : "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata", Noul Testament Ioan 14. Doamne ajuta!

Saveoursouls este foarte frumos si logic ceea ce explici tu ! Intr-adevar asta este esenta credintei ortodoxe, spovedania deasa, participarea la liturghii si masluri - care sunt slujbe speciale pentru bolnavi ! Vreau doar sa ne spui daca ai tinut si post !

@saveoursouls

Intradevar credinta in Dumnezeu e cea mai puternica contra tuturor bolilor. Din pacate si eu am neglijat partea asta in copilarie si sunt sigura ca daca nu o faceam nu se ajungea aici.

Medicamentele isi au si ele rolul lor, citisem la un moment dat intr-un indrumar de spovedanie ( de pe site-ul crestinortodox.ro ) ca este un pacat sa sfidam medicii si sa facem doar cum credem noi, petru ca si medicii lafel ca si noi sunt oameni si sunt inzestrati de Dumnezeu cu intelect, ani de studiu si cunoastere si ar insemna sa ne credem noi mai destepti decat ei ( de unde rezulta mandria, cel mai mare pacat) si sa facem cum simtim si cum credem. Prin ei se manifesta tot Dumnezeu si daca noi suntem corecti Dumezeu ne va da cel mai bun ajutor pentru a ne vindeca. Intradevar adevarata credinta este sa te lasi in " mainile lui Dumezeu" dar nu actionand egocentrist ( inca un paca egoismul) ci sa cerem ajutorul ( " cere si ti se va da" ) si sa ne lasam in mainile Lui prin intermediul tuturor oamenilor care doresc sa ne ajute si daca cumva ei vor profita de situatie pentru ca noi nu am fost pe faza din cauze stiute, ei isi vor face pacate nu noi, Dumnezeu are grija de toti si El stie cel mai bine cum sa ne indrepte spre lumina, adevar, cunoastere, mantuire.

Noi trebuie sa urmarim ECHILIBRUL, cand simtim ca suntem prea optimiste desi e bine si avem idei exceptionale trebuie sa ne relaxam si sa revenim cu picioarele pe Pamant zicand o rugaciune( sau daca avem prea mult ajutand pe altii, daruind, pentru ca daca daruim atunci cand vom fi jos vom primi ajutor :), sau orice credem ca ne-ar face bine, depinde de la un om la altul, cand suntem in groapa sa cerem ajutorul Celui de Sus si El va face in asa fel incat prin oameni, natura, toata CREATIA Lui sa ne ajute :).

Sa incepem cu pasi marunti, stiu ca atunci cand suntem prea sus, vrem sa facem lucruri extraordinare, dar trebuie sa ne echilibram noi ca sa ii ajutam pe ceilalti si apoi sa incercam cu un gand bun, o rugaciune, un plan de contriibuitie in bine a acestei lumi.

Sa fim recunoscatori pentru orice avem: familie( asa cum este ea), un acoperamant sub cap, haine, natura( cu vant, soare...) toate sunt creeate pentru noi sa ducem o viata fericita daca o sa incetam sa mai traim in pacat.


Lumina si pace in suflet,

Livia86

@ saveoursouls

Am uitat sa mai adaug inca ceva:

- cand simti ca esti cat de cat echilibrat/a redu treptat din doza de med chimice si incearca cu homeopate si acupunctura, astea sunt mai mult pe partea energetica si la mine dau rezultate, defapt orice are rezultat daca crezi in ele :)

Stevens, mersi. In acele 3 luni am tinut post numai o saptamana si pe urma miercurea si vinerea. Nu stiu daca a avut vreo influenta benefica, dar eu atunci eram disperata, nu stiam nimic despre biserica si primele lucruri de care auzeam erau nu spovedire, nu Maslu ( care au fost cele care m-au salvat) ci post, mers la manastiri, citire de acatiste nu Noul Testament. Abia cam dupa o luna am aflat de spovedire, Maslu si abia dupa 40 de zile am citit si eu pentru prima data in viata mea Noul Testament. Din pacate in ortodoxie se insista si pe lucruri care deviaza de la credinta adevarata. De asta eu acum nu mai tin post. Nu cred in post, il consider o forma de ocolire a adevaratei credinte. Dumnezeu se asteapta de la noi sa marturisim din tot sufletul greselile nu sa ne pierdem in posturi. Postul inainte de spovedire, impartasire, este doar inca o norma bisericeasca din multe altele si nu lasa relatia cu Dumnezeu sa fie sincera, directa si simpla. Oamenii sunt tentati sa se ascunda prin posturi, reguli bisericesti, orice in afara sa marturisesca din tot sufletul pacatele facute. Inainte de spovedire trebuie sa iti aduci aminte pacatele facute, motivele, ce consecinte au avut asupra ta si evident ca in acea zi sau zile nu mai te intereseaza sa mananci delicatese, sa mergi cu prietenii la club, sa vezi o comedie pentru ca sufletul tau atunci sufera si esti trist, deci postul sufletului se simte, nu se executa mecanic. Deci postul de fapt este o stare naturala, nefortata de tristete, de aducere aminte a rautatilor pe care le-ai facut, de incercare de a nu gresi aproapelui tau, nicidecum postul nu inseamna ca inlocuim untul cu margarina si ne simtim rau artificial nu din cauza pacatelor ci din cauza infometarii.

Si Iisus arata fatarnicia falsului credincios ritualist in comparatie cu adevarata credinta, spovedirea sincera in fata lui Dumnezeu in pilda vamesului si fariseului, referindu-se inclusiv la post:
Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. Noul Testament, Luca 18

Postul este de pacate nu de bucate. Degeaba tinem post, daca necajim pe cei din jur, suntem sarcastici, ne facem ca nu vedem greutatile altora, barfim, jignim. Asta vede Dumnezeu ca facem. Importanta postului este exagerata si este cel mult o curatare fizica care de multe ori se transforma in infometare, nu implica o curatare a sufletului.

Doamne ajuta!

Livia, o sa iti raspund doar la prima parte a mesajului tau, la cealalta iti raspund mai tarziu.

Poate nu am fost eu prea clara in cele 2 postari, clarific acum: eu nu am luat niciodata medicamente psihiatrice in cei 12 ani de "tulburare obsesiv-compulsiva" cu exceptia catorva zile acum 1 an cand am luat zoloft(setralina) si prozac, dar pentru ca pe langa gandurile groaznice si prezentele invizibile de langa mine s-au mai adaugat si simptomele medicamentelor care ma faceau sa ma simt si mai rau si atunci am aruncat medicamentele psihiatrice si am mers la Dumnezeu, la biserica. In primii cam 8 ani eu nu stiam ca spalarile, gandurile urate involuntare care imi veneau, ritualurile de purificare cu apa pe care le faceam erau vazute ca "boala psihica obsesiv-compulsiva" si ca 2, 4% din oameni sufera de "boala" asta, abia acum vreo 4-5 ani am aflat. Si cand am aflat am cautat pe internet inclusiv aici pe romedic si nu am vazut nici o vindecare cu medicamente psihiatrice pe sutele si miile de pagini de pe romedic, asa ca nu m-am dus la psihiatru. Si abia acum 1 an cand am ramas brusc si fara memorie, fara suflet, cu gandurile mai urate ca niciodata si cu diavolii langa mine, am mers la 2 psihiatri care mi-au dat zoloft si prozac, am luat cateva zile, dar cand am vazut ca m-am simtit si mai rau de la medicamente atunci le-am aruncat si am mers numai si numai cu Dumnezeu.

Eu in nici un caz nu sfidez medicina, am refuzat psihiatria in nici un caz din mandrie, ce mandrie mai aveam eu cand nici memorie nu mai aveam si imi veneau ganduri groaznice acum 1 an? Am refuzat psihiatria pentru ca dupa ce am luat cateva zile zoloft si prozac ma simteam si mai rau si imi dadeam seama ca pe langa faptul ca abia ma puteam opune diavolilor trebuia sa fac fata si la simptomele medicamentelor care ma faceau sa ma simt si mai rau. Si imi era frica ca medicamentele mi-ar fi amortit creierul, eu nu as mai fi fost lucida, nu voi avea putere sa il urmez pe Dumnezeu ci voi fi adormita de medicamente si diavolii ma vor posedat total.

Medicina este data tot de Dumnezeu, sa ne amintim de sfintii care vindecau oamenii de lepra, ciuma, boli care decimau jumatate din populatia lumii. Sfintii au vindecat cativa oameni, insa medicina prin oamenii de stiinta, cercetatori luminati de Dumnezeu au adus vindecarea de aceste boli pentru toata omenirea pentru totdeauna. Dumnezeu a numit de fapt sfinti din oamenii de stiinta care au inventat tratamente de eliminare a bolilor pentru totdeauna si astazi suntem 7 miliarde datorita acestor adevarati sfinti din medicina.

Dar ajutorul medicinei are o limita fizica, omeneasca, iar unde incep bolile "psihice" ajutorul medicinei se sfarseste pentru ca suferinta nu mai este a corpului ci a sufletului, iar tratamentul nu mai este material ci spiritual. Prin boala "psihica" omul este atacat de forte, fiinte care nu apartin lumii materiale, demonii, care incearca sa intre in oameni sa le posede gandurile, sentimentele, corpul..., dar este si paradoxal momentul in care, in acelasi timp, omul are acces si la lumea lui Dumnezeu, simte si chemarea Lui pentru eliberarea de demoni. Pe toti oamenii ii apara Dumnezeu si ii ispiteste diavolul, dar bolnavul "psihic" intra in legatura foarte puternic cu lumea spirituala. In bolile asa-zis psihice, sufletul nostru este cel care sufera, de asta ramura medicinei care se ocupa de bolile "psihice" este ineficienta, de asta nici nu sunt rezultate de vindecare prin medicamente psihiatrice pentru ca psihiatria trateaza boala "psihica" ca pe una fizica nu ca pe o boala a sufletului. Psihiatria cel mult este buna la primul atac demonic, cand omul poate nu e pregatit sa infrunte diavolii, nu-i vine sa creada ce i se intampla, e prea rapid atacul si omul debusolat, departat de Dumnezeu si invatat ca totul are o cauza fizica alearga disperat la psihiatrie. E mult mai simplu sa ia ceva material, o pastila, decat sa ia ceva spiritual, Duh Sfant de la Dumnezeu. Psihozele sunt momentele in care demonii intra in oameni, de asta oamenii nu trebuie sa fie adormiti de medicamente psihiatrice, legati de pat si inconstienti ci trebuie sa fie pregatiti sa respinga constient demonii, cu Dumnezeu alaturi, aproape de biserica, de crestini, de natura, cu evitarea cat mai mult a oamenilor rai pentru ca unde sunt oameni rai sunt si diavoli, evitarea stresului care duce la frica si din nou asta inseamna diavoli si evitarea a tot ce ii face rau. Oamenii trebuie sa invete sa lupte cu demonii si sa refuze sa ma devina gazde pentru demoni. Asta este parerea mea despre bolile psihice, asa cum am trait eu 12 ani obsesiv-compulsivitatea pana acum 1 an cand l-am gasit pe Dumnezeu care m-a vindecat si mi s-a schimbat total intelegerea asupra experientei mele.

Dau cateva referiri la existenta demonizarii din Noul Testament:

"Şi iată un bărbat din mulţime a strigat, zicând: Învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că îl am numai pe el; Şi iată un duh îl apucă şi îndată strigă şi-l zguduie cu spume şi abia pleacă de la el, după ce l-a zdrobit. Şi m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, şi n-au putut. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău. Şi, apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat şi a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui lui. Iar toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu. " Noul Testament Luca 9

"Iar când s-a făcut seară şi soarele apusese, au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii. Şi toată cetatea era adunată la uşă. Şi a tămăduit pe mulţi care pătimeau de felurite boli şi demoni mulţi a alungat. Iar pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L ştiau că El e Hristos. " Noul Testament Marcu 1

"Şi ieşind, ei propovăduiau să se pocăiască. Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau." Noul Testament Marcu 6 (aminteste de ungerea cu untelemn de la slujba de Maslu)

"Şi iată o femeie cananeancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela." Noul Testament, Matei 15

Ultimul text se citeste si la slujba de Maslu, impotriva bolilor fizice, sufletesti si "psihice", slujbe care se tin vinerea. Apostolii, adica preotii, au primit pe langa putere sa vindece bolile fizice si sa scoata demonii, "Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile". Si vindecarile depind de credinta in Dumnezeu a celui care cere ajutorul lui Dumnezeu, asa cum apare la femeia cananeanca O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela." Unde au disparut toti demonizatii din societatea de astazi, bolnavi fizici au ramas, unde sunt demonizatii? Demonizatii de atunci sunt bolnavii "psihici" de azi. Psihiatria nu poate lupta impotriva demonilor, poate doar ameti si adormi omul cand demonii vin in om prin psihoza si il lasa asa fara nici o aparare pe om pentru ca el nu mai este constient sa-i ceara ajutorul lui Dumnezeu si sa se opuna sa mai devina lacas pentru demoni.

Repet, speranta in Dumnezeu nu inseamna credinta in Dumnezeu, speranta e doar inceputul credintei. Cata vreme oamenii vor avea incredere mai mult in psihiatrie decat in Dumnezeu nu se vor vindeca, nu vor lasa pastilele din mana. Si rezultatul medicamentelor psihiatrice se vede pe mii de pagini de pe forum: nici o vindecare a bolilor "psihice" prin medicamente psihiatrice. Atat timp cat cei care aud voci, vad fiinte sau simt fiinte invizibile langa ei care ii indeamna la rau, dar le declara pe toate halucinatii, atat timp cat le e frica sa le infrunte si sa se increada doar in Dumnezeu si se afunda in medicamente psihiatrice care sa ii amorteasca, in loc sa mearga la biserica si sa se roage lui Dumnezeu, sa-si recunoasca marile pacate, sa citeasca Noul Testament care este cuvantul aproape integral al lui Dumnezeu si sa isi schimbe viata, cum poate sa-i ajute Dumnezeu cand ei nu vor sa il accepte cu adevarat in viata lor?
"Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred. Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl. Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El. Deci a zis Iisus celor doisprezece apostoli: Nu vreţi şi voi să vă duceţi? Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu." Noul Testament, Ioan 6.

Doamne ajuta!

Excelent ! Mi-a placut raspunsul adresat mie ! Totusi trebuie sa tii cont ca si Mantuitorul Insusi a postit 40 de zile, deci noi cu atat mai mult trebuie sa facem acest lucru, dupa puteri, insa nu deloc, ca atunci trecem in cealalta extrema !

As vrea sa mai vorbesc cu tine in particular Save ! Ma intereseaza cam ce preoti, biserici, manastiri ai frecventat !
Numai bine !

@ SaveOurSouls

Sfintii despre care vorbesti ca au facut minuni traiau in permanenta in post si rugaciune.
Unii nu mancau decat o bucatica de anafura pe zi, uneori nici pe aceea.
Bineinteles ca exista o dispensa ca cei bolnavi. Nu ii forteaza nimeni sa posteasca si pot cere invoire de la duhovnic.
Nu iti biciui organismul, posteste dupa puterile tale (eu multi ani nu am putut deloc, cadeam din picioare; nu ca nu am vrut sau nu am incercat; nu am putut :( ) si Dumnezeu sa te ajute in drumul catre mantuire !

P.S.: Tu ai putut sa te descurci prin rugaciune si apropierea de Biserica dar cele mai multe persoane cu episod psihotic trebuie spitalizate si trebuie sa ia medicamente deoarece nu toate episoadele psihotice sunt asemanatoare. Cei aflati intr-un astfel de episod pot face lucruri grave (pot fi violenti; pot cheltui sume uriase de bani sau pierde locuinta sau serviciul) si atunci se impune spitalizarea.