tulburare psihica, conflict in cuplu dupa sinuciderea unei rude ?
Buna ziua, ma scuzati ca postez si aici subiectul meu, nu stiu unde s-ar incadra mai bine...
Va rog daca un specialist poate sa-mi dea o opinie, sfat...
De 3 ani locuiesc cu prietenul meu. Anul trecut o ruda de-a lui s-a sinucis prin spanzurare, iar familia a considerat necesar sa faca poze in pozitia aia de groaza, si sa i le trimita pe mail prietenului meu, cu anuntul mortii !
De atunci, prietenul meu pune tot felul de intrebari macabre: oare ce simte omul cand se sufoca, oare o fi adevarta ca apare un orgasm (?!) si altele. De câteva ori, ca o mângâiere, si-a pus mâna pe gâtul meu, dar l-am respins mirata, i-am spus ca nu-mi place, ca e periculos si i-am cerut sa nu mai faca asta niciodata.
In urma cu cateva zile, dupa o zi linistita care nu anunta nimic, ne-am asezat ca toti oamenii noaptea in pat. Am stins lumina si eram pe punctul sa alunec spre somn, cand deodata am simtit o adiere pe pielea de la baza gâtului apoi mâna lui a urcat spre gât si l-a cuprins. M-am trezit ingrozita, si am inceput sa-l izbesc cu toata forta peste mâna ! El a urlat ca cum indraznesc sa dau in el ?! m-a imobilizat si mi-a cuprins capul in palme apasându-l in perna. In semi-intuneric (ca era o lumina din strada) i-am vazut ochii lucind, nu exprimau nimic, parca nu era el. Am reusit sa ma eliberez, si m-am refugiat intr-un colt, el urlându-mi si ingramadindu-ma in colt, apoi a parasit camera. Tremuram ingrozitor si foarte greu am reusit sa ma urnesc sa aprind lumina, apoi am fugit in alta camera, si acolo am petrecut noaptea, cu groaza sa nu intre peste mine.
De atunci nu am mai vorbit deloc, ne evitam reciproc, nu stiu cum sa procedez, ce sa discut ?!
Va spun sincer ca mi-e frica de el, dorm cu usa incuiata, mi-e groaza sa ma intorc acasa de la serv, si cand intru in casa incep sa-mi tremure picioarele si mâinile.
Mentionez ca niciodata nu a fost agresiv, nici macar verbal.
Acum fac legatura cu unele situatii: in ultimele luni am avut cateva cosmaruri (visam ca ma sufoc, ca nu pot sa respir ca ma apasa ceva imens, ca ma zbat sa ma eliberez dar nu pot, ca incerc sa strig dupa ajutor dar niciun sunet nu iese). Intr-unul din aceste cosmaruri, cand m-am trezit, el ma tinea in brate si se uita la mine; mi-a spus ca da, a vazut ca ma agit, dar astepta sa termin! I-am spus indignata ca gasesc mai normal sa ma fi trezit imediat ! Acum ma gândesc ca poate ma strangea de gât cu palma si se uita la mine ?!
Va rog foarte mult, cum sa procedez ? Ma simt ca si cum mi-a murit cineva drag, mi-e dor de el, dar am in fata un barbat de care imi este frica. Mi-e imposibil sa mai dorm cu el, de frica.
Cum sa fac? Este posibil ca imaginile cu sinuciderea sa-i fi declansat o boala psihica ? Sunt eu exagerata in trairile mele ? Cum sa abordez aceasta situatie ?, caci mi-e teama sa nu degenereze discutia si sa sara la mine...
Va multumesc
Va rog daca un specialist poate sa-mi dea o opinie, sfat...
De 3 ani locuiesc cu prietenul meu. Anul trecut o ruda de-a lui s-a sinucis prin spanzurare, iar familia a considerat necesar sa faca poze in pozitia aia de groaza, si sa i le trimita pe mail prietenului meu, cu anuntul mortii !
De atunci, prietenul meu pune tot felul de intrebari macabre: oare ce simte omul cand se sufoca, oare o fi adevarta ca apare un orgasm (?!) si altele. De câteva ori, ca o mângâiere, si-a pus mâna pe gâtul meu, dar l-am respins mirata, i-am spus ca nu-mi place, ca e periculos si i-am cerut sa nu mai faca asta niciodata.
In urma cu cateva zile, dupa o zi linistita care nu anunta nimic, ne-am asezat ca toti oamenii noaptea in pat. Am stins lumina si eram pe punctul sa alunec spre somn, cand deodata am simtit o adiere pe pielea de la baza gâtului apoi mâna lui a urcat spre gât si l-a cuprins. M-am trezit ingrozita, si am inceput sa-l izbesc cu toata forta peste mâna ! El a urlat ca cum indraznesc sa dau in el ?! m-a imobilizat si mi-a cuprins capul in palme apasându-l in perna. In semi-intuneric (ca era o lumina din strada) i-am vazut ochii lucind, nu exprimau nimic, parca nu era el. Am reusit sa ma eliberez, si m-am refugiat intr-un colt, el urlându-mi si ingramadindu-ma in colt, apoi a parasit camera. Tremuram ingrozitor si foarte greu am reusit sa ma urnesc sa aprind lumina, apoi am fugit in alta camera, si acolo am petrecut noaptea, cu groaza sa nu intre peste mine.
De atunci nu am mai vorbit deloc, ne evitam reciproc, nu stiu cum sa procedez, ce sa discut ?!
Va spun sincer ca mi-e frica de el, dorm cu usa incuiata, mi-e groaza sa ma intorc acasa de la serv, si cand intru in casa incep sa-mi tremure picioarele si mâinile.
Mentionez ca niciodata nu a fost agresiv, nici macar verbal.
Acum fac legatura cu unele situatii: in ultimele luni am avut cateva cosmaruri (visam ca ma sufoc, ca nu pot sa respir ca ma apasa ceva imens, ca ma zbat sa ma eliberez dar nu pot, ca incerc sa strig dupa ajutor dar niciun sunet nu iese). Intr-unul din aceste cosmaruri, cand m-am trezit, el ma tinea in brate si se uita la mine; mi-a spus ca da, a vazut ca ma agit, dar astepta sa termin! I-am spus indignata ca gasesc mai normal sa ma fi trezit imediat ! Acum ma gândesc ca poate ma strangea de gât cu palma si se uita la mine ?!
Va rog foarte mult, cum sa procedez ? Ma simt ca si cum mi-a murit cineva drag, mi-e dor de el, dar am in fata un barbat de care imi este frica. Mi-e imposibil sa mai dorm cu el, de frica.
Cum sa fac? Este posibil ca imaginile cu sinuciderea sa-i fi declansat o boala psihica ? Sunt eu exagerata in trairile mele ? Cum sa abordez aceasta situatie ?, caci mi-e teama sa nu degenereze discutia si sa sara la mine...
Va multumesc
5 comentarii
Buna ziua,
Este o situatie grea. In primul rand, mutati-va din casa, cautati sa stati la o ruda, prieteni sau in chirie. Incercati sa discutati cu partenerul dvs. despre aceasta problema, sa ii recomandati sa mearga la un medic psihiatru si la un psiholog. Spuneti-i ca va este dor de el, de relatia pe care ati avut-o pana la acest incident. Bine ar fi ca aceasta discutie sa fie in afara casei. Pentru alte situatii de urgenta, daca intra intr-un episod psihotic, sunati la 112.
O zi buna!
Este o situatie grea. In primul rand, mutati-va din casa, cautati sa stati la o ruda, prieteni sau in chirie. Incercati sa discutati cu partenerul dvs. despre aceasta problema, sa ii recomandati sa mearga la un medic psihiatru si la un psiholog. Spuneti-i ca va este dor de el, de relatia pe care ati avut-o pana la acest incident. Bine ar fi ca aceasta discutie sa fie in afara casei. Pentru alte situatii de urgenta, daca intra intr-un episod psihotic, sunati la 112.
O zi buna!
Buna ziua,
Sustin ipotezele colegilor legate de trauma la care a fost expus prietenul dumneavoastra. Evenimentul poarta o dubla incarcatura: pe de o parte pierderea cuiva drag ( un model, un parinte de substitut poate) si continutul grotesc al fotografiilor care e in sine traumatizant. Trauma presupune sa fim expusi direct sau sa fim martori la un eveniment intens, neprevazut, amenintator si caruia resursele noastre nu-i pot face fata sau fata de care timpul nu ne permite sa ne vindecam. Episodul pe care il descrieti ( cel petrecut noaptea) poate arata o stare de disociere traita dr prietenul dumneavoastra, caracteristica persoanelor care au trait o trauma dar este in sine un moment amenintator.
Luati in calcul un plan de siguranta pentru dumneavoastra si informati una sau mai multe persoane apropiate despre situatie, pentru a reduce orice riscuri. Pe langa psihoterapia partenerului (cu evaluare clinica prealabila), desigur cu acordul sau, va recomand sa incepeti un proces de psihoterapie individuala (pentru buna integrare a evenimentelor recente) si ulterior unul de cuplu. Numai bine!
Sustin ipotezele colegilor legate de trauma la care a fost expus prietenul dumneavoastra. Evenimentul poarta o dubla incarcatura: pe de o parte pierderea cuiva drag ( un model, un parinte de substitut poate) si continutul grotesc al fotografiilor care e in sine traumatizant. Trauma presupune sa fim expusi direct sau sa fim martori la un eveniment intens, neprevazut, amenintator si caruia resursele noastre nu-i pot face fata sau fata de care timpul nu ne permite sa ne vindecam. Episodul pe care il descrieti ( cel petrecut noaptea) poate arata o stare de disociere traita dr prietenul dumneavoastra, caracteristica persoanelor care au trait o trauma dar este in sine un moment amenintator.
Luati in calcul un plan de siguranta pentru dumneavoastra si informati una sau mai multe persoane apropiate despre situatie, pentru a reduce orice riscuri. Pe langa psihoterapia partenerului (cu evaluare clinica prealabila), desigur cu acordul sau, va recomand sa incepeti un proces de psihoterapie individuala (pentru buna integrare a evenimentelor recente) si ulterior unul de cuplu. Numai bine!
Buna ziua, va multumesc pt opinie
Vorbiti despre o stare disociativa si despre un episod psihotic, dar cum eu nu cunosc limbajul de specialitate...
Cum as putea eu sa le recunosc ? Sunt semne prevestitoare ?
Pt ca agresiunea din timpul noptii a survenit pe un calm total, dupa o saptamana senina, fara discutii in contradictoriu, seara ne-am spus noapte buna si asta a fost... Nu va pot descrie indeajuns trauma pe care am trait-o eu, cand i-am simtit mâna in gât, mâinile amândoua peste fata, si greutatea lui peste mine...
Vorbiti despre o stare disociativa si despre un episod psihotic, dar cum eu nu cunosc limbajul de specialitate...
Cum as putea eu sa le recunosc ? Sunt semne prevestitoare ?
Pt ca agresiunea din timpul noptii a survenit pe un calm total, dupa o saptamana senina, fara discutii in contradictoriu, seara ne-am spus noapte buna si asta a fost... Nu va pot descrie indeajuns trauma pe care am trait-o eu, cand i-am simtit mâna in gât, mâinile amândoua peste fata, si greutatea lui peste mine...
Buna seara,
Dupa cum v-au sfatuit si colegii, discutati deschis cu partenerul ingrijorarea dumneavoastra pentru bunastarea si siguranta amandorura si propuneti-i sa mearga la o evaluare clininica, din partea unui psiholog clinician sau psihiatru si apoi psihoterapia. Nu e nevoie sa cunoasteti simptome sau termeni de specialitate, un profesionist in domeniu va poate ajuta. Psihoterapia ajuta atat pe cel care traieste aceste stari direct cat si pe cei apropiati sa faca fata mai bine situatiei, sa integreze evenimentele potential traumatizante si sa mearga mai departe.
Dupa cum v-au sfatuit si colegii, discutati deschis cu partenerul ingrijorarea dumneavoastra pentru bunastarea si siguranta amandorura si propuneti-i sa mearga la o evaluare clininica, din partea unui psiholog clinician sau psihiatru si apoi psihoterapia. Nu e nevoie sa cunoasteti simptome sau termeni de specialitate, un profesionist in domeniu va poate ajuta. Psihoterapia ajuta atat pe cel care traieste aceste stari direct cat si pe cei apropiati sa faca fata mai bine situatiei, sa integreze evenimentele potential traumatizante si sa mearga mai departe.
Se pare Ana ca ai trecut printr-o experienta ce te-a afectat considerabil.
Poate nu ar strica sa discuti si tu mai in detaliu despre trairile tale actuale legate de aceste senzatii.
Dr Rares Ignat
psihoterapeut de cuplu-psihosexolog
Poate nu ar strica sa discuti si tu mai in detaliu despre trairile tale actuale legate de aceste senzatii.
Dr Rares Ignat
psihoterapeut de cuplu-psihosexolog
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 6Sotul ma pune sa aleg inte el și mama mea
- 11Ajutor in intelegerea situatiei
- 7Sotul meu consuma multa pornografie.
- 1psiholog online
- 10Fantezie sex in 3
- 12Probleme in cuplu
- 1Ce pot face, cum pot face, ce gresesc, chiar asa inutil sunt?
- 1Este adevărat ca mamele de băieți se schimba după ce aceștia se căsătoresc?
- 3Am senzația ca mama iubitului meu nu ma place, sunt disperata
- 0Părerea de iubit, soț… parter