Tratament tulburare anxioasa - adecvat sau nu?

Buna ziua,

Ma numesc Cataln, am 27 de ani si am fost diagnosticat in iulie, cand am fost pentru prima oara la un psihiatru, ca suferind de tulburare anxioasa (pe fondul unor lesinuri in miez de noapte, am dezvoltat niste stari de anxietate, insotite cu atacuri de panica - totul "asezonat" cu intreaga simptomatologie: stari de agitatie din senin, ganduri fataliste, tot felul de corelatii morbide, imposibilitatea de adormi decat pe la 3-4 dimineata, stari de incordare in care imi monitorizam hiperatent corpul si impresia ca e ceva in neregula, hipersensibilitate - ma emotiona orice lucru marunt, frica de intuneric etc.).

Psihiatra, reputata de altfel si autoare de carti in domeniu (am aflat ulterior, cautand-o pe Google), a fost foarte expeditiva cu mine (max 10 minute a durata consultatia). Mi-a prescris urmatorul tratament:
- spitomin - 1 tableta pe zi
- seroxat 1/2 tableta pe zi
- neurotop retard - 150 mg/zi

Am luat vreo 3 saptamani tratamentul (numai seara), timp in care reuseam sa adorm foarte repede (de la cele 3 ma ameteam si relaxam). E drept ca ma sculam in timpul noptii cu o senzatie pregnanta de uscaciune in gura.

Sub influenta unui cumul de factori (am plecat in concediu, prejudecatile parintilor, frica personala de efectele secundare ale antidepresivelor, prejudecata ca ma voi transforma intr-o leguma, usurinta cu care doctorul mi-a prescris reteta fara sa-mi dea impresia ca ma asculta cu adevarat etc), am intrerupt tratamentul sperand ca ma voi vindeca de la sine (fiind in concediu, am zis ca ma voi relaxa - am continuat sa iau doar Spitomin, singurul medicament care l-am gasit in apropiere de vama in Turnu Severin, cand mi-am amintit ca nu mi-am luat medicamentele cu mine).

La intoarcere, am renuntat complet la tratament si am apelat la psihoterapie si la niste medicamente naturale pentru a adormi: Remotiv (pe baza de sunatoare) si Seditivax.

Ideea e ca m-am simit relativ bine circa o luna jumatate - nu perfect, ci doar simteam o ameliorare: puteam sa adorm, nu mai eram bantuit de ganduri fataliste. Episodic, mai apareau momente de anxietate, dar incercam sa le abordez constructiv: "nu se moare din asa ceva", "o sa treaca".

A fost suficient sa nu ma duc la psihoterapie 2 saptamani (psihoterapeuta a fost plecata la o conferinta), ca starea sa mi se inrautateasca accentuat: au fost zile in care m-a durut capul pe intreaga perioada a zilei - simteam cum ma ard tamplele si usoare senzatii de ameteala (poate si din cauza muncii, care implica "fisier-eala" la greu = frectatul fisierelor Excel), gandurile fataliste au revenit, starea de incordare in care imi monitorizez reactiile corpului ca un ipohondru s-a reinstalat, atacuri de panica, nesomn, o stare de stres perpetua).

Am fost din nou la acelasi psihiatru, convins de data aceasta de utilitatea unui solutii mixte (citind si informatiile de pe acest forum): tratament medicamentos combinat cu psihoterapie. Consultatia a decurs la fel de repede (a inceput sa-mi prescrie aceeasi reteta de "cum am intrat pe usa", plusand cu Betacerc pentru migrene) si m-a certat pentru superficialitatea cu care am tratat tratamentul: "ca sunt reactii adverse cand renunti la el", "ca nu trebuie sa te joci cu asa ceva", "ca organismul nu va mai reactiona la el" etc. Lucruri cu care sunt de acord si mi le asum.

Acum, as vrea sa va adresez urmatoarele intrebarI:
1. Avand in vedere usurinta cu care m-a tratat (e drept ca desi ma consider unic :), probabil a vazut mii ca mine), cat de adecvat vi se pare tratamentul prescris? Sunt unele aspecte care imi ridica dubii: de exemplu - inainte sa incepi tratamentul cu Neurotop scrie in prospect de niste analize obligatorii; psihiatrul nu mi-a mentionat nimic de genul asta?!

2. Sunt o fire foarte sportiva (sau eram). Am fost de doua ori in ultima luna sa alerg prin parc (metoda de relaxare des folosita de mine inainte). La sfarsitul celor 2 ture de parc, m-a cuprins, de fiecare data, o durere de cap ciudata - ca si cum ma ardeau tamplele si ceafa - si o senzatie de anxietate, insotita de impresia ca voi lesina. Nu am lesinat, dar am tras o sperietura. De la ce sa fie? E doar o somatizare a anxietatii pe fondul unui puls mai ridicat? E sistemul neurologic care refuza sa se relaxeze, desi corpul o face? (personal, tind spre ultima speculatie).

3. Urmez in paralel un tratament impotriva alopeciei :). Stiu ca suna ciudat, dar am devenit, de cand cu atacurile de panica, obsedat de trecerea timpului si de efectele imbatranirii. Este posibil ca antidepresivele sa interactioneze (in special carbamazepina - care are ca efect secundar: caderea parului :o) cu medicamentele impotriva alopeciei: Hair Grow (minoxidil) si Propecia (finasterida)? Nu mi-e clar din prospect.

Acestea fiind zise,

Va multumesc mult si sanatate la toata lumea!

(Stefane sper ca te simti mai bine !)

Dragul meu,

observ, si nu e singurul caz - tendinta spre analizarea exagerata a propriilor stari. In felul acesta nu veti scapa niciodata de boala - Poate mi se pare mie, iertati-ma daca gresesc. (

Sunteti tanar, si liber. Timpul va apartine in totalitate, banuiesc. Gestionati-l cu intelpciune daca nu va impiedica ceva obiectiv. Sunt atatea lucruri frumoase de facut !

Sunt coplicatii mult mai grave, unii ajung fara voia lor ingenunchiati. Nimeni nu poate fi un psiholog mai bun, decat propria dvs persoana - cat inca lucrurile nu au luat o turnura grava. Aveti mai multa incredere in oameni - daca tratamentul prescris v-a adus imbunatatiri, inseamna ca ati dat peste un medic bun; poate ati fi avut nevoie de mai multa atentie din partea acestuia/ colaborare - pt a vi se forma acel sentiment de incredere. Da, numai ca medicii sunt si ei oameni; au multe cazuri de rezolvat, au garzi...familii si problemele lor...

cat priveste obsesia trecerii timpului - cred ca sunteti o persoana cu constiinta responsabilitatii; - doar unii, au acest sentiment ( printre care poetii, artistii in general... ) - impuneti-va o masura la toate

(dupa 30 ani si la mine s-a acutizat in subconstient sentimentul ca nu am folosit mai eficient "timpul meu" - caci este o vreme pt toate ! - pt ca fusesem prea ocupata cu altceva, nu atat cu copii cat cu ceva care nu a meritat pana la urma - ma rog, ne mai inselam si din cauza asta nu am putut iesi intre oameni/ nu mi-am putut continua nici profesia - am suferit in interior f mult si la un moment dat, mi-a cedat sistemul nervos; rau de tot.

Noi aici vorbim de simptome si tratamente - insa vedeti mai intai ce este in neregula in viata dvs. si cautati echilibrul sufletesc de care aveti nevoie, motivatia de viata. Eliminati neincrederea si suspiciunea, indreptati-va increzator spre oameni si spre Dumnezeu. mai ales, faceti o activitatea care sa va placa, sa va absoarba de la gandurile neconstructive.

Poate ambianta e de vina - pt orice problema exista o solutie. Rezolvati-o din timp, pana nu e prea tarziu, ...anii trec iar lucrurile se pot agrava.

Discutati cu duhovicul dvs - da nu numai.Poate aveti un prieten de suflet, sau cineva experimentat, de buna credinta. daca va place ramaneti pe forum, ne face placere.

LEgat de atacuri de panica din timpul noptii - stiu de la medic ca ele survin datorita unor acumulari grave de stres. E f greu sa ai asa ceva- pt ca nu le poti controla sub nici o forma - de cate ori incerci sa pui capul esti atacat - e groaznic. Eu ma rugam tot timpul - absolut, dar nu a mai functionat. Aveti grija cum traiti mai intai, schimbati de urgenta ceva.

Doamne ajuta !

@Absolut3:

Din pacate ceea ce descrieti e foarte neplacut, stiu cum sunt aceste stari...efectiv cumplite. Asa este anxietatea, e cea mai urata pentru ca da astfel de fenomene.
Referitor la intrebarile tale:
1. Eu sunt de prere ca Neuroptropul va fi scos de psihiatra dupa vreo 2-3 luni, nici nu l-as recomanda pe o perioada mai mare deoarece Seroxatul (paroxetina) isi instaleaza efectul anxiolitic si antidepresiv. Carbamazepina este un medicament care la unii pacienti necesita prudenta, insa nu toti reactioneaza cum se indica pe prospect...de fapt ceea ce e pe prospect se intampla extrem de rar si nu luam un medicament pentru efectele adverse, ci pentru cele terapeutice.

2. Sunt fenomene cenestopate (sau psihosomatice) datorate anxietatii, nici o grija...cedeaza. Si continua sa faci sport, e uimitor pentru o minte sanatoasa intr-un trup sanatos.

3. Nu, aceste medicamente nu stiu sa reactioneze, oricum nu iti va cadea parul prea tare de la carbamazepina, stai linistit.