Tulburarea Afectiva Bipolara (Psihoza maniaco-depresiva)

Un ghid pentru bipolari a fost scris in 2001 de prof. Gheorghe Mihai Dumitru.
Pentru initiera acestei actiuni cred ca va fi nevoie de o sponsorizare din partea celor interesati si de multe discutii in acest sens. Se pare ca e mult mai simplu sa vina pacientul in cabiet decat sa petreaca doctorul timp pentru reeditarea unei asemenea carti.
Intr-adevar e nevoie de cunostinte medicale sau macar o abordare a bolii din tripla perspectiva: a medicului, a psihoterapeutilor si a pacientilor.
Nu stiu insa in ce masura lucrul acesta ar fi acceptat de medici si psihologi. Cei din urma ar trebui sa fie specializati in abordarea acestei boli. Nu e simplu de loc daca se doreste o eficienta cat mai mare.. In loc sa faci bine, poti face mult rau.
Eu am fost inscrisa pana nu de mult pe un grup de discutii din Canada, de unde am aflat de existenta unor carti pentru bipolari, bineinteles in limba engleza. Persoana care a initiat acest grup si intregul sistem de sustinere al bipolarilor este desigur o bipolara. Sunt foarte avansati in privainta suportului oferit.
N-am reusit sa pastrez legatura mult timp deoarece nu stiu engleza suficient de bine ca sa pot comunica. Am primit tot felul de mesaje, ca apoi, eu neraspunzand -din nestiinta si lipsa de timp- totul sa se opreasca.
pentru cei interesati va trimit site-urile : www.bipolarhappens.com, http://www.bipolarhappens.com/orderspecialofferdownload.php, bphope.com
Incepand din aceasta vara, sper ca timpul sa-mi permita sa invat suficient de bine engleza pentru a activa pe acel grup. Din nefericire pana atunci mi-e imposibil sa ma implic.
Ma gandesc macar sa cumpar aceste carti si apoi sa le dau la tradus, iun lucru destul de dificil. Poate vom forma un grup de oameni care sa se implice in traducerea acelor carti. Aici in Romania, traim in lumea a3a in ceea ce priveste ajutorul oferit bipolarilor.
Va doresc putere si numai bine, atat cat se poate, Titina

Ma intereseaza si pe mine ce ai propus. Daca ne-am uni fortele, ar fi mai usor tot pentru noi. Consider ca nici un pret nu e prea mare, daca e vorba de ameliorarea propriei noastre sanatati si de eliberarea celor dragi de povara de ne avea in grija prea devreme.

Bine ai revenit, Titina. Ti-am simtit lipsa.
Cum se mai simte copila ta?

Referitor la ghid, subscriu la ceea ce s-a mentionat mai sus.
Intr-adevar, pe langa timp, energie si documentatia de rigoare, este imperios necesara si contributia atat a psihiatrului cat si a psihoterapeutului in vederea acuratetii acestui ghid.
Sa presupunem ca noi, majoritatea bipolarilor ne putem "uni in cuget si-n simtiri", insa ce facem cu medicii, care nu cred ca si-ar putea sacrifica din timpul lor pentru materializarea acestui proiect?
Iar cum toata lumea stie, voluntariatul aduce o paine pe masa.

In alta ordine de idei, eu intotdeauna pornesc de la prezumtia de vinovatie. In viziunea mea, nimeni nu este 100% nevinovat. Poate voi parea extremist si prin urmare, poate gresesc. Dar conteaza mai putin, atat timp cat rezultatele pozitive nu intarzie sa apara. Poate imi place sa fiu in pielea acuzatorului care presupune ca acuzatul este vinovat pana la proba contrarie. Si imi aduc aminte aici de povata biblica a femeii acuzata de adulter pe care Iisus o salveaza de la pedeapsa cu moartea (care consta in lovirea cu pietre)..
Acuzatorii il intreaba totusi pe Iisus, inainte de a incepe procesiunea: "Ce crezi ca ar trebui sa facem, Invatatorule", iar Iisus le raspunde intr-un mod absent dar omniscient : "Cine este fara de pacat, sa arunce primul cu piatra.".

Ce m-a surprins pe mine insa, este ceea ce a urmat dupa ce au plecat acuzatorii, cand Iisus o intreaba pe cea care a incalcat legea de atunci care a fost pacatul ei pentru care urma sa moara si unde sunt cei care o acuza...femeia raspunde ca au plecat..Iisus raspunde ca daca ei nu au condamnat-o, atunci nici el n-o condamna, ba chiar o absolva de vina si o gratiaza.
Sa tinem cont ca cele 10 porunci erau extrem de clare atunci.
Pe langa acestea, Iisus nu era recunoscut ca fiind fiul lui Dumnezeu, ci doar un predicator, lucru dovedit si de apelativul pe care i-L dadeau discipolii Invatatorule.

Atunci cum putea un simplu om de atunci (cel putin asa il vedea biserica si preotii care aveau puterea in maini) puterea legala sa obtina verdictul de nevinovat? Sau vinovat, dar fara executarea pedepsei (cu suspendare, :))?.
Sa nu uitam ca legile de atunci nu erau atat de permisive ca azi si sa nu uitam ca pana si azi adulterul este pedepsit de lege.

Asadar, intrebarea mea este : De unde dreptul (dpv legal), puterea si mijloacele necesare pentru a reusi sa acorzi gratierea de la o pedeapsa cu moartea si absolvirea totala acum 2000 de ani?
Pentru ca este evident ca nu a fost vorba de vreo scamatorie (a se citi minune) la mijloc, gen s-a transformat apa in vin sau vreun orb si-a recapatat vederea. Dati-mi, va rog, voie sa nu cred povestile astea. Astept sfarsitul lumii inca din 1999, dar el se incapataneaza si nu vrea sa vina. Probabil trebuie sa asteptam pana in 2222, sau mai sigur pana in 2999, noul mileniu. Sa fim seriosi.

Am fost in mod evident off-topic, dar nu stiu ce as putea sa mai scriu in momentul de fata ceva legat de tulburarea bipolara.
Multa sanatate.
Adrian.

M-ar interesa si pe mine ghidul despre bipolari scris de prog Gheorghe Mihai Marinescu, mai ales ca de foarte scurta vreme mi s-a pus diagnosticul de tulburare afectiva bipolara. Cred ca m-ar ajuta avand in vedere ca fac foarte greu schimbarilor de dispozitie care sunt destul de dese. Am sa-l caut prin librarii.

Succes, Robymat si te rog sa ne anunti si pe noi unde-l putem gasi.

Andrei, am inteles intr-un final ceea ce inca de la inceput ai vrut doar sa-mi sugerezi. Da, eu am infiintat acest topic ; da, eu am intretinut si raspuns discutiilor, intrebarilor si da, eu am fost o mica sursa de inspiratie pentru altii sa scrie aici.
Si, cred ca da, as putea considera acest topic pe care l-am initiat acum 15 luni ca un fel de ghid pentru mine si pentru cei ca mine. Este si asta o solutie in care mi-am canalizat framanatarile.

Dar daca ideea ghidului ar fi in primul rand (sau doar) pentru mine, atunci nu ar avea cum sa fie de folos celorlalti.
Dupa mine, tu ai vedea acest ghid un aparat de masura a starii afective pentru mine (sa-i zicem..hmm..un equilibrimetru, :-).

Accept faptul ca efervescenta mea este folosita destul de frecvent pe acest subiect (si ca atare este posibil sa nu mai ramana si pentru alte lucruri) si afirm ca toata activitatea de pe acest forum poate fi considerata doar o sursa de informare şi doar atat pentru cei suferinzi de tulburare bipolara. Repet, nu sunt de specialitate asa ca va rog luati ceea ce scriu aici doar ca o parere personala si in nici un caz o opinie avizata.

Referitor la cum ma ghidez, ma orientez dupa expresiile fetelor celor apropiati mie (prieteni) si mai ales dupa observatiile alor mei (familia). Ei sunt primii care vad micile schimbari de stare, de atitudine. Asa ca pentru mine ai mei sunt oglinda mea, chiar daca nu-i vad decat o data sau de 2 ori pe luna. Oricum, mama mea, dupa 2-3 cuvinte schimbate la telefon, ma citeste imediat.
Revin in o ora cu o completare la penultimul comentariu la lui Andrei.

Intre timp am si cautat cartea in doua dintre librarii si n-am gasit-o. Mi-ar fi de folos editura.
Pt noris_keane
Eu sunt la inceput de drum in tulburarea bipolara. Nu stiu cum sa ma stapanesc. Am dese schimbari de dispozitie in unele zile: de la stari depresive ( suportabile in majoritatea cazurilor)-la agitatie, buna dispozitie, am si zile normale.
La prima sedinta de psihoterapie mi s-a spus ca acesta tulburare se vindeca. Are dreptate dr sau doar ma "pacaleste"? Eu nu am auzit de cazuri de vindecare, cel putin nu in Romania.

Azi dimineata pe la 5:15 m-am trezit obosit rupt. Am vrut sa ma culc la loc, patul era imbietor, cald si primitor. Ea, somnoroasa, ma astepta, ma chema.
Am ales totusi sa mai scriu ceva pe forum.
Cateva ore mai tarziu, dupa jumate de ora de sport in fata ferestrei, dupa un dus fierbinte, dupa 2 cafele la serviciu si 3-4 tigari imi revin un pic si, surprins, vad ca s-a mai scris ceva..
Aproximativ acum o luna am vazut si eu acel documentar de care pomenea Andrei Zeitgeist si nu mi-am putut abtine un zambet de satisfactie. In sfarsit se realizase minunea pe care o asteptam de mult. Cineva care in sfarsit s-a documentat si a dat o oarecare explicatie a celei mai sfruntate minciuni ever.

Mi-a placut extrem de mult introducerea.. incerc sa fac o adaptare.
Cum spuneam si in incursiunile mele in cautarea adevarului, nu intelegeam cat de orbi sunt oamenii, cat de mult isi doresc sa existe acest mos Craciun. Asa ca, prin metodele cele mai nerusinate de manipulare in masa, cea mai mare mincinoasa si mai absurda mi se pare a fi religia. Citez din memeorie:
Sa ne gandim un pic.. Religia a reusit sa convinga oamenii ca exista cineva invizibil care traieste in ceruri si care urmareste tot ceea ce facem in fiecare secunda, in fiecare minut al fiecarei zile. Si persoana invizibila are o lista cu 10 lucruri pe care NU vrea sa le facem. Dar daca facem unul din lucrurile acelea, are un loc special pentru asa ceva, plin de foc, fum si pucioasa, de torturi si chinuri, unde ne va trimite sa suferim, sa ardem, sa fim schingiuti, sa ne inecam in vina, regrete si sa plangem pe vecie, pana la sfarsitul timpului..

Dar, Ne IUBESTE !!
Ne iubeste si are nevoie de bani :-). Mereu are nevoie de bani. Este atotputernic, este perfect, atotstiutor si intelept.
Si totusi, cumva, nu se poate descurca cu banii.
Poate sa creeze Universul si Lumea in doar 6 zile, dar cand este vorba de bani, aici se cam pierde..

Toata lumea o stie, religia incaseaza miliarde, nu plateste taxe si mereu mai are nevoie de inca putin, de inca un dolar, de inca un euro sau de inca un amarat de leu.
Pai, pana cand?

Ma uit la ai nostri (clerici) si la multi altii...nici nu aterizezi bine pe lume, trebuie sa ti se impartaseasca TAINA botezului..(eu oricum nu stiu sau nu imi aduc aminte de nici o taina ori vreun mister de la botez incoace), mai cresti un pic, hop, apare si taina spovedaniei si a impartasaniei... mai cresti un pic, vrei sa te insori? Ok, dar nu se poate fara taina cununiei (era sa scriu altceva in loc de cun.un.ie), vrei sa nasesti pe cineva - sa fii parinte spiritual? stai asa ca trebuie sa mai mergem pe la biserica sa mai aflam si ce e cu taina asta a nasitului...Pe mine nu ma intereseaza astfel de taine..Pana si in groapa nu te poate pune familia pana nu vine omul cu sutana si cu cartea sa iti citeasca ultima taina, sa-ti cante prohodu inainte de a deveni oale si ulcele...
Dar ce, credeati ca tainele astea (secretele) vin pe gratis? Ele sunt disponiobile oricui care crede, fara sa vada, dar nu pe degeaba. Nu, ca orice informatie valoroasa, ea are un cost pe care cine e indoctrinat trebuie sa-l plateasca. Trebe bani.
Si eu care credeam ca dragostea Lui este neconditionata, altruista si mai ales, gratis.

Va las sa reflectati la ceea ce zic si altii, nu numai eu.

P.S. De Anastasia mai stie cineva ceva?

andreiEQL
Nu imi mai aduc aminte: din ce am mai citit pe ici pe colo, de la prieteni carora le-am povestit despre mine:tulburarea bipolara se tine in frau, se trateaza insa nu te poti considera vindecat.
Facand mai multe sapaturi am gasit urmatoarele: "RECĂDERE. Chiar şi după un tratament adecvat, aproximativ 50%-85% dintre pacienţii cu tulburări bipolare prezintă recăderi ale bolii. 10% dintre ei devin cronici, 15% se vindecă, iar aproximativ 45% se simt in general bine, dar au episoade maniaco-depresive multiple."
Mai departe: " Opinia ca pacientii cu tulburare bipolara prezinta perioade de vindecare intre episoadele bolii a fost in general acceptata in ciuda lipsei investigatiilor sistematizate."
Nu stiu ce sa mai cred, diagnosticul meu de tulburare bipolara este "proaspat", ma documentez, insa multe imi scapa...

Da, noris_keane, inainte, pana nu aveam problemele pe care le am acum mergeam duminical la biserica, nu pt teama de a nu arde dupa moarte, nici de teama schingiuirii, ci pt linistea pe care o aveam dupa slujba; pt a invata sa-mi iubesc aproapele neconditionat, sa-l ajut dezinteresat, pt a ma afla intr-o cumuniune; acum parca totul face parte din trecut, dintr-un trecut care parca nu mai este el, parca mi-a fost "furat". Mi se pare in zadar, nici rabdare nu mai am, ce sa mai discut despre credinta mea in Dumnezeu...
Nu stiu ce mi-a venit sa scriu despre asta...

Anastasia
Marturia lui Constantin Melitu din Argos despre parintele Paisie Aghioritul (Din Viata Cuviosului Paisie Aghioritul de Ieromonahul Isaac)
De vreo 30 de ani sufar de sindrom neurologic cronic cu paralizie si spasme, si sunt tintuit intr-un carucior pentru invalizi. In vara anului 1981 am fost gazduit la Sf. Manastire Grigoriu din Sf. Munte. Intr-o zi s-a apropiat de mine un inchinator grec, mare antreprenor, si mi-a spus ca suporta el toate cheltuielile pentru a merge in America unde medicina a evoluat si se poate face transplant de celule nervoase.
Dorinta de a merge iarasi pe picioarele mele s-a aprins atat de mult inauntrul meu, incat m-au napadit gandurile care imi spuneau ca ar fi bine sa intreprind ceea ce mi-a propus acel inchinator.
A doua zi, insotit de parintele Timotei, m-am indreptat spre Karyes ca sa ne intalnim cu staretul Paisie. Voiam sa il intreb daca trebuie sa merg in America. La ora 5 dimineata, in vechiul dispensar din Karyes, a avut loc intilnirea cu p Paisie. Staretul a venit in Karyes deoarece era foarte greu pentru mine sa cobor la Panaguda, din pricina paraliziei mele.
Mi-a ascultat gandurile, apoi m-a insemnat pe cap in semnul Crucii cu Moastele Sfantului Arsenie Capadocianul, pe care le purta cu el. Dupa aceea mi-a apucat picioarele paralizate si a inceput sa le sarute zicand:
-Picioruse, picioruse! Acestea te vor duce in Rai si tu nu intelegi. Ridica-te, sa mergem putin!
Am crezut ca glumeste cu mine si de aceea l-am privit nedumerit. Dar el imi spuse iarasi:
-Haide, ce faci? Nu te ridici?
- Gheronda, nu pot! i-am raspuns. Nici nu stiu cum merge cineva.
Atunci m-a luat in brate, m-a ridicat de pe pat si am inceput sa mergem, in timp ce el se ruga cu lacrimi in ochi si rostea ceva ce nu puteam intelege.
Simteam ca pasesc de parca as fi avut aripi. Vazandu-ma ca stau in picioare m-am emotionat atat de mult, incat am inceput sa plang in hohote. Dupa aceea Staretul m-a pus in carucior, iar el asezandu-se pe un scaun langa mine, mi-a spus:
-Asculta, fiul meu! Dumnezeu nu vrea sa te faci bine niciodata. Dar sa stii ca toti acesti oameni care se aduna in jurul tau si te slujesc, se mantuiesc in felul acesta ajutand si in acelasi timp folosindu-se fara sa-si dea seama si astfel tu devii un mijloc de mantuire al sufletelor lor. Dumnezeu aceasta cere de la tine.
El lasa la unii boala ca un chip de asceza mai inalta, astfel incat prin rabdare sa dobandeasca Raiul. Staretul spunea: Pe unii Dumnezeu nu ii face bine ca sa nu-si piarda rasplata. Precum un tata nu da averea sa copiilor ca sa o risipeasca.
Atunci cand medicii nu ne pot ajuta, trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu sa faca cu putinta cele cu neputinta la oameni. Dumnezeu stie de ce avem noi nevoie. Atunci cand si Dumnezeu nu ne aude, trebuie sa stim ca El, care din fire este bun, vrea sa ne dea ceva mai bun. Numai sa-l rugam sa ne dea rabdare.

Buna tuturor de pe acest topic interesant!
Sigur mai sunt si altele dar nu le-am vazut eu. Ceea ce mi se pare de folos din aceste postari, este ca poti sa-ti vezi "boala" din alt unghi de vedere si sa iei masuri.Sunt multi oameni mari in istorie care au suferit de boli psihice. O obsesie te poate face sa creezi ceva la care nimeni nu s-a gandit.
Apropos de religie.nu v-ati gandit ca sunt oameni care in afara de credinta nu au prea multe? E adevarat ca s-au purtat numeroase razboaie in numele credintei, cruciadele, inchizitia; azi se fac bani frumosi cu ea.Dar absolut nici o religie nu te indeamna sa faci rau, sa ucizi, sa minti, etc.Eu cred ca daca cineva crede intr-o forta superioara, e bine sa se construiasca ceva bun pe ea, si nu sa i se zdruncine aceasta credinta.Daca stam sa ne gandim, suntem inconjurati de minciuni.
By,
Yin

Pt. noris_keane: Topicul lansat de tine e de departe cu cele mai multe comentarii. As avea o sugestie: sa lansezi din nou acelasi topic, partea a doua, ca sa ne fie mai usor sa urmarim comentariile.

Adrian,
Eu cred ca o carte scrisa de tine-si nu numai- ar fi un succes.Nu trebuie ceva atat de laborios pe cat s-ar parea. Amintete-ti pentru cine o scrii:nu neaparat pentru tine cat pentru altii.Ar putea sa cuprinda o parte teoretica, ca la o lucrare de licenta si o parte in care tu si altii sa isi expuna opiniile din mai multe puncte de vedere;pot fi pacienti, apartinatori si specialisti.
E ma ofer sa te ajut la realizarea ei si sunt convinsa ca si altii ar adera.Trebuie doar sa incepem.Am putea coopera si cu alte agrupuri, de peste hotare, probabil mai bine organizate decat noi-care, de altfel, nu suntem nicicum organizati-, ma gandesc ca vom primi suport, idei poate fonduri.Putem chiar deschide un site pe aceasta tema.E necesar doar sa strangem randurile si sa ne facem un plan de bataie.
Daca cartea ar fi ceva asa de "specializat", ca sa zic asa, cine ar mai intelege-o?Doctorii?Ei le au pe ale lor.Pacientii sunt cei care trebuie sa o citeasca si sa invete ceva, la fel apartinatorii.
Lore, prietena mea, e tot mai bine.I se reduce cantitatea de medicamente, seamana din ce in ce mai mult cu Lore de altadata.Cat de cat, poate controla boala.Problema kilogramelor in plus o supara tare dar.asta e o problema mai veche.Sunt tare mandra de ea.Chiar daca nu pare si nu se crede astfel, este o curajoasa si o luptatoare.
Sa auzim de bine!
Bipolari din Romania, uniti-va!

Ca sa ai parte de asemenea "boli" trebuie in primul rand sa ai o structura psihica slaba si parinti care sa te "ajute" de-a lungul anilor, printro educatie nesanatoasa, sa o dobandesti.Cred ca fiecare bolnav de pe acest forum are cel putin un parinte cu probleme psihice.
Si eu am probleme psihice (prefer sa nu imi pun diagnostice de unul singur, nu prea am umblat pe la psihiatrii), si incerc de unul singur sa stabilizez, fara pastile si terapie dar am ajuns sa cred ca nu e posibil asa ceva.Nu sunt medic, dar cred ca ptr a putea scapa de astfel de boli este nevoie in primul rand de terapie, si apoi de pastile, nu invers.Eu nu am auzit de vreun pacient vindecat cu ajutorul psihiatriei, insa sunt oameni care au facut asta cu ajutorul terapiei.
Ca sa putem trai sanatos avem nevoie sa ne deparazitam de toata educatia bolnavicioasa, de invataturile parintesti , care ne alimenteaza boala, si asta se face cu ajutorul psihologiei (Analiza Tranzactionala) si mai putin a pastilelor (nu vreau sa insinuez ca nu ar fi bune de nimic).Nu e nevoie neaparat de mai stiu eu ce traume sau sechele ptr a capata o boala psihica, asta se poate face mai ales prin comunicare disociata.

Cititi si meditati:
"1. Cum se manifesta bolile psihice, moduri in care apar
Paranoidul ca structura, inainte de a deveni psihotic (schizofrenie paranoida) e frustrat mereu, se simte amenintat din toate directiile, la randul sau persecuta pe toata lumea apoi i se raspunde cu aceeasi moneda si cercul se inchide. De aici frustrarea paranoicului, frustrarea produce in timp depresie reactiva exogena (nu endogena, care apare oricum si nu are lagatura cu nici o frustrare). Depresia exogena provine din epuizarea creierului de mediatori chimici (serotonina, noradrenalina) datorita actiunii prelungite a factorilor stresori (pe care singuri ni-i provocam si-i mentinem). Pana la psihoza, apare ori nevroza, ori depresia, dar in cele mai multe cazuri ambele simultan, depresia urmand sa creasca progresiv in intensitate. Daca depresia se transforma in boala afectiva bipolara (ziua vesel, noaptea trist, primavara maniac, toamna melancolic) e semn de prognostic sumbru. Uneori nu apare psihoza bipolara, ci direct schizofrenie paranoida cu delir de persecutie. Toate bolile psihice vin pe un teren genetic care sta la baza unei structuri psihice fragile, cu deficit de maturizare a encefalului.
Acesti oameni sunt introvertiti (unii cu anumite grade de autism, in cazul adolescentilor), imaturi, nu pot oferi nimic neconditionat celor din jur, nu-si pot exterioriza sentimentele, pozitive sau negative.
Timiditatea la adolescenti e un semnal de alarma pentru parinti si psihologi. A presa un timid intr-o directie nedorita de el sau de care se teme poate duce la tulburari psihice grave.
In concluzie, nu faceti misto de timizi, pentru psihicul lor acest lucru e extrem de nociv. Suportul parental, grupul social stabil si fara schimbari sunt esentiale in perioada adolescentei ca acesti indivizi sa ramana sanatosi psihic (e important sa nu schimbe localitatea de domiciliu - prietenii si sa aiba parinti intelegatori in preajma lor). Vezi cazurile dramatice ale unor copii cu parintii plecati la munca in alte tari un timp indelungat, ani de zile.

Pentru timizi am un sfat, revoltati-va ori de cate ori nu va convine ceva, nu lasati pe nimeni sa aleaga in locul vostru (mai ales cariera, partenerul de viata etc). Daca parintii nu va inteleg si va conditioneaza viata in fel si chip, plecati de acasa in chirie, gasiti-va o slujba si traiti-va viata in acord cu sentimentul din inima voastra. Multe boli psihice apar nu numai din egoism ci si din compromisuri, nu faceti compromisuri care va calca in picioare sentimentele.

Viata omului se desfasoara pe 4 coordonate: munca (servici), familie (sotie/sot, copii), grupul social (prietenii) si timpul liber (hobby). In munca dai energie. Aceasta enrgie ti-o recuperezi din relatia cu partenerul de viata si din ceea ce faci in timpul tau liber pentru tine cand esti tu cu tine si acest timp ti-l dedici tie insuti (citesti cartea care iti place, asculti muzica favorita, te plimbi pe unde doresti, e timpul tau de egoism, pe o perioada determinata, intr-un spatiu privat care iti apartine). Toate aceste 4 coordonate trebuie sa fie in acord cu sentimentul, cu partea ta afectiva, altfel ajungi la pensie un frustrat/a, care plimba pisica legata cu sfoara de gat.

Bolile psihice vin pe un teren genetic responsabil de o anumita vulnerabilitate psihica. Mai departe trăgaciul apartine conditiilor de mediu daca ne referim la boli psihice minore sau medii (nevroze, depresii). Majoritatea bolilor psihice sunt induse prin CUVANT si GAND de aceea terapia cu medicamente nu este cea care poate vindeca o boala psihica. Pastilele doar ţin in frau un bolnav psihic. Amelioreaza boala pe o anumita perioada, dupa care ea izbucneste cu o furie si mai mare.

2. Cum putem lupta impotriva bolilor psihice
Esential cand avem de a face cu un bolnav psihic este sa identificam factorul declansator si sa eliminam contactul bolnavului cu acest factor. Acest factor declansator in majoritatea cazurilor e o persoana din familia bolnavului sau chiar bolnavul insusi. De obicei un om imbolnavit psihic devine pentru el insusi un factor intreţinător pentru boala sa.
Odata imbolnavit un om de catre un alt om, e absolut necesara psihoterapia. Omul bolnav va căra toata viata cu el informaţia cuvantul, gandul introduse de persoana care l-a imbolnavit.
Un om bolnav psihic e un om forte periculos pentru toti cei din familia sa sau din campul muncii in cazul ca mai poate presta vreo munca. Cu cat petrecem mai mult timp in compania unui bolnav psihic cu atat riscam sa preluam mai mult din boala sa. Da, boala psihica e contagioasa, nu in totalitate, dar suicient cat sa ne ruineze viata.
Eliminati din preajma voastra orice persoana cu tulburari de comportament sau psihice.
Convingeti o persoana bolnava psihic sa se trateze daca face parte din familia voastra sau din firma voastra. Procedati cu mult tact.
Principala caracteristica a bolnavilor psihici e AGRESIVITATEA, la inceput verbala, apoi fizica. Evitati sa va lasati agresati verbal de o persoana bolnava psihic. Inconstientul unui bolnav psihic e programat sa planteze mai departe boala in cei din jur prin CUVANT / VORBA. Ceea ce fac acesti bolnavi psihici e similar cu virusarea informationala din aproape in aproape.

Odata virusat veti cara cu dv. toata viata informatia vicioasa care v-a fost plantata sistematic zi de zi.

Singurii oameni care nu preiau din boala psihica a altora sunt terapeutii (psihiatrii, psihologi) cu propria terapie incheiata. Se numeste analiza de script si se obtine cu ajutorul altui terapeut specializat in analiza tranzactionala.

99, 9% din psihiatrii si psihologii romani nu au propria terapie incheiata (nu se cunosc pe ei insisi, au tot felul de vicii de gandire, prejudecati, nu au format un scut psihologic pentru a rezista in fata agresiunii psihice) de aceea ei nu pot trata pe nimeni. Sunt doar niste IRESPONSABILI intr-o mare goana dupa bani."

Poate ca este cam dur, dar exista si un sambure de adevavar.
Este luat fragmentul de pe forumul roportal.ro. Mai sunt si alte topicuri si despre analiza tranzasctionala, de script. Daca va intereseaza am sa mai revin. Nu mi-o luati in nume de rau si eu sunt o bipolara "noua".

Pe mine m-a pus pe ganduri tocmai asta: "Daca depresia se transforma in boala afectiva bipolara (ziua vesel, noaptea trist, ", simptome pe care am inceput sa le am in ultimul timp...

roby mat, e o diferenta intre starea depresiva sau maniacala si latura patologica, cand starea devine boala.De ex., pot avea azi o stare depresiva pt. ca ploua dar nu inseamna neaparat ca sufar de depresie.
Cred ca cele postate de Gluber sunt cam exagerate, mai ales partea finala.N-am ajuns noi inca sa privim psihoterapia ca pe ceva normal, asemeni mersului la dentist, dar evouluam si ca pacianti si ca psihoterapeti.E nevoie de timp, vointa si rabdare.Goana dupa bani?!Cine n-o practica?Iar in alte state, cica mai evoluate, costul unei sedinte psiho e piparat, nici acolo nu chiar oricine isi permite un psiholog sau un psihiatru.
Si eu cred ca, inainte de a-l indopa pe bolnav cu medicamente, e necesara o psihoterapie;evedent uneori, medicatia trebuie sa mearga mana in mana cu terapia.Ma tem insa, ca in Romania, prea mult timp am fost indoctrinati cu ideea ca psihiatrul rezolta totul iar psihologia e...asa, un apendix care, fara medicamente, e inutil.
Consider ca majoritatea bolilor, sa zicem mai putin cele ereditare, sunt rezultatul unui mod de viata nesanatos, si aici ma refer la mediul familial, social plus temperament, personalitate si nu in cele din urma, peroada istorica.
Am mai spus asta in alte postari, in lagarele naziste nu prea existau depresivi, nevoile de baza primau si partea spirituala era pe locul doi.
Cam haotice ideile mele de acum dar fiu-miu alearga pe langa mine de ma zapaceste!Scuze!
Sa auzim de bine!

Ma mai gandesc si la altele cand vorbesc despre aparitia bolilor (tulburarile) psihice; de ex de mici, unii dintre noi nu am fost lasati sa facem si sa devenim ceea ce ne-am dorit, cu timpul dorintele astea s-au estompat, apoi am crescut, unii dintre noi am fost din start diferiti de semenii nostri si nu am fost incurajati sa fim noi insine, ne-am dorit din teama de a nu fi respinsi de societate sa fim la fel ca ceilalti, ca persoanele obisnuite, ne-a lipsit curajul de a fi diferiti si uite asa am ajuns sa fim nemultumiti; de aici a fost un simplu pas pana la nevroze, psihoze...

Ma gandesc foarte mult la persoane care astazi au ajus la rangul de sfinti: Sf Francisc de Assisi si-a parasit familia si cond bune materiale in care traia, izolandu-se, conversand ca pasarile, Sf Anton la fel s-a refugiat initial in pustiu. Cred ca ei si-au urmat visele, au avut oare curajul de a devenit ceea ce si-au dorit. Ex ar putea continua.

Stii, ma gandesc ca unii dintre noi chiar am vrut sa fugim de realitate...si ne-am complacut prin a dezvolta o tulburare psihica...am vrut sa fim compatimiti...

Imi cer iertare daca supar pe cineva cu acestea cuvinte, eu m-am gandit la mine cand am scris aceste lucruri

Andrei, e bestiala comparatia cu Gioconda.Da-mi voie s-o preiau.De mult nu am intalnit o figura de stil asa reusita!

O sugestie de luat in seama si anume deschiderea unei a doua parti a topicului in vederea facilitarii consultarii posturilor.

Cateva precizari scurte:

- Gluberrr (fara nici o ofensa) abereaza si se autodescrie in postul lui..

- Robymat, iti explic foarte simplu cum e cu linistea de dupa aprox. 4 ore de slujba si cat de mult te ajuta intr-un post viitor (si mi-am promis ca nu mai vorbesc de religie..:)

- yin, absolut nici o religie de pe glob n-o sa instige la ura, violenta sau crima..astea nu aduc nici un folos nimanui. de aceea, clericii sau gandit ca ar fi mai bine sa "rescrie" religia sub forma in care arata acum, mult mai rentabila, mai profitabila..Reteta e simpla, se foloseste o profetie destul de comuna in mai toate religiile, se adauga din belsug ideea de bine, un varf de promisiuni si gata: Faceti loc ca vin enoriasii !
Prin indoctrinare si prin supunere se capata influenta, putere si bani.
Asta este si scopul lor.

LOREANARO, .
OK, m-ai convins.
Voi lua legatura telefonic cu tine si promit ca ne vom mobiliza in materializarea acestui "proiect".
In ce priveste ghidul bipolarului perfect (dr de autor pt titlu - AndreiEQL) "declar" sesiunea de documentare deschisa.
Pe data viitoare,
Adrian.

maxina, si yo am facut toate analizele sange, hormonala, si cele de la cantacuzino nu am nici o problema hormonala sar putea sa am si yo o problema dermatologica sunt la a 3 sedinta la vaccin, la tine cand s-a vazut rezultate de la vaccin dupa a cata injectie ? daca vrei sa vorbim mai multe id yahoo daca ai: -, tratamentu hemeopatic te-a scapat definitiv de acnee ?

Pentru cei care au lecturat pana aici le trasmit ca partea buna de acum inante incepe si ii invit sa parcurga cronologic tot ce e legat de Tulburarea afectiva bipolara.

Posturile vor aparea in Threaduriel care asa cum am spus vor fi numerotate crescator.

Lectura Placuta !

Am citit cateva comentarii, din pacate acum vreo 2-3 ani am fost si eu diagnosticata ca asa-zisa tulburare afectiva.nu stiu nici acum in ce stadiu eram sau ce insemna macar, am luat o perioada carbamazepina chiar si litiu din acela dar tot ce va pot spune sincer este ca am renuntat singura la aceste medicamente, aveam momente cand ma enervam si 'bagam' rapid o jumate de carbamazepina si gata imi trecea. cu timpul am renuntat sa mai merg la controalele periodice si mi-am impus singura o stare de bine, am incercat pe cat posibil sa evit conflictele si sa ma rup de locul care imi facea rau. va spun sincer ca ma simt excelent iar faptul ca am un partener cu care m-am mutat si care ma iubeste imi da curaj enorm. asadar sugerez toturor sa fie linistiti si multumiti sufleteste, cel putin asta m-a 'vindecat' pe mine, este doar vina medicilor care va baga in cap ca suferiti de asa ceva, sunt diagnostice puse gresit, am fost si internata 2 sapt cu un alt diagnostic.credeti-ma din suflet puterea sta in voi nu in medici, daca ma contrazice cineva...sa o faca eu stiu cel mai bine. va doresc toturor multa sanatate si curaj.just_us.

Am nevoie urgenta de Carbonat de litiu pentru tratament. Stiu k in Romania nu se mai gaseste si am incercat pe internet sa il gasesc pentru ca nu am cum sa-l achizitionez din strainatate. Am inteles ca in Ungaria se gaseste sigur. Imi e de folos orice informatie despre cum pot intra in posesia lui. Va rog din suflet, AJUTATI-MA! -

Nu stiu exact cu ce anume sa incep deoarece problemele mele de natura psihica nu au o denumire exacta. Doctorul meu psihiatru a numit boala episod-anxios relational.
Totul a inceput acum vreo 5ani, in al doilea an de facultate. Pe atunci eram o persoana foarte timida si retrasa si tocmai iesisem dintr-o relatie sentimentala urmata de o depresie din care am iesit singura fara tratament. Am inceput, in urma acestei depresii, de fapt mi-am impus sa fiu mai sociabila, mai amuzanta, in centrul atentiei, adica exact opusul a ceea ce fusesem inainte. Fericirea nu a durat mult insa pentru ca am inceput sa am asa numitele revelatii, noi principii de viata, idei fixe, Am slabit foarte multa si am inceput sa am stari contradictorii, fie eram in culmea fericirii, fie la polul opus. Treptat au aparut gandurile psihotice, cum le numesc eu. Mi se parea ca oamenii aud tot ce gandesc, ca totul are legatura cu mine, ca lumea nu merge bine din cauza mea, ca sunt intr-un mare decor in care Dumnezeu este regizorul.(nu la modul metaforic).Pana la urma am clacat si am fost internata la psihiatrie dupa o tentativa de suicid. Mi s-a administrat solian 600 mg pe zi, cu scaderea treptata a dozei. Mi-am revenit incetul cu incetul, am reluat scoala si am ajuns la performanta de a lua doar un sfert de solian pe seara. Viata mea a reintrat in normal, m-am angajat in invatamant si m-am mutat singura. La trei ani de la acest episod am trait un al doilea cu aceleasi simptome, insa putin diferite. Am devenit din nou sociabila si placuta insa fara exagerari. Problemele au inceput cand a intervenit religia in viata mea. Am discutat cu un prieten adventist si dupa o discutie mai lunga mi-am schimbat conceptia despre religia ortodoxa, dorindu-mi sa trec la cea adventista. Intrasem intr-un fel de transa, incepusem sa ma rog foarte mult, simtind o caldura aparte in timpul rugaciunilor si fiind convinsa ca Iisus este langa mine. Din pacate ideile cum ca traiesc intr-un mare decor au revenit insa nu au mai fost insotite de teama. Mi se parea ca uneori oamenii din jurul meu sunt de fapt ingeri sau demoni care incearca sa ajunga la mine, insa nu imi era teama. Simteam ca trebuie sa fac totul pentru a ajunge la Dumnezeu pana intr-o zi cand am clacat deoarece nu ma puteam lasa de fumat. Am intrat intr-o depresie crunta, m-am intors acasa, am renuntat la munca si am avut parte de o noua internare, sub acelasi diagnostic. Am reluat tratamentul cu solian 600 mg pe zi, asociat cu xanax si zoloft pentru depresie. Simptomele cu decorul au disparut, insa s-a instalat depresia si o f puternica anxietate.Nu ma puteam uita la televizor, nu puteam dormi. Treptat m-am insanatosit cu continuarea tratamentului, m-am angajat si acum pot spune ca am o viata cat de cat normala, desi am revenit la timiditatea obisnuita. Sunt constienta ca trebuie sa iau tratament un timp mai indelungat, ca s-ar putea ca simptomele sa revina la diminuarea dozei, ca va fi greu sa-mi intemeiez o familie, dar m-am resemnat si cu aceste lucruri. As dori sa stiu daca exista cineva care mi-ar putea spune cum sa evit o posibila recidiva, sau care ar fi un stil de viata mai potrivit in astfel de cazuri. Mantionez ca acum sunt pe solian 400mg pe zi si zoloft.
Sper ca am fost cat de cat coerenta in cele de mai sus. Daca nu, va rog a ma ierta, dar acum am descoperit acest forum si simt nevoia de a spune cuiva toate aceste lucruri!