Tulburare Obsesiv-Compulsiva. Partea a VIII-a

Impartasiti experiente aici. Succes tuturor!

MULTAM FETELOR! ma simt mai bine dupa cele citite. E vreo problema ca am scris pe partea a -VIII - a?
Asa fac exagerez si ma panichez. Cata, doctorita ma intreaba de casa pt ca ma stie ca de felul meu sunt mai putin inclinata spre gospodari, nu- s murdara, Doamne fereste, imi vin prieteni la masa, dar sunt delasatoare si cam dezordonata. Robymat, CAta si Prozac merci de srijin! Adevarat ca ma panichez.

La fel sunt si eu, mai delasatoare si mai dezordonata. Pe langa asta se adauga si fapul ca obosesc usor, mai vin si tarziu acasa de la serviciu, mai fac si lectii cu ala micu'. Dar nu-i nimic, ne vom descurca noi pana la urma si cu gospodaria asta. De voie de nevoie vam face fata pana la urma. Nu toate femeile adora gospodaria, asta este. Suntem oameni, cu defecte si calitati.

Mai dragelor, eu sunt o adevarata perfectionista: muncesc pana cad pe jos sa fac curat, mai nou si mancare, sa tin ordine, sa spal, calc etc. Cu exceptia perioadei de asta vara cand am fost in depresie si mi-am cam bagat picioarele. Acum folosesc totul ca terapie. Sa stiti ca nu e bine nici asa. Nu ma relaxez deloc si cred ca asta imi dauneaza.
Cat despre "bibilirea" cu aoleu inebunesc, asta cred ca avem toti de pe aci.

Prozac, multumim de capitol. Oare ne vede cineva ce bune suntem? Se dau pe aci premii pentru cele mai prolifice forumiste? :)

Sa sti ca am sa fac si eu ca tine, ca in timpul liber ma napadesc gandurile obsesive, ca de astea nu duc lipsa.

Hello gagici!

Prozac, nu ma mai vezi ca m-am mai tras nitel de pe internet, forumuri si cautari. Asa cum spuneam intr-un post anterior, mi-am dat seama ca am fatat un pui de compulsie tot stand pe net. Ca ma apuca cate o treaba si ma belesc pe internet... adica ma interesa mai mult asta decat treaba de la birou, asa ca am tras un bocet intr-o seara si am spus mai rarut ca-i mai dragut.

Altfel, cu piticii de pe creier sunt mai bine azi... nu e o regula la ciclu sau nu la ciclu... Am vorbit cu Cata la telefon si i-am explicat una-alta din problemele personale care apasa pe pitici. O sa ma fac personaj de film singura singurica!!!!!

Am facut in schimb o criza de nervi pe la birou. Avem un eveniment saptamana viitoare si il pregatim, evident. M-am enervat pe un cretin care mi-a jignit o colega si cand am incercat sa-l pun la punct m-a jignit si pe mine. Un cretin... iar partenerul meu si fostul meu iubit n-a fost in stare sa-mi tina partea. De aici m-au pocnit nervii si mi-am amintit lucruri dureroase din povestea noastra personala... Am zic sa ma car de la firma, ca plec si mi-am luat geanta si cainele. Am vorbit pe afara cu el un secol, am plans... nu-mi place sa-mi pierd controlul de fata cu angajatii si, in plus, nu-mi place ca ma apuca cate un dor de duca asa nebunesc, ba de acasa si azi, de la serviciu. Adevarul e ca si acasa si la serviciu viata mea e complicata.
Asa ca am bocit cat am bocit dupa care m-am intors la birou, m-am machiat si mi-am reluat treaba.
Maine am terapie si vreau sa fac cu pisholoaga un roadmap (cum ziceau astia pentru integrarea in UE) pe termen scurt, mediu si lung... asa, ca in afaceri... ca sa scad presiunea din mintea mea, sa fac niste schimbari in viata personala si in cea profesionala. Scopul in sine e ca eu sa reincep sa ma bucur de propria persoana si de viata in general.

Haideti ca va pup si ne auzim... Nu sunt toate rele, sunt si bune!

ce terapie de grup aici :) foarte bine si frumos ca va sustineti unii pe altii...

Sophie, si eu fac spume in aceasta dimineata la munca asa ca te inteleg. Io, nu poci sa imi fac bagajele si sa plec asa ca injur printre dinti.
Alexaaa, da, incercam sa ne sustinem, mai ales in aceasta lume in care oricine cu o mica depresie este aratat cu degetul ca fiind slab. Toti cei de aici inteleg ca cei care inca se mai ridica de pe un scaun in timpul unei depresii numai slabi nu sunt.

Ce faceti gagici?
Iote yo am un chef de duca sau de somnic.Is bine, chiar bine multam Cerului si sper sa ma urc din nou pe val, o sa calaresc valul asta, vai mama lui:)))
Am fost la masa si am papat, acum am un chef de numa'
Voi?
Ia bagati voi un ochi si un raport mic, hai:)))

Buna Prozac, cat ma bucur pt tine ca esti pe val. Acolo iti doresc sa stai.
Eu.. cam tot asa, mai plutesc, mai iau o gura de apa... Nu stiu, nu inteleg, cum reusesc sa simt si io nitica bucurie in suflet si sa fiu optimista, pac ceva imi da in cap. Am io o parere asa ca daca descopar acest ceva am gasit cheia. Am vorbit cu medicul si ma vede abia pe 29. Sper sa trec ok peste Craciun.

Azi ma duc cu sotul la medic. Abia m-am milogit sa ma lase sa merg cu el, nici acum nu sunt sigura ca ma va lasa sa intru cu el. Sper sa fie ok si sa ii dea ceva sperante.

Tin pumnii la sot de Cata sa fie bine! Doamne ajuta!!!!

Da mai sunt pe val, imi tin echilibru', surfu' e sub picioare, nu se vad rechini:)))
Am o durere surda de cap da o sa iau un hap, gasesc io ceva prin geanta.
Azi tre sa-mi vina si un fond de ten bun si abia il astept:)
Is cam ametita cu Sarbatorile ca am ramas pe dinafara; sotul a fost tot timpul ocupat si n-a avut vreme sa caute ceva in afara. Mi-ar fi placut Austria...macar pentru priveliste. Acu vad ca ii ard calcaiele sa plecam si deh, n-are unde ca e peste tot ocupat.
Yo mi-l temperez ca e criza si mai bine stam acasica, da el nu si nu ca ne-ar face bine o iesire. Daca stau bine sa ma gandesc are drepatate ca a muncit tot anu si macar acu de sarbatori sa fi iesit si noi pe undeva.
In fine, va voi anunta daca gasim ceva convenabil:)
Tre sa imi fac vreme sa caut de ceva cadouri de Craciun. Nu stiu la altii cum e, dar la noi niciodata nu apucam sa dam cadourile de Craciun, le dam inainte. Ne apuca asa o dragasteala si "io-te ce ti-am luat!!!" si se duce naibii bucuria Craciunului:))
Dar...sanatate sa fie!
Hai ca m-am intins ca o placinta d'aia morarita sau cum s-o numi:))

Buna,
Eu va citesc mereu dau nu am tot timpul ceva de raportat :)
Sunt si eu oarecum pe val, dar nu indraznesc sa spun cu voce tare ca sa nu vad inapoi. Am fost foarte racita, dar asta nu mi-a facut rau si psihic. Am noroc ca sunt foarte ocupata cu munca si invatatul si asta ma distrage. Ce ma enerveaza e ca ma apuca raul in timpul liber, in vacante de obicei...ca si voi, nu stiu sa ma relaxez. Daca gasiti solutia, sa ma anuntati si pe mine.

Buna fetele, multumesc Prozac de pumnii tinuti. Cu sotul e cam... nasol. Am intrat cu el sa aud eu cu urechile mele ce are doctora de spus si mai ales cum isi descrie el simptomele (aveam o banuiala ca mie imi zice intr-un fel si acolo le zice altfel - si bine am facut ca am intrat). Mi s-a parut ok doctora, l-a consultat, investigat, a vazut rmn-urile pe care le avem (de cap si coloana lombara), i-am povestit totul de pana acum, ce medici am vazut si ce diagnostice am primit si parerea ei este ca se cam indreapta spre un accident vascular. Stiu, e groaznic. Si este si mai groaznic pentru ca el nu prea are chef sa faca nimic in legatura cu asta (tigara, tigara, berea, bere, mancarea, mancare etc).
Doctora a zis ca are o usoara pareza, insesizabila de altcineva decat de un specialist dar faptul ca se pare ca toate simptomele progreseaza, are factori ereditari (tatal a facut AV la 50 de ani cu pareza pe aceeasi parte dar din fericire si-a revenit pt ca era fff sanatos - nu fuma, nu bea - ceea ce nu e cazul sotului meu care si-a batut joc de corpul lui cum a putut), fumeaza, bea, nu se ingrijeste. I-a dat sa faca EEG si daca sunt modificari de repetat RMN la cap pentru ca, dupa parerea ei, puteau exista leziuni craniene ffff mici care sa nu fi aparut in aprilie pe RMN dar sa apara acum. Si i-a dat un tratament antiinflamator pentru ca are hernie de disc. Cica daca nu il rezolva tratamentul ajunge la cutit.
Eu cand am iesit tot incercam sa il mobilizez ca uite, nu e Parkinson si nici alta belea fara leac si ca avem solutii deci sa le punem in practica. El s-a repezit in primul magazin ca i se terminasera tigarile.
Fetelor... va zic sincer, am obosit. Am obosit sa trag de el sa incerc sa il fac sa realizeze ce cutit are deasupra capului. Daca faptul ca acum mai bine de 10 ani ii dadea de mancare lu tasu in spital ca era paralizat si venea acasa si plangea, sau faptul ca avem un copil mic (i-a zis si doctora daca el nu vrea sa isi vada nepotii sau macar copilul mare) nu il mobilizeaza, ce as mai putea face eu... Nu stiu, sincer, ma ia panica pentru copilul meu - faptul ca noi parintii avem atatea pb ma face sa ma tem pt viitorul lui. TREBUIE neaparat sa dezvolt strategii de intarire pentru a ma simti sigura pe picioarele mele, este clar ca pe sot nu pot conta, este un alt copil al meu... Atat. :(

Of Cata!
Nici bu stii cat de rau imi pare pentru situatia data.Inca nu e vremea pierduta sa-l bati la cap, sa incerci sa-l mobilizezi. Nu stiu, poate pare usor pentru mine de dat din gura, dar incearca sa-ti faci din asta un scop.
Aminteste-i de fiecare data ca ITI PASA, ca sunteti o familie si ca trebuie sa fie atent cu sanatatea lui!!!Macar pentru copil, daca intre voi sentimentele s-au cam erodat!
Stii ce cred eu, cred ca e depresiv si are gandire de tipul alb-negru. Vede ca e bolnav si zice "ba, asta e, pina la urma n-o sa stapinesc eu lumea, daca e sa mor de tanar...mor si gata!"
"Fumez si beau pina mor!"
Da spune-i tu ca poate nu moare, poate sa ramana paralizat si sa aiba nevoie de ingijiri permanente si atunci ce naiba face? Ca tu tre sa aduci bani in casa pentru copil!
Te rog sa ma scuzi, poate mesaju asta nu e cel mai suportiv si poate nu de asta ai tu nevoie acum, dar ma gandesc ca asa as proceda eu in locul tau.
Si mai e un lucru, daca el asa vrea sa traiasca si nu-i pasa, nu prea ai cum sa-l ajuti. Deloc.
Si iti mai risipesti si energia pe chestia asta.
Mie un lucru mi-e clar, cum necum, unu tre sa lupte pentru copilul vostru. Eu te vad un om care ii pasa de viitorul acestui copil si care o sa lupte pentru asta. Oricum.
Te pup si sa ma ierti daca mesajul pare cam dur!

Prozac, nu te scuza, ai dreptate in tot ceea ce spui, nu e dur, e adevarat. STIU toate astea. Si cred ca le stie si el. Dar cu paralizia (ca doar a vazut-o in familia lui, la tatal lui) zice pur si simplu ca lui nu i se poate intampla. Stii care e ironia? Nasa baietalului meu e vaduva, si-a pierdut sotul cand acesta avea 36 de ani - infarct miocardic (acelasi scenariu, antecedente in familie, fumat la greu, stress). Si sotul ei si-a pierdut tatal cand era mic si nimic nu l-a facut sa se gandeasca ca si-ar putea lasa copiii orfani, nu i se putea intampla lui asta. Si uite ca viata (sau mai bine zis moartea) i-a ras in nas.
Il bat la cap Prozac, ii spun, am zis sa nu fiu prea dura cu cuvintele pt ca il vad ca e deprimat si sa nu ii adaug prea multe in carca. Parca se afunda si mai rau cand ii vorbesc de consecinte. De aia zic ca nu mai stiu care e solutia.
Acum vad ca m-a sunat sa imi zica sa facem programare la EEG - sper sa fi realizat ca nu e de glumit.
Incerc sa lupt dar nu va spun anxietatea pe care o simt la gandul ca eu sunt cea pe care conteaza copilul meu... cand eu ma simt asa de slaba...

Cata, nu esti slaba, esti foarte tare si te admir pentru taria de care dai dovada.
Trebuie sa fi tare in continuare, poate ca sotul tau va intelege incetul cu incetul situatia in care se afla si va lua masurile de rigoare.
Iti doresc sa ai puterea de a lupta in continuare pentru familia ta.

Fata hai, Cata, pai tu esti slaba???? Ia mai scoate-ti proasteala din cap. A, ca te simti obosita, inteleg si eu, da slaba???!!!! Cine trece prin ce trecem noi si se considera slab trebuie tras de manuta, ca nu e asa.

Sfaturi pentru barbatul tau? Hai sa-ti dau teoretice... ca dupa aia sa-ti povestesc de al meu. Cred ca babratul tau e intr-un soi de faza de respingere... ori ii e foarte teama de ce se poate intampla si are fix reactia inversa, isi baga picioarele. Daca l-ar vedea si pe el un psiholog? Crezi ca ar accepta? Stiu ca mareeea majoritate a lumii zice ca n-are ce cata la psiholog, da cine stie... trebuie luat si el de un capat! Cat despre tigari: fumatoare fiind, e posibil sa fi avut aceeasi reactie. Sa ma fi speriat atat de tare de ce mi s-a spus, incat sa fumez.

Barbatul meu ma dispera. Aceleasi chestii. acelasi scenariu. Spune una face alta, nu raspunde la telefon, nu stie ce ora e, ce zi e... sta la discutii pana noaptea de aseara chiar m-am dat de ceasul mortii.
Maine e ziua mea si am invitat niste oameni acasa. Sunt si eu destul de out, ieri doctorita mi-a marit doza de prozac la 30 mg (nu poate sa-mi dea prea mult ca eu sunt micuta) si mi-a cerut sa-mi iau saptamana viitoare libera. Asa ca imi trag toate puterile sa reusesc si cu evenimentul de luni, sa fiu cat mai in forma de ziua mea. Si barbatul meu imi zice azi:
-Ce, maine e ziua ta?
-Da, zic eu.
-Pai maine e sambata?
-Da, raspund si incep oaresicum sa ma enervez.
-A... pai o sa pregatim ziua ta... si, stai asa ca-mi amintes, in seara asta suntem invitati la masa la X.
-Nu, zic, nu mergem la masa la X pentru ca stiu cam la ce ore se termina treburile astea ori eu vreau sa foi in forma maine, sa fac cumparaturi, sa pregatesc pentru ivitati.
-Da, dar stii... Ufff, zice el suparat, e prima data cand X face o masa la el acasa!
.

In acel moment mi-au sarit capacele. Toate. Intotdeauna e un motiv pe care eu trebuie sa-l inteleg asa ca nu-mi da nici un ragaz sa ma odihnesc, sa ma ridic, sa ma linistesc. Nu ne intelegem. Am sunat-o pe mama lui si i-am cerut sfatul... na, femeia m-a incurajat si pe mine si mi-a spus ca trebuie sa-l inteleg si pe el. In plus a mai si inteles ca ziua mea zi cina erau in acelasi timp si, cum fi-su trece prin momente dificile cu job-ul, mi-a recomandat cumintica sa renunt la ziua mea si sa-l inteleg si pe el.
Asa ca sunt PLINA DE SPUME!!!!! I-am spus ca-si faca ce program doreste, daca vrea sa vina la ziua mea, sa vina acasa, daca vrea sa se duca eventual pe la vreo intalnire, sa o faca. Ca nu ne putem intelege si pace. Om trai si om vedea!

Prozac, felicitari pentru progrese. Tot asa!!!! Daca vrei sa intrebi de cbt, uite contactul dr. Adela Salceanu: 0722 432 979.

Cata, am uitat sa spun ca acel ceva mi se intampla si mie. La mine cred ca e neincrederea... chiar ii spuneam ieri psiholoagei ca e ca si cum m-as pe o scara si cand ma uit in jos, ma ia ameteala. Si cred ca e frica sa nu cad din nou, sa nu-mi fie din nou rau si iar ma apuca analizatul: de ce si cum si ce am si ce n-am. Si, evident, imi e rau... Sunt sigura ca o sa-i dam de capat.

salutare fetelor,
Eu sunt cam in butoi, in butoiul cu melancolie, ma gandesc ce serviciu am+ adica frec manta toata ziua+ a si cu ananliyatul stau f bine analiyeey toata ziua. La asta sunt foarte constiincioasa, in fiecare zi ma intreb de ce mai plec de acasa + si abia plec pe la 10+11. Asa ca fetelor sunteti niste curajoase cu toatele si e de inteles si cu problemele voastre personale e de inteles. Promit ca nu ma mai plang de nimic, am devenit o plangaciaosa. O sa mi accept soarta. mai ales ca nu am problemele voastre, sotul meu este super suportiv si saritor. Da probabil si Dumnezeu inecarca mai mult la cine poate duce. Bafta, lupatatoarelor, sunteti de toata mandria. IN fond asta e viata!

da, cata buna ideea sa ieie totul ca o terapie. Fac si eu asa uneori. Merge!

Simoten,

Pai dintr-astea avem toate. De ce si pe unde si cum?
Nu esti o plangacioasa. Tulburarile noastre sunt cumplit de neplacute, ca ai probleme personale sau ca n-ai. Fara indoiala te roade ceva si pe tine de-ai cazut in butoiul cu melancolie. Don't feel guilty! Sentimentul face parte din tulburare, daca eu mai stau in picioare dupa cate probleme am, asta nu inseamna ca sunt cu ceva mai smechera decat tine care stai in picioare la fel de bine, avand in acelasi timp problemele tale.

Sophie, fetelor, multumesc mult de sustinere. Merg inainte ce sa fac. Ma focus-ez pe prezent ca si cum nu ar exista altceva (de fapt nici nu exista) pentru ca atunci cand ma uit la trecut si viitor ma ia panica, se invarte pamantul cu mine. Vom aborda toate problemele cand apar.
Stiti, ma gandeam la acea intamplare din Noul Testament (si sper ca nu deranjez pe cineva ca citesc aici) care cred ca este graitoare pentru modul in care trebuie sa abordam tulburarea noastra: cand Iisus ii cere lui Petru sa vina la El pe apa si Petru merge ce merge pe apa, cu ochii la Mantuitor si dintr-o data, om fiind, incepe sa se indoiasca si incepe sa se si scufunde. "Putin credinciosule, de ce te-ai indoit?" Dar Iisus stie raspunsul, asta e doar o intrebare retorica: PENTRU CA ESTE OM!
Asa si cu noi Sophie, e aceeasi chestie cu scara aia pe care o descrii tu. Sa ne ajute Dumnezeu cu toate.

Simoten, nu ne mai lauda atata. "Noi", acest grup, ne cuprinde pe toate, inclusiv pe tine. TOATE suntem luptatoare, fiecare in felul nostru si cu bataliile noastre, TOATE suntem de toata mandria.
Doamne ajuta tuturor!

Cata, e drept ca pe mine ma apuca cand imi dau exemple religioase. Odata eram foarte OK cu treburile astea, credinta mea era cel mai mare sprijin. Si acum e foarte importabt, dar aparand TOC-ul fix pe ea, ma mai zburlesc. Aiurea in tramvai... Dar nu asa de rau...
Hai pupici! Mie mi-a iesit cartea. Frumoasa foc!

Da, orcicum, cred ca Petru nu avea TOC, altfel l-ar fi capiat pe Isus cu intrebarile!!! Sper ca lui Doame Doame ii place sa glumim!

MUUUULTI ANI TRAIAAAASCAAAA, MUUUUUULTI AAAANI TRAIAAAASCAAAA, LAAAAA MUUUULTI AAAAANI! SA FI SANATOASA SOPHIE MAMA SI LINISTITA. FELICITARI SI PENTRU CARTE SI PENTRU TOT. SA FI VESELA, IUBITA SI CU PACE IN SUFLET SI IN MINTE.

Ma bucur sa incepem weekendul pe un ton mai vesel, iata mai jos mesajul plasat de Mari la partea a VIIa:
Autor: mari sp Data: 12-12-2008
buna fetelor.Sa stiti ca v-am mai citit dar nu am timp sa scriu ca sotul meu e acasa si nu pot.ce mai face-ti'?E u sint insarcinata in 2 luni si ma simt tare rau am greturi dar vazind copilul meu ca se bucura mult si e fericit noi sintem la fel.nu am mult timp pt ca trb sa vina de aceea nu va i-au in parte dar va doresc sa fitii pe val cum zice-ti voi si mereu aproape una de alta va pup

Super nu? Mari, multa sanatate si sa auzim NUMAI de bine.

buna dragele mele.ce mai faceti?eu sunt bine...am citit ce ati postat aici...cata, imi pare rau pt problemele tale...sa-ti ajute bunul Dumnezeu, sa te intareasca si sa-ti lumineze sufletul...la toate va doresc sa va lumineze Dumnezeu sufletul...veti scapa de aceasta boala, sunt convinsa...ce sa va mai spun?in legatura cu vrednicia, nu va faceti probleme...eu doi ani de zile m-am chinuit, nu faceam mare lucru, oboseam f repede, plus ca nu aveam nicio tragere de inima pt nimic...de cand m-am mai linistit, nu mai sunt asa...nici nu dau pe branci, cand e sa fac treaba fac, si cand nu am chef nu fac...care e problema?cand veti incepe sa va simtiti mai bine, totul va veni de la sine...totul e sa nu va ganditi prea mult la aceasta afectiune...crizele vin, trec, luati-le ca atare, luati-va cu alte lucruri cand va apuca...de fapt, afectiunea asta nu am avut-o doar de 2 ani...ea a aparut cu mult timp in urma...dar a avut mai multe forme, am mai spus...a aparut in urma cu multi ani, cu atacuri de panica f puternice, anxietate, am luat o tona de medicamente, lexotanil, ansilan, diazepam, mianserin, nici eu nu mai stiu, imi maream dozele pt ca nu isi faceau efectul, am devenit dependenta de toate...si pe parcurs, cu greu, am inceput sa le scad...dar cel mai bine mi-a facut cipralex-ul...conteaza mult sa faci niste schimbari in bine, pe langa tratamentul care il faci...am avut tot ce se poate avea si culmea, la intensitate maxima...dar trebuie sa nu repeti in fiecare zi acelasi stil de viata, pt ca altfel te invarti in jurul cozii...ne sperie schimbarea, dar e necesara...cat nu am schimbat nimic, n-a fost bine...si trebuie sa ai rabdare, aici e buba, nu-ti poti reveni imediat...dureaza fir-ar sa fie...conteaza f mult si persoanele de langa tine...eu am cam fost inconjurata de 2 prietene depresive...si n-a fost bine deloc...e f complicat, dar se iese din aceasta menghina cu rabdarica...ce faceti dragele mele de Sarbatori?eu cred ca stau acasa, dar voi avea musafiri, cu siguranta...si cu partea financiara nu stau bine deloc...dar nu ma gandesc prea mult, ca ma apuca...asta e...sanatate sa fie...si intelegere...hai ca mai vorbim astazi, va sarut!

MULTUMESC CATA!!!!! Dupa cum stii, la mine nu merge net-ul acasa asa ca nu intru in week-end pe forum. Multumesc de urari!
Am petrecut un week-end frumos. Vineri seara am avut o discutie cu iubitul meu care pregatise cina, etc... eu, suparata mevoie mare... am vorbit, am mai pus lucruri la punct. Stiu ca si eu am eforturi de facut in toata treaba asta... nu numai el. O sa fie bine.
La ziua mea au venit prietenii apropiati si a fost tare dragut. Tocaiala nu m-a deranjat prea tare, mai scoate cate un colt, i-l mai pilesc.
Azi am un eveniment important cu job-ul asa ca sunt plina de emotii. Ma bucur ca-mi regasesc starile naturale pentru astfel de chestii! Chiar daca imi tremura degetelele de emotie, sunt foarte bine. Sa fie tot asa!

Sophie, cat ma bucur ca ai fost ok si ai petrecut bine. Tine-o tot asa!

Io m-am cam enervat la munca si sunt cam shaky, dar de aseara m-a luat ceva toc-aiala. Sper sa imi treaca, azi am terapie.

La multi ani Sophie, sa-ti ajute bunul Dumnezeu in tot ce iti doresc, sincer iti doresc aceste lucruri!
Eu sunt bine, nu foarte, dar nici sub val.
Maine ma duc si eu la "terapie", nu e chiar terpie, dar macar vorbim si sper sa mai imi cresca doza aia de fevarin ca mare lucru nu prea face, asta in cazul meu.In vrest, toate bune, ai mei sunt bine, n-as avea de ce sa ma pling.
Voi?

La multi ani Sophie i-ti doresc din tot sufletul meu.va pup pe toate.pa pa

La multi ani Sophie si multa sanatate! Sa fi numai pe val.
Cata, am facut si eu la fel ca tine. Mi-am facut tot timpul de lucru in week-end si nu am mai avut timp sa ma mai gandesc la nimic.
Partea proasta este ca nu mai am liniste si pace din cauza gandurilor obsesive si nu mai am deloc stare. Trebuie mereu sa fac cate ceva sa imi tin mintea ocupata. Sper sa-mi treaca.