Tulburare posttraumatica de stres

Buna seara,
Va rog sa-mi impartasiti experientele dvs eventual o parere in domeniu..
Dupa vizita la dl doctor psihiatru am primit medicatie, bineinteles impinsa de starile de anxietate, tristete, neputinta, lipsa de incredere si faptul ca nici cele mai banale chestii casnice nu mai dau rezultate!!!
La inceput mi s-a prescris serlift50mg/zi si adica jumatate dimineata si jumatate la amiaza, apoi xanax aceeasi schema de tratament, seara luam tiapridal o1/2 si bromazepam 1/2.. nu m-am impacat, combinatia lor ma face leguma...apoi dl doctor mi-a schimbat doar 25mg serlift si asta impartit in doua, respectiv dimineata si pranz insotite de cate un sfert de bromazepan..seara de asemeni aceeasi schema..suplimetar am luat equilibra, omega3..
La inceput cam greu cu starile, parca eram goala in memorie si nici eu nu stiam incotro sa o iau..intr-o saptamana mai bine, apoi tot mai bine sunt la a treia saptamana de tratament si am renuntat la schema de medicatie de seara, ce este drept nu mai dorm atat de bn si linistit..deja am cateva zile cu stari de neputinta, merg fara nici un rost pe strada nu pot sa ma concentrez si cel mai grav ca vreau sa ma angajez si nu cred ca voi reusi..adica nu ma mai vad capabila de nimic!! De aici si vizita la psihiatru probleme si apoi disponibilizata de la locul de munca..
De ce au revenit aceleasi stari?Cat de cat eram bine, linistita, incepusem sa ma bucur, acum am luat-o de la capat?Oare ca ma renuntat la medicatia de seara?Sa fie doza mica si mai greu isi face efectul?
M-am descurajat ca voi mai fi bine, petrec majoritatea timpului singura..seara daca sunt iesita la plimbare parca nu imi vine sa merg acasa..Nu stiu ce sa mai cred!!Nici rabdare nu mai am..stres cat incape sunt si o fire care din orice chestie minuscula se supara imediat..
Va rog ajutati-ma cu un sfat..

Cu adevarat am omis sa scriu.. Am divortat acum 4 ani, fostul sot a ales sa-si 'refaca' viata cu fosta lui colega.. Am trecut peste insa greu.. Am cunoscut pe cineva si m-am agatat efectiv de el, mi-am revenit, radiam de fericire.. Pana au aflat parintii lui de mine(la acel timp erau printre cei mai 'bogati' din oras) si nu acceptat deloc.. Un an jumatate asa am dus-o, apoi intr-un final au vazut ca nu ne lasam unul de celalalt au hotarat sa ma cunoasca.. A fost bine timp de un an apoi din cauza unor discutii iarasi ne-am rupt de ei.. Noi locuim separat..si sa fie totul din plin acu un an am renuntat la job sa pot lucra cu ei.. Intre timp au pierdut afacerea, dar le-aumai ramas o activitate pe alta societatte la care eram angajata si eu si din diferite motive au hotarat sa ma dea afara.. Am ramas si fara servici si cred ca de acolo au pornit sau toate acumulate, o depresie dusa pe picioare si apoi s-a declansat tot! ! Nu stiu daca imi voi reveni, mi se pare grav..

Este normal ca daca ati renuntat la o parte a tratamentului, el sa nu mai aiba acelasi efect ! Daca va simtiti prea sedata puteti injumatati doza insa nu e bine sa faceti modificari mari inainte de 6-7 saptamani, fiindca neurolepticul de seara ajuta si la un somn mai bun dar mareste si efectul antidepresivului !
Dupa ce va restabiliti putin starea psihica puteti incepe si sesiuni de psihoterapie sau coaching pt a va clarifica un pic scopurile si sa va restabiliti stima de sine !

Dar la fel de important in opinia mea este sa votati Ponta presedinte :) (si Taticeanu prim-ministru) deoarece am constat din experienta ca basistii (iohanistii, udristii, macoveistii) nu se vindeca din cauza rautatii si a gandirii eronate care le stapanesc sufletul si mintea !

Daca ar fi numai o gluma sau vreo ironie ar fi bine, insa va spun ca nu este deloc asa, este o constatare din realitate ca acesti oameni se vindeca greu sau deloc, nu din cauza ca nu e bun tratamentul medicamentos sau nu e priceput psihologul ci din cauza ca unii confrati au o doza incredibil de mare de rautate in ei, lucru care se poate detecta foarte usor inclusiv prin optiunea pt un tip de candidat distant, rapace (lacom), ateu, razbunator..cum a fost basescu iar acum se prefigureaza un inlocuitor "demn" al sau !
Ca psihologi si psihoterapeuti cred ca sunteti datori sa incepeti sa lucrati exact ca si preotii, adica asupra rautatii ascunse, cu intrebari de genul "doresti raul altora?", "te bucuri de necazul altuia?" etc altfel este ca si cum ati incerca sa construiti pe o fundatie aparenta sau inexistenta !

Bineinteles ca si mai tragic este ca un bolnav sa dea peste un terapeut care are aceste caractersitici, atunci explicatia esecului sau ineficientei este evidenta, "terapeutul" trebuie sa inceapa un proces serios de introspectie, impreuna cu un preot as zice !

Numa' bine rau la nime' !

Nu are de ce, daca aveam pretentia ca vorbim cu animale, cu spirite sau direct cu Dumnezeu atunci poate ar trebui sa se sperie ! :)

Referitor la religie nu am pomenit de intoarcerea obrazului, sau spalatul picioarelor semenilor, acestea sunt etape rezervate sfintilor si aspirantilor la sfintenie, ci m-am referit strict la un gen de rautate gratuita (am exemplificat cu acele intrebari) pe care dvs psihologii sunteti chiar instruiti sa n-o bagati in seama ceea ce mi se pare o mare eroare si poate este explicatia faptului ca nu aveti rezultate prea grozave cu psihoterapia fie din cauza pacientilor fie chiar a dvs insiva in unele cazuri !
Ca sa fie foarte clar la ce ma refer am auzit ff des in jurul meu, pe net nu mai spun, expresia "foarte bine ca l-au bagat X-ulescu la inchisoare" in conditiile in care STIAU foarte bine ca procesul respectiv a fost o facatura, deci nu vorbim de sentinte corecte date in imprejurari clare si de judecatori sanatosi la cap ! Privarea de libertate este o trauma foarte mare si un eveniment major care da peste cap familii intregi, cu atat mai mult cand este facuta abuziv sau chiar contra legii ! Eu unul nu pot sa pricep cum pot exista asemenea caractere si mai ales CUM puteti dvs psihologii sa tratati un om cu o asemenea gandire ???

Nu m-am speriat doar ca nu am avut acces la internet.Ce sa zic dna psiholog aveti mare dreptate in ceea ce il priveste pe Neshu, ieri am avut ocazia sa stau langa un surdomut(am mers la un drum) si nu stiam de ce nu are reactii ca la un moment dat sa aud ca e surdomut. Pe moment m-am simtit norocoasa insa de dimineata starile au revenit.Cand ma refer la stari ma refer ca am o tristete continua, parca trag de mine sa ma concentrez la lucrurile bune din viata, la viitor dar am o atitudine rece apoi incerc sa fac de ale casei pt un moment functionez parca sunt alta apoi imediat revin la stare...sstarea de gol in memorie, m as bucura sa am un gand sa stiu ca alta e punctul care ma doare sa lucrez asupra lui insa nu am! inainte imi treceau prin fata ochilor momente bune, momente rele din viata.oftam insa eram inapoi pe picioare! !Acum nu stiu ce-mi da starea asta de tristete maxima, parca organismul nu ma mai asculta cand vreau sa am o activitate, sunt ca un robot.Dimineta ma trezesc trista, insa fara voia mea.Eram o fire vesela, incurajam pe altii, ma bucuram cat de cat de viata, ma enervam, plangeam de nervi..reactii ale unui om normal, acum nici una din ele nu le mai recunosc ba chiar ziua parca nu ma pot aduna sa fac ceva.Nu am stabilitate psihica..Nu stiu poate imi provoaca starea asta serlift-ul..Acum sunt mai bine nu mai am stari de panica, dar nici stari normale, emotii nu am! !Sincer mi-e si frica sa las pastilele dar mi-am si dori poate ma sedeaza extrem.. Poate asa e normal pt ca iau doza mica doar 25 mg pe zi.Ma ingrijoreaza faptul ca nu am reactii la nimic! Acum intr-o zi sa ma testez(o sa ziceti ca sunt nebuna) ma gandeam oare ceas face fara mama, sa nu mai fie..gand care iainte imi fulgera inima si lacrimam numai gandind.Acum sunt imuna!!

@stevens esti super comic :))
Multumesc pt raspunsuri si sprijinul acordat, conteaza foarte mult sa ai cu cine impartasi o parere, chiar si virtual. Poate se v-a reglementa si echilibrul meu mintal, nu e ca nu vreau e ca nu pot gandi asupra la nimic, ma lasa rece tot..parca nu pot mintal sa imi doresc ceva, si maine mi-as dori sa-mi revin..M-am uitat la efectele setralinei si am observat ca altora da anxietate majora, poate asta e si efectul la mine poate trebuie rabdare nu stiu..Chiar nu stiu! Imi doresc enenorm sa privesc peste cateva luni la mine in oglinda sa radiez ca altadata, ca acum ma privesc si trag de mine sa ma aranjez etc...

Imi pare rau ca v-am provocat rasul, eu vroiam sa obtin efectul invers ! :))

Deci cu depresia este asa : trebuie tratament, rabdare minim 2-3 luni, controale la 3-4 saptamani pt ajustarea sau schimbarea tratamentului, somn mult si aer curat !
Cu psihologia trebuie mers invers proportional cu tratamentul, ea are efect numai dupa ce se iese din episodul depresiv, altfel interpretarile date sunt exact pe dos, adica se trezesc vinovatii eronate si inutile ('nu sunt in stare nici de aia, nici de ailalta ' etc )

Am inteles insa credeti ca starea de neputinta(as vrea sa fiu putin mai vioaie) mi-o poate induce setralina? Am. Auzit persoane la care le dadea anxietate serliftu-ul, ceeace iau si eu! Doctorul psihiatru ma cheama mereu la programari si nu am posibilitti sa ajung, e distanta cam de 240km.. Am facut un efort ptun medic bun insa consider ca am putea colabora si prin telefon(sa-mi explice de dozaj, daca trebuie marit sau scazut.. ) ori el se deranjeaa cand il telefonez, ca si pacient allui m-ar putea sfatui mai ales ca stie ca sunt de departe si fara loc de munca, am mers pana acum la controale cand mi-a cerut insa i-am explicat ca sunt moale, fara chef, trag de mine sa ma fac bine VREAU dar simt un gol in memorie parca nu stiu ce trebuie sa fac sa incep treptat sa-mi revin.. Nu stiu daca puteti sa-mi intelegeti simptomele.. Seara dorm, mi-am reluat tratamentul de seara, am sprijin din partea celui de langa chiar daca relatia nu este stralucita ca inainte din cauza problemelor, inca sunt proviziii de bani pana la urmatorul job.. Nu as avea motive de ingrijorare maxima, insa imi zic.. Ma incurajez si ceva nu ma asculta.. E o senzatie de neputinta, gol in memorie, nepasare, si mai ales ca nu ma mai vad ca inainte.mi-e imposibil parca sa cred ca voi mai fi aceeasi... Sufletul petrecerilor, buna coordonatoare a echipei la locul de munca, gospodina etc.. Nu e ca nu vreau, ma incurajez, ma zburlesc insa ceva nu vrea.. Ori medicatia prea slaba, ori isiface efectul mai greu ca e slaba, ori ma tehuieste de tot.. Am3 sapt de tratament deja.. Si am avut zile bune insa de o saptamana parcanu sunt eu, am reluat starea de inceput..

Sereni.ti am scris unmesaj privat

Sereni toate cele enumerate sunt simptome ale depresiei ! Este posibil ca antidepresivul sa nu fie potrivit si atunci trebuie incercat altul ! In prezent se recomanda foarte mult Cipralex-ul care este un ad destul de eficace si cu foarte putine efecte secundare, 8 din 10 pacienti il suporta foarte bine ! La sertralina proportia exact pe dos !

Daca medicul este refractar la comunicare schimbati-l fara regrete, nu vad pt ce va chinuiti cu un arogant fara cauza ! Mergeti la cel mai apropiat medic si incercati alt tratament daca aveti sentimentul ca situatia nu este sensibil mai buna decat in urma cu 3 saptamani !

Va asteptam cu vesti bune cat mai curand !

Am rarit antidepresivul.. Iau pe zi doza mica.. Vreau sa le las usor, nu deodata.. O sa iau Vitamax si merg la un psiholog sa vad ce sfaturi imi da, sa imi faca o analiza poate usor usor imi revin.. Nu stiu, nu mai am baza parca in nimic..

Bună,
Sunt Denisa şi am trecut şi eu prin ce treceţi voi. Şi mie întâi mi-a fost rău şi apoi mi-a fost frică (post traumatic). Şi eu am luat medicaţie la greu fără mari rezultate. ca să o scurtez am găsit pe cineva suficent de bun ca să îmi explice ec am şi să îmi dea un tratament cu ajutorul căruia nu îmi mai este rău. Acuma sunt sper bine şi îmi văd de viaţa mea. V-am împărtăşit din experienţa mea ca să atât că există tratament.. trebuie doar să îl căutaţi.
Vă urez multă sănătate
Denisa

Sereni, nu ajusta doza de antidepresiv/antipsihotic dupa cum crezi tu sau iti spune unul si altul, mergi la doctor daca nu te simti bine.
Am luat si eu serlift si nu mi-a fost bine cu el, ma simteam si mai anxioasa.
L-am schimbat cu alt antidepresiv si acum imi este foarte bine.
Si mai ales nu renunta la tratament, este colacul tau de salvare, cu suplimentele nu faci treaba, ele sunt numai adjuviante, nu te vindeca.

Sanatate!

Va multumesc tuturor.. Ni-am facut programare la un alt psihiatru, sper sa fie cu succes.. Revin cu informatii. Sanatate!

Am revenit..recomandarea psihiatrului a fost mentinerea tratamentului..am inceput si cu psihoterapie in paralele..sunt terifiata ca nu o sa imi mai revin, de fapt asta cred ca nu o sa mai fiu ca inainte..trec si printr-o perioada grea, o posibila despartire..poate de asta am nevoie, de o schimbare, pt ca prea multe am indurat in aceasta relatie si posibil am ajuns aici!! Simt ca ma duc la vale, nu mai am control pe nimic!!

Sereni nu te descuraja, mergi la medicul de familie si cere medicamentul pe care l-am mentionat anterior ! Nu esti bine pt ca nu te tratezi CU CE TREBUIE !
Nu e nevoie sa faci vreun sacrificiu si sa astepti mai mult de 3 saptamani, sa dovedesti "devotament" pt gandirea stramba a unuia sau mai multor medici prosti, singurul criteriu dupa care se prescrie un medicament este starea ta de bine si confort cu acel tratament ! Nimic altceva !

In afara de medic si psiholog cred ar fi foarte bine mergi si la un preot duhovnic sa-i povestesti prin ce dificultati treci, pentru ca tot suntem intr-o perioda de post si (auto)analiza spirituala !

am tot fost prin preoti, postesc, ma rog..nu mai am putere..nu stiu incotro sa o mai apuc..

Cipralex-ul se poate da de medicul de familie?Antidepresivele nu le dau doar psihiatrii?Mie una medicul de familie m-a trimis la psihiatrie ca nu poate da antidepresive..

Cand mai mergi la biserica roaga-te doar sa ajungi la un medic bun si atat ! Nu stiu ce pacate ai putea avea de ai avut ghinionul sa dai de 2 medici prosti consecutiv ! :) Dar s-a mai intamplat asta la multa lume, deci nu dispera ! :)

Propune-ti sa mergi la cate un medic la fiecare 2 saptamani pana vei primi un tratament cu care sa te simti bine ! La un spital, la o clinica privata nu conteaza unde ! Deocamdata esti exact in punctul in care ai fost si la inceputul lunii, nu ai schimbat tratamentul deci ar fi chiar de mirare sa ti se schimbe starea brusc in bine ! Vezi logica in ceea ce am spus ?!

PS Teoretic se poate, practic nu stiu ce reglementari au medicii de familie privind tratamentele de specialitate ! Uneori cred ca depinde si de curajul, cunostintele sau implicarea lor ! Dar poti incerca sa faci o cerere ferma de Cipralex, eventual insotita de o cafea sau un buchet de flori ! :)
Daca nu e buna si o trimitere sau macar o recomandare pt un medic bun !

Maine mi-am facut programare la control..poate iau doza prea mica..poate imi schimba cu altceva..cert este faptul ca nu am intrerupt delocoricat de putin ar fi fost intr-o luna ar fi trebuit reactii pozitive, un echilibru mintal..sa se amelioreze starea de plans, sa nu ma mai agit atat de mult, sa pot sa ma concentrez cat de cat!Nu stiu dar fereasca Dumnezeu pe toata lumea, fizic nu te doare nimic insa simti ca nu mai poti.Din omul care eram activa ziua, de nu imi ajungea ziua cate activtati simteam ca pot duce acum nu mai am initiativa de nimic!Mi-e greu sa ma si spal, activitati normale acum le fac ca din mine!Nu stiu cum voi avea rabdare sa razbat..

Am revenit..Am primit o noua medicatie pe 10zile..Arketis 1/2 seara insotit de 1 Anxiar iar dimineata 1/2 Anxiar..Sper sa fie ok, am cerut Cipralex insa a spus ca sunt prea anxioasa pt Cipralex..sper sa am rabdare si putere, nu stiu de unde sa le mai recapat!