Un alt sfarsit de poveste de dragoste...

buna,
Anul acesta trebuia sa avem 5 ani de cand suntem impreuna, zic trebuia pentru ca de o luna de zile iubitul, adica fostul in momentul de fata mi-a marturisti ca de 5 luni de zile il incearca niste sentimente care nu mai au de a face cu iubirea.
Dar sa incep cu inceputul. Totul a inceput cand eu aveam 17 ani, el 18. A fost dragoste la prima vedere, relatia incepand-o deabea dupa 1 luna de cand ne-am vazut prima data, dar in acea luna ne vedeam foarte des, in preajma prietenilor nostri si se vedea ca intre noi e ceva special.Totul a fost absolut perfect, nu cred ca am mai vazut o relatia ca si a noastra, fara certuri, eram pe aceesi unda, ne iubeam nebuneste, nimc nu statea in calea fericirii noastre. dar acuma...totul s-a transformat in zile pline de suferinta, desigur pt mine.
Relatia noastra a fost foarte libertina, adik nu eram gelosi unu pe altul, fiecare putea sa iasa cu prietenii lui fara ca celalalt sa fie gelos, pana acu o luna cand nenorocirea s-a intamplat.
Nu intru un detalii ca e foarte mult de scris dor mentionez ca iubitu meu a fost innebunit de o tipa intr-un club intr-o iesire cu colegii de lucru, ca in acel weekend sa ne si despartim dupa ce dintr-o prostie am aflat ce facuse.At el si-a dat drumu la gura zicandu-mi ca de 5 luni el nu mai simte acea atractie fata de mine, dar ma iubeste nespus de mult. Am decis sa luam aceea "nenorocita" pauza de 2 sapt, in care desigur nu am putu sa ma abtin a nu-i trimite msg in care sa imi exprim suferinta. ne-am impacat pt o sapt dar nimik nu a mai fost la fel, nici un cuvant de te iubesc, nimik, si am decis sa renunt la el. nu stiu ce sa fac, toti au ramas surprinsi de despartirea noastra, parintii nostrii, prietenii nostri, toti...parca a innebunit, nu stie ce vrea de la el, cu asta ma tot amageste ca nu stie ce se intampla cu el, si ca ii costienta ca nu va mai gasii pe nimeni ca mine, si ca tine la mine dar vrea sa incerce si alta viata. specific ca el a fost primul pt mine si eu prima pt el. il inteleg ca vrea sa experimenteze si cu alte femei, ma refer la sex, dar totusi...cum poti renunta la ceva bun, pt niste experienta...
nu stiu ce sa mai fac, m-am umilit in fata lui pt a ma accepta innapoi, l-am umilit in msg.dar il vreau innapoi el a fost ajutorul meu in fiecare zi, am depins foarte mult de el, cu el stiam ca pot realiza orice. e foarte greu...si nu stiu ce as mai putea sa il fac sa ma vada din nou cu ochii de la inceput.
va multumesc.

Draga mea, gandeste-te ca nu merita nimeni lacrimile tale, nici chiar el.De ce sa plangi pt un barbat?eu stiu ca-l iubesti dar daca el nu mai vrea.lasa-l in pace, o sa se intoarca cu siguranta dar parerea mea ar fi sa nu-l mai primesti, se va obisnui cu chestia asta si-ti va face mereu la fel.Esti tanara, o sa-ti gasesti perechea cu siguranta, poate nu el era cel potrivit pt tine.Te rog asculta-ma, o sa-ti dai seama mai tarziu ca ai suferit degeaba ca nu a meritat.O sa vezi ca o poti lua de la capat si va fi mai frumos, iti spun sincer.Nu te umili, indiferent cine e barbatul de langa tine, nu face asta ca nu merita, majoritatea sunt la fel, vad in jurul meuc o gramada de chestii dinastea.Incearca sa fi indiferenta desi iti este greu, stiu, nu tre sa vada ca tu suferi atat, parerea mea e ca el nu te mai iubeste, spune asta doar asa ca sa se disculpe poate sa nu te faca sa suferi nu stiu, cert este ca este indragostit de altcineva si nu mai poti face nimic.Dar nu-l mai primi inapoi indiferent ce ar fi.Cu siguranta vei intalni pe altcineva care o sa te iubeasca si mai mult decat el, o sa vezi.Important este sa nu te umilesti- te rog, esti femeie si tre sa ai mandrai ta, indiferent de ce simti pt el. iti urez numai bine si ai grija!

draga reene stiu ca ti se pare foarte greu sa faci ceea ce te sfatuiesc altii dar cel mai important este sa fi realista. cum bine spunea si dna doctor, dragoste cu sila nu se poate gindeste-te ca in tot raul este si un bine, cum ar fi fost de exemplu sa te insele si sa nu iti spuna(sa recunosti ca are un merit in toata povestea asta a avut curaj sa recunoasca cind putea foarte bine sa te minta), acum tu la rindul tau trebuie sa ai curaj si sa mergi mai departe fara sa il mai agasezi cu telefoane sau sms-uri.poate intr-o zi isi va da seama cit ai insemnat pt el dar cu cit te umilesti mai mult cu atit ziua aceea va intirzia sa apara sau nu va mai aparea deloc
acum sti ce ai de facut :invata sa traiesti si sa te descurci fara el cu timpul vei reusi si iti vei da seama ca universul tau nu se destrama daca te-a parasit un baiat!
curaj si sa auzim de bine!

multumesc mult pt incurajari.
este destul de greu tot ce mi se intampla dat fiind faptul ca noi 2 eram nedespartiti, si nu am primit din partea lui vre-o indoiala ca nu ar tine la mine, ca stam impreuna doar pt ca se instalase obisnuinta. nu stiu ce sa cred. am mai vb cu el, tata meu a vb cu el a discutat cu el, mama lui il implora sa se intoarca la mine, bunica lui, toti cei apropiati dar el...cum am zis parca a innebuni, si tot ce a putut scoate de la el ca este doar confuz si in momentul asta nu stie ce vrea de la viata. nu am simtit deloc vre-o raceala din partea lui, ba chiar el era tot timpul dupa mine, el tot timpul trebuia sa fie in preajma mea, el tot timpul trebuia sa vina dupa mine la lucru, era ceva...nu stiu cum sa spun doresc la toata lumea relatia care am avut-o cu el in privinta grijii care mi-o purta mie. pt mine a picat ca si o bomba si poate de aceea mi foarte greu sa ma indepartez de el pt ca nu a fost o despartire previzibila, a fost ceva ce s-a intamplat doar in jumate de ora, cand am descoperit ce i se intamplase cu o seara innainte. nu doresc la nimeni sa fie in sufletul meu, port un zambet fals, ma port fals pt a nu-i face si pe cei din jur sa sufere pt mine, e foarte greu.nu pot sa inteleg cum un om poate renunta la ceva atat de bun pt NIMC

Nimic nu tine vesnic, nici chiar dragostea.Considera-te o norocoasa ca ai avut parte de ea si incearca sa pastrezi doar amintirile frumoase.Sunt multi oameni care nu traiesc intr-o viata ce tu ai trait pana acum.Mergi mai departe cu demnitate!

Bună seara! Acum aproximativ 2 luni m-am despărțit de iubitul meu pentru că ne vedeam foarte rar. El suferă de dinainte sa ne cunoaștem de depresie si am încercat să îi fiu alături doar că nu îmi dădeam seama de gravitatea situației și aveam impresia că nu mă mai iubește, deși îmi garanta ca ține foarte mult si ca nu vrea sa ma piardă. Mi-a lipsit foarte mult si am vrut sa ma impac cu el, dar el a zis ca se simte gol ca o gaura neagra. As vrea sa il pot ajuta pentru ca mi-a zis ca sentimente încă mai are pentru mine. Acum el nu vrea sa ne mai împăcăm, dar nici pe altcineva nu vrea sa cunoască. E adevărat, suntem 2 copii avem 17 ani si jumătate, dar a fost cea mai frumoasa poveste, ne iubeam foarte tare si era protector si dulce. Acum plang zilnic si nu stiu ce sa fac sa il uit pentru ca nu vrea sa primeasca ajutor din partea nimănui. Ce este de făcut? Mulțumesc!

@ ** Renee** - vezi tu, esti la prima iubire, si orice fata in ziua de azi, isi imagineaza ca va ramane pe vecie cu primul iubit, ceea ce rar se intampla. Ce iti pot da eu ca sfat, este sa iei cu tine amintirile frumoase, sa iei si partea buna a lucrurilor ( multi specialisti spun ca trebuie sa ai cel putin o relatie de minim 3-4-5 ani inainte de casatorie, ca sa dovedesti ca esti stabil sentimental ) si sa mergi inainte. Sa tii minte de la mine un lucru : nu conteaza prima iubire, sau urmatoarele 3-4 care vor veni, ceea ce conteaza cu adevarat este ULTIMA IUBIRE ! Multa intelepciune si liniste.

*dorian10* ii poti raspunde lui *Misha26 ca * Reene a deschis subiectul in 2009 :))))