Tulburare psihotica acuta. Rog ajutorul unui psihiatru

Am iesit din spitalul Obregia acum 1 an si 4 luni cu acest diagnostic, despre care nici nu prea stiu ce inseamna. Eu nu i-am povestit psihiatrului gandurile mele din perioada respectiva asa ca nu stiu cum a ajuns la acest diagnostic, probabil din ceea ce i-a povestit familia, care nu prea stia nimic din ce se intampla in capul meu, pentru ca eu eram foarte ascunsa. La Obregia am ajuns din cauza tentativei de suicid (inghitisem 70 de pastile de extraveral si incercasem sa-mi tai venele. Tatal meu m-a gasit dimineata si a sunat la 112, salvandu-mi viata). Inainte de toate acestea cu un an incepusem sa aud voci si incepusem sa cred ca citesc gandurile oamenilor (chiar i-am spus asta unei prietene). Aveam impresia in ultima luna-ultimele luni ca ma urmaresc nu stiu ce servicii secrete (CIA-ul sau Mossadul) care aveau aparatura speciala pentru citit gandurile si ca comunicau cu mine, in final ajungand sa cred ca vor sa ma tortureze si sa ma omoare. Agentul de legatura, care culmea tinea cu mine in toata povestea asta, era un fost sef de-al meu (ajunsesem sa ma si indragostesc de el, deci va spun, eram dusa cu pluta rau...). In noaptea in care am crezut ca intra peste mine in casa ca sa ma ia sa ma tortureze am incercat sa ma sinucid ca sa scap. Precizez ca nu mai aveam serviciu de doi ani si cred ca si din cauza izolarii, caci stateam toata ziua numai in casa, precum si pe fondul unei tulburari de personalitate (schizoida sau schizotipa, nu-mi dau seama exact) am inceput sa am psihoza. Inainte de episodul cu serviciile secrete aveam impresia ca fostul meu prieten (prima mea relatie serioasa, dar scurta, care se pare ca oricum a fost prea stresanta pentru mine) comploteaza cu sora mea impotriva mea (ca se combinasera si ca se filmau in timp ce faceau sex si ca se puneau pe internet, unde ii vedea toata lumea, de asemenea credeam ca imi pusesera si mie camere ascunse prin casa si-n baie si ca si pe mine ma puneau pe internet, si ca toata lumea comenta impreuna cu ei, bineinteles batandu-si joc de mine). Ajunsesem sa vreau sa ii omor pe sora mea si pe tatal meu deoarece credeam ca complotau impotriva mea. Despre problema cu camerele si cu impresia ca esti vazut tot timpul am inteles ca se numeste Sindromul Truman Show, ca-n filmul cu acelasi nume cu Jim Carrey. La un moment dat chiar am plecat de acasa pentru ca credeam ca sora mea vroia sa ma interneze la spitalul de nebuni (unde am ajuns si singura mai tarziu) si am stat 4 luni la rudele mele de la tara. Toata aceasta perioada de episod psihotic a durat cam un an (daca imi aduc bine aminte), timp in care am auzit voci si mintea mea debita incontinuu aceste prostii, pana cand am incercat sa ma sinucid. Nu spuneam mai nimic rudelor doar pe prieteni i-am injurat de cateva ori deoarece credeam ca sunt de partea fostului meu prieten si a surorii mele. La Obregia am stat 35 de zile si in tot acest timp nu mai auzeam voci si incepusera sa se indeparteze de mine toate acestea. Dupa ce am iesit din apital m-am intalnit intr-o zi cu cea mai buna prietena a mea si din ce spunea mi-am dat seama brusc ca nu are idee de toate evenimentele despre care credeam eu ca se intamplasera, ca nimeni nu facuse public nimic si ca asta inseamna ca toate s-au petrecut doar in mintea mea. Desi avusesem emotii puternice in tot decursul acestei perioade, am realizat totusi ca nimic nu a fost real. Nu contest, m-or fi ajutat si medicamentatia prescrisa de doamna doctor de la Obregia, si anume Rispen 3 mg si Depakine Chrono 300 (si Diazepam, dar pe acesta nu-l mai iau de mult). De atunci nu am mai auzit voci niciodata si nu mi s-a mai parut nimic.

Aceste medicamente le iau de cca 1 an si 5 luni. Intrebarea mea este - cat timp trebuie sa mai continui tratamentul?
Totodata, acum sunt foarte izolata in continuare si simt ca nu ma mai intereseaza nimic, sunt extrem de apatica, am incercat sa-mi gasesc de lucru dar nu m-a angajat nimeni si nu stiu daca sunt in stare sa lucrez, abilitatile mele sociale lasa de dorit, vorbesc extrem de putin chiar si cu familia si ocolesc evenimentele sociale, cum ar fi intalnirile cu prietenii. Ce este de facut (a doua intrebare)? As fi foarte recunoscatoare daca m-ar putea ajuta si un doctor psihiatru cu un sfat. Va multumesc mult aniticipat.

buna, nu sunt medic dar din cate stiu eu, nu trebuie sa intrerupi medicatia sub nici o forma, eventual putin reduse dozele daca te simti bine, dar asta numai cu acordul medicului care te-a tratat

a doua problema pe care o ai este depresia ( combinata cu fobie sociala?) si pentru asta poti actiona ca orice alta persoana care se confrunta cu asa ceva: antidepresiv+ psihoterapie+ o viata sanatoasa ( mancat regulat, sport, iesit cu prietenii)

sanatate!

Buna verticala, merci frumos pentru raspuns. O sa vad doi medici psihiatri (unul cel ce-mi da retetele compensate si cel sub supravegherea caruia am fost internata la Obregia, cel ce mi-a prescris medicamentele) pentru a vedea ce trebuie sa fac in continuare cu medicatia. Antidepresiv nu cred ca vreau sa iau, iar cu prietenii probabil ca o sa ma mai vad din an in pasti. Nici nu sunt prea sportiva de fel.. dar o sa vad ce mai este de facut. Si o sa fac tot posibilul sa fiu mai activa.

@The_EYe: izolarea sociala nu era pe fondul tulburarii de personalitate schizotipala/schizoida...ci pe fond psihotic...iar ceea ce descrieti e cam schizofrenie paranoida. Tratamentul se continua in jur de 2 ani si chiar mai mult...vorbiti si cu psihiatrul Dvs si daca nu mai ai nici un fenomen de psihoza, atunci medicul va decide. E posibil sa le luati insa toata viata.
Faptul ca abilitatile tale sociale sunt afectate e posibil sa fie din cauza unor simptome negative ale bolii.

Sfatul meu e sa mergeti la medicul Dvs psihiatru si sa fiti sincera si sa ii spuneti absolut tot ce simtit si ce ati simtit atunci...e bine sa fiti sincera.

Si fortati-va sa socializati, citit cate o carte, vorbiti cu rudele desi stiu ca nu va vine sa faceti aceste lucruri.

Multumesc ca mi-ati raspuns DrT. Mi-a trecut mie prin cap ca ar putea fi schizofrenie paranoida dar nu prea-mi venea a crede pe de alta parte.

Locuiesc cu familia deci vorbesc si am contact cu ei. Multumesc si pentru sfaturi - pana de curand mai citeam cate o carte din cand in cand dar in ultima vreme am lasat-o balta, prefer sa stau pe net. Cred ca o sa revin la regula cu 20 de pagini pe zi si poate reusesc sa mai termin cate o carte. O sa incerc sa ma mai vad si cu cei cativa prieteni pe care ii am. Si bineinteles, o sa vorbesc cu doamna doctor si o sa ii povestesc totul.

Imi cer scuze, nu vreau sa bat pe nimeni la cap cu problemele mele, dar imi fac griji ca daca ma duc la medicul psihiatru si ii povestesc tot ce am povestit pe acest topic, o sa-mi schimbe medicatia sau o sa-mi mareasca dozele si chiar nu vreau asta, pentru ca ma simt foarte bine cu medicatia pe care o iau acum, si anume Risperidona 3 mg si Depakine 300 seara (de fapt un alt medic care imi da reteta compensata mi-a schimbat la Depakine 500, dar eu nu iau decat jumatate de pastila). Pentru ca stiu foarte bine ca neurolepticele au efecte secundare si nu vreau sa dau in diskinezie sau in mai stiu eu ce altceva! Deja medicatia de acum are efecte secundare - ma trezeam dimineata cu ploapele cam umflate si dura cateva ore pana se desumflau, menstruatie mai am o data la 2-3 luni (nu ca mi-ar lipsi in vreun fel) si altele.

In plus, daca imi da diagnostic de schizofrenie paranoida, cum o sa le spun alor mei???!! Chiar nu stiu cum o sa-i pun in tema...

Depakine nu e neuroleptic, e timostabilizator Din moment ce acum nu mai esti in faza psihotica poti a ii povestesti medicului, este OK acum dupa atata timp. Referitor la medicamente, ar fi bine sa iei Depakine macar o atbleta de 300. Nu se pune chiar asa usor diagnosticul de schizofrenie, mai ales ca esti in remisie.

the-eye

Ma tot intrebam de ce ai comportament agresiv si ma reclami la adm.intelegind totul rasturnat, pai acum inteleg de ce, traind retrasa cu aceasta afectiune si medicatia aferenta iti mai vin idei.Ma simt indignata insa ca adm.nu-si face timp sa analizeze situatia reala, pt a putea trage o concluzie si lua o decizie corecta, dar ce spun eu aici?ideea e ca-n viata"Ori esti cu noi, ori esti impotriva noastra".Bag de seama ca Dr.T sugereaza generos medicatia pe viata, deci nu ai sanse s-o scoti la anul asa cum ziceai.Eu personal iti doresc sa te simti bine, sa te restabilesti cu ce tratament vrei tu si sa joci o sirba cind mi se va bloca contul Romedic de parca as avea cont la BANCA BANCILOR si in el ar fi miliarde de euro.TE FELICIT! ca ai trimis administratiei mesaj coerent si convingator, ai resurse in acest sens.

@k.v

Dr T doar da sfaturi pe forum, dar conteaza ce zic medicii care te trateaza in viata reala. Si nu a zis sa iau toata viata medicatie, a zis ca depinde de medicul meu curant daca mi-o va scoate dupa cativa ani sau daca decide sa mi-o dea pentru intreaga viata. Eu dupa ce i-am povestit doctoritei mele delirul si halucinatiile mele nu mi-a schimbat diagnosticul din tulburare psihotica acuta in schizofrenie, asa ca nu o considera o afectiune cronica si nu imi va da medicatie pentru tot restul vietii.

Nu sunt chiar agresiva, dar pot sa judec foarte bine cu capul pe care il am pe umeri si spun cand ceva nu mi se pare just. Asa ca in contextul pe care tu singura l-ai creat, mi s-a parut normal sa te reclame cineva. Sunt destule persoane debusolate, cum am fost si eu, care vin sa ceara un sfat sau sa gaseasca ajutor pe forumul romedic.

Da, sunt o persoana retrasa, dar nici tu nu pari foarte activa in viata reala, tinand cont cat timp dedici tu acestui forum de psihologie/psihiatrie.

@the-eye

Sa-ti cer sfaturi cum sa-mi investesc timpul din viata mea?daca vrei orarul meu lucrez de la 08 dim.pina la 20 seara cu pauza la prinz, alte nelamuri referitoare la existenta mea reala si asta virtuala mai ai?.Imi pare rau de orice om sa aiba vreun fel de suferinta, dar atitudinea extrema-ori faci ca noi, spui ce spunem noi, ori iesi afara de pe forum -este una fara comentarii.Am crezut ca noi romanii in general suntem flexibili, dornici de cunoastere, recunoastere si chiar avem virfuri si resurse, dar exista ceva comun, sa contestam orice, pe oricine, sa bagam batul printre gard si daca putem sa-i dam in cap cuiva care nu ne-a facut nimic, dar asa de placere.Referitor la psihoze, manii, o paralela intre viziunea pur romaneasca si una din afara nu intotdeauna ceea mai eficace, dar dau un ex.:fiul meu era in plin episod psihotic, la urgenta a fost consultat de psihiatru intr-o tara straina, era violent, incoerent, iar dupa dezbateri mi s-a spus sa-i dau o solutie orala de Rispolept pina iese din situatie, continuat cu psihoterapie, naturiste, acupunctura, masaj si mi-au sugerat ca nu ar fi bine deloc sa-l internez sau sa-i dau medicatia dupa acest episod, pe cind in Romanica noastra esti considerat 'dus cu pluta'si 'invitat'cu forta pe patul de spital.

Nu, nu te-as putea sfatui cum sa-ti investesti timpul mai bine, nu sunt persoana potrivita pentru asta. Ma bucur ca esti productiva.

Am mai scris doua mesaje destul de lungi, dar nu am reusit sa le postez, cred ca avea forumul o mica defectiune. Nu mai sunt in stare sa le reproduc.

the-eye

Incintata sa descopar ca chiar si tu ai spus cindva'...Depakine500 nu iau decit jumatate de pastila.Pentru ca stiu foarte bine ca neurolepticele au efecte secundare si nu vreau sa dau in diskinezie sau mai stiu eu altceva!Deja medicatia de acum are efecte secundare-ma trezeam dimineata cu pleoapele cam umflate si dura citeva ore pina se desumflau, menstruatie mai am o data la 2-3 luni, si altele'(as fi vrut sa stiu ce intra la-Altele-).Acum medicatia e buna, nu mai are nici-un efect secundar?

@k. v

Are efecte secundare: pe langa cele deja precizate, la altele intra si absenta libidoului, efect care nu imi venea sa-l strig in gura mare pe forum. Si m-am ingrasat 8 kg per total in 2 ani, dar mananc dublu, chiar triplu fata de cat mancam inainte de medicatie. Iau doar jumatate de pastila de Depakine de 500 pentru ca la iesirea din spital atat imi prescrisese medicul meu: 300 mg/zi. Nu mi se pare normal sa imi scoata pur si simplu din burta o cantitate aproape dubla doctorita la care m-am arondat dupa iesirea din spital, tinand cont de efectele adverse pe care le avea asupra mea acest medicament. Odata ce am inteles ca mi-au fost prescrise doze destul de mici de medicamente, m-am linistit. De fapt, initial, in spital, mi se dadeau cantitati mult mai mari, luam de 3 ori pe zi medicatie in primele zile de spitalizare, dar vomitam incontinuu din cauza lor si cred ca din cauza asta mi-au fost reduse dozele foarte mult. Norocul meu.

Declansarea apetitului in timpul medicatiei este bine stiuta si chiar incetinirea metabolismului, a acuza pe cineva ca s-a ingrasat ca a devenit din senin mare mincau este gresit, impulsurile date de"turnul de control"fiind astea, corpul se supune ca un umil servant.Vorbind de scaderea libidoului asta este un efect si in urma utilizarii de antidepresive pe perioade mai mari de timp.Si totusi aceasta medicatie daca are rol de echilibrare a neurotransmitatorilor, cum de perturba atit de mult corpul?

Nu stiu sincer care sunt procesele biochimice prin care actioneaza aceste medicamente (risperidona si acidul valproic, in cazul meu).

Nu mi-a crescut apetitul in urma medicatiei, ci tata, culmea!, a hotarat sa iau 3 mese regulate pe zi, pentru eu inainte de internare nu prea mancam si la analizele de sange din spital mi-a iesit lipsa de proteine in sange. Asa ca s-a hotarat sa imi dea el sa mananc daca eu nu sunt in stare sa ma hranesc singura, lol! Ca sa nu ma cert cu el, iau cele 3 mese regulate in fiecare zi, ce sa mai zic. Daca as sta singura cu siguranta as manca doar cand nu as mai putea de foame, cum faceam si inainte! In fine, toata povestea asta e o prostie, normal ca nu aveam proteine in sange din moment ce vomitasem 3 zile inainte de analizele de sange absolut tot ce mancasem din cauza medicatiei! De unde proteine??

Regula este mincat putin si des, dar mai ales ce trebuie, aspect deloc neglijabil pt absolut toata lumea, cu precadere pt cei ce au cazut sub incidenta acestor afectiuni.Eu imi dedic mult timp si cautari pt a gasi solutia stoparii degenerarii creierului in cazurile de Alzheimer, Parkinson si Schizofrenie.

Cu siguranta, viata nu mai e cum era odata... :(

http://www.trilulilu.ro/maggys/5ba80de71f13fe

http://www.trilulilu.ro/geminy/aac540251b3e09

Asta e ultima melodie pe care o postez.. gata.

http://www.trilulilu.ro/oceanflower1/2fc0e4105248ef

The_eye chiar m-ai socat cu povestea ta :(, doamne ce poate face mintea asta a noastra, ai avut genetic teren ptr asta insa si traume-le te-au adus aici, ceva rau in voata ta s-a intamplat, ia gandeste-te.
Sora prietenului meu are schizofrenie si a luat Rispolept cam un an, apoi din 2007 ia Abilify.
Avea 57 Kg, acuma are 125 la 1, 74 inaltime si 37 ani, nu are nici un chef de nimic in real cam asemantor cu tine, absolut nimic, traieste doar in jocuri de pe calculator unde de fapt se imagineaza ea una si alta, asta e viata ei, nu se misca de pe scaun 14 ore pe zi, se justifica tratamentul ? Eu nu cred.
Tu spuneai cum ai sa le spui alor tai daca ti se pune diagnostic de schizofrenie, pai simplu, aia ai si gata, nu e vina ta ca ai asa ceva, de ce sa-ti fie rusine de ei ? Daca ai facut un episod psihotic si a trecut nu se pune diagnostic de schizo decat deca se repeta episodul in decurs de 6 luni sau asa ceva, deci trebe sa mai ai episoade ca sa-ti puna acest diagnostic, daca nu se repeta si dupa un timp iti scoate tratamentul si tot nu se repeta, ai scapat desi posibil ca daca-l intrerupi sa faci alt episod.
Apoi spune-mi si mie daca libido nu mai ai, de ingrasat te-ai ingrasat de la Rispolept (asta ingrasa de rupe indiferent de mese) iar daca mai iei s-ar putea sa mai iei in greutate in continuare, cu ochii umflati te scoli, chef de nimic n-ai, unde e viata ? Tu esti multumita de viata asta ? Ce te bucura ?
De ce nu te duci la medic sa explici ca nu esti deloc okey, ce ai tu sunt simptome negative si se pare ca tratamentul ce-l iei nu le blocheaza.
Iar sa faci ceva chiar daca nu iti vine e o tampenie in general desi aparent multi spun ca e bine, daca nu ai emotii-le corespondente te irita acel fapt daca-l faci mecanic, sau daca nu te irita oricum esti indiferenta si atunci tot una e.
Invers, trebuie sa facem sa urce tonusul sus, sa avem emotii si dorinte, apoi sa facem de la sine, nu stiu de ce oamenii au tenta sa recomande sa facem lucruri contra naturii.
Iar cu mancatul, cati ani ai daca nu te superi ? De ce trebuie sa faci ce spune tatal tau neaparat ? Spui ca nu ti-e foame si gata, nu mananci la comanda. Trebuie sa vin eu sa-i spun tatalui tau ca.n-are nici un drept sa te oblige sa mananci ? :))).
Iar cu sinuciderea nu te joci, bine ca erai in criza si nu ti-ai dat seama, insa daca te mai joci alta data s-ar putea sa ramai cu sechele pe viata.

Buna intrebare a pus K.V, citez:
'Si totusi aceasta medicatie daca are rol de echilibrare a neurotransmitatorilor, cum de perturba atit de mult corpul?'
Eu am luat antidepresive 2 luni si ceva si le-am dat naiba, nu erau bune de nimica, mai rau faceau, iar fara libido ce om sunt eu la 34 ani ? Daca-mi ia si sexul si mancatul (cum ca ma ingras de la medicatie), si aia si aia si aia, atunci ce-mi mai ramane ? Tocmai astea alimenteaza depresia la un moment dat, culmea.
Exact asta imi statea si mie pe limba sa intreb, retoric desigur ca tu nu ai de unde sa stii, dar totusi intreb ceva ca nu ma pot abtine, de ce majoritatea acceptati sa luati medicatie care va face viata un calvar fara sa puneti intrebari, fara sa cereti dreptul la viata, nu la sedare si vegetare !
Iar prin faptul ca 95 % tac si nu zic nimic, suferim si noi astia care vrem viata inapoi intrucat mediciilor nu le pasa din cauza ca plangeri prea multe nu au.
Ce interes au astia sa scoata medicatie mai buna daca lumea se multumeste cu atat ?

Costy, am 27 de ani.

Ultimul meu loc de munca, in presa scrisa, a fost un cosmar pentru mine. Nici nu am rezistat prea mult, ca nu ma intelegeam de nici o culoare cu sefa mea si mi se parea ca toata redactia ma barfeste pe la spate si vorbeste urat despre mine. Desigur, era debutul episodului psihotic. Eram si extenuata psihic si fizic si am intrat si intr-o depresie groaznica dupa ce am demisionat. Apoi o relatie care s-a sfarsit rau si psihoza mea netratata nu a facut decat sa se agraveze. Inca un an mai tarziu, lucrurile s-au agravat si mai rau, culminand cu tentativa de suicid.

Am acceptat medicatia pentru ca imi tine halucinatiile si delirul la distanta. Intre timp, am incercat sa-mi rezolv problemele - mi-am terminat facultatea, mi-am cautat un loc de munca. Si bineinteles, am incercat sa inteleg ce mi s-a intamplat si de ce. Asa am ajuns pe acest forum.

Cu mancarea s-a rezolvat! Nu am nevoie de ajutorul sau interventia ta, multumesc pentru intentie.

Ee, aia era o gluma oricum.

Neinspirata gluma! (Glumesc!!! :D)

0buna am 29 de ani si in urma cu 5 ani in 2007 fiind la munca in spania am avut parte de o inlantuire de necazuri am avut un acident de munca in urma caruia am ramas imobilizat la pat si dupa la scurt timp am fost dat afara.Dupa asta am inceput sa ma simt rau, , , la inceput plangeam fara incetare si dupa cateva zile am inceput sa am halucinatii..mi se parea ca recunosc oamenii buni de cei rai, ca cineva ma urmareste tot felul de chestii..
fratele meu a hotarat sa ma auca acasa sa ma trateze.insa avand escala in germania la frankfurt am facut o criza in aeroport..aveam iarasi impresia ca oamenii vor sa ma omoare ca ajung in iad, , , am fost internat intr-un spital 10 zile si am facut tratament cu haloperiodl si lorazepan...am fost diagnosticat cu psihoza paranoida, , am fost externat si am pornit spre romania urmand ca sa mi continui tratamentu.dupa ce am ajuns in romania la cateva zile iarasi am facut o criza, , , si adica aveam impresia ca fratele meu o sa aiba accident de masina (accidemtu pana ;la urma a vut loc dupa 1 luna dar ma rog)am fost internat cu forta fara a fii violent...doar ca am refuzat sa ma internez spunandule medicilor ca nu am nimic, , , , , , am fost bagat in camasa de forta si am inceput tratamentul.. cu seroquel 2 de 3 ori pe zii, depakine si metoprolol...diagnosticul a fost de tulburare psihotica acuta polimorfa, , , , am devenit din nou lucid fara nici o problema in 2 zile, , , am mai sta internat inca 15 zile.dupa aceasta am fost externat urmand tratament..
Dupa 1 luna am revenit in spania, , cu tratamentu dar tinand legatura cu medicu...care mia redus tratamentu...am urmat tratamentu circa 6 luni de zile dupa care l am intrerupt///au trecut 5 ani de atunci si nu am mai avut probleme pana acum deloc...dar acuma mi se pare ca am probleme de memorie, , adesea uit ce vreau sa fac...sau uit chestii din trecut...si cateodata is confuz in gandire dar nu am nici halucinatii nici nu aud voci nimic dorm normal sunt ok.atata tot problemele de memorie... ce e de facut?