un sfat... NU mai stiu cine sunt, mi se pare totul ireal si stupid.

17-11-2009

blaiedutz

Nu este medic/terapeut

Am 20 de ani si de mai bine de 2 ani am inceput sa sufar de anxietate si sa am atacuri de panica.Anu trecut in decembrie am avut o depresie in care am stat 3 saptamani si in tot timpul asta nu am iesit absolut deloc din casa, stateam numai singura, pur si simplu ma izolasem.Insa aceasta etapa a trecut, pentru k am avut curajul de a le spune celor din familia mea problema kre pur si simplu ma macina pe interior.Am trecut peste si miam reluat intrun fel activitatea in modul ei normal chiar daca am mai avut unele mici atacuri de panica.Mam dus la facultate, am mai iesit pe afara, mam mai dus la o petrecere, lucruri absolut normale.Problema e ca anul acesta ma reapucat starea de anxietate, atacurile de panica au reaparut si starea mea sa deteriorat foarte repede.In o saptamana am decazut enorm de mult, iam facut pe toti cei din jurul meu sasi faca griji, plangeam in fiecare moment, eram foarte demoralizata de gandul ca de ce mi se intampla mie, aveam numa ganduri negativiste, imi faceam singura rau cu acele ganduri, eram extrem de pesimista, numai mancam, abia puteam sa mai dorm, au fost nopti in care nu am dormit, oftam permanent, vomitam orice incercam sa bag in gura, chiar si apa.Ma autoraneam si desi costientizam lucrul acesta nu aveam control asupra mea.Atunci am decis si am recunoscut ca sigur ceva nu e in regula cu mine si ma dus la un neuropsihiatru kre mia prescris niste medicamente foarte puternice kre erau niste droguri, sau cel putin asa ma simteam knd le luam.Apoi am cautat un psiholog kre e si doctor homeopat si kre mia prescris niste medicamente homeopate si cu kre fac si psihoterapie ce se bazeaza pe meditatie. Knd am facut evaluarea la psiholog a reiesit faptul ca am un procent ridicat de depresie si totul se datora atacurilor de panica.Nu puteam sa concep ca mi se intampla asa ceva si nu credeam ca exista astfel de probleme.Knd aveam astfel de atacuri de panica ziceam intotdeauna k sunt simple emotii si k trec de la sine. In prezent fac si psihoterapie, fac si acupunctura si iau si un tratament homeopat.Sper sa aiba efectul dorit, macar sa pot sa reusesc sa scap de ideile k dak ies afara mi se face rau, ca daca stau singura in casa mi se face rau si mor, ca daca si daca si daca. Dupa 3 sedinte de acupunctura si o parte din tratament luat pot sa zic k miam mai revenit, am reinceput sa reusesc sami stapanesc emotiile si starile insa o parte proasta este k am devenit dependenta de mama kre ma insoteste in permanenta la doctor.Problema mea cred k a aparut de cand am inceput sa ne mutam intro casa noua.Faptul ca nu am reusit sa ma acomodez, ca imi este oroare de drumul lung pana acolo, ca nu pot sta singura in acea casa ma facut sa am aceasta stare de anxietate, sa numai imi gasesc locul, sa ma abandonez, sa consider ca mutanduma acolo nu mai pot face lucrurile in acelasi ritm in care le faceam si pana acum. Incerc sa gandesc pozitiv, sa zic ca e o simpla casa, un adapost in care se trange toata familia.Problema e k nu reusesc sa ma detasez de casa veche, eu stau singura aici iar familia mea sa mutat in partea cealalta si lucrul acesta imi face s mai mult rau. As vrea sa ajung din noua la facultate pentru k ma gandesc k o sa pierd trenul dak mai stau mult pe loc.AM nevoie de un sfat, de ceva anume, Am nevoie de o confirmare k exista leac pentru asa ceva, k e doar o chestiune de timp si k o sa revin la normal.NU mai stiu cine sunt, mi se pare totul ireal si stupid. ROg pe cei kre au avut aceasi problema sa imi dea un sfat, sa zica cum au reusit sa treaca peste momentele astea.

4 comentarii

17-11-2009, ora 23:52

Dr. Andrei Dumitrescu

Psihologie, Bucuresti

Buna blaiedutz,

Citind cele scrise de tine, a aparut o intrebare in continuu: tu ai vorbit TOATE astea cu psihoterapeutul la care spui ca te duci ?
Vezi, uneori un atac de panica nu are nevoie de mai mult de cateva sedinte ca sa dispara complet.
Alteori insa, exista ceva care il mentine, nu poti adresa doar simptomul (atacurile de panica) ci trebuie procesate si alte elemente care de fapt il intretin. Elemente care vin din viata ta, din modul in care te raportezi tu la oameni, la tine si la mediul din jurul tau in acest moment. Toate astea trebuie sa le readuci in discutie vizavi de terapeutul tau, sa il intrebi ce parere are el de toate astea, in ce mod ceea ce faceti voi include si aceste amanunte in terapie, asa incat sa ai o sansa reala sa le dizolvi odata pentru totdeauna.

Homeopatia nu adreseaza cauzele psihice, (uneori nici nu e nevoie, functioneaza foarte bine asa), nici meditatia nu face lucrul asta, alteori e nevoie ca impreuna cu un terapeut sa sapi putin la intelesurile a ceea ce ti se intampla, cum poti procesa evenimente neplacute, cum le poti influenta, cum poti avea succes in viata de zi cu zi, sa poti sa mai stai si de vorba pe bune cu cineva (terapeutul) despre ceea ce traiesti, despre cum simti, despre cum ai invatat sa simti asa...

Uneori doar tehnicile terapeutice (indiferent de terapie) pot fi de ajuns, alteori e nevoie si de construit solutii pentru viitorul tau, de analizat toate cele din trecutul recent pe care le descrii mai sus, de implementat solutii reale, de impact la problemele tale.

Ca atare, te sfatuiesc sa re-aduci in discutie ceea ce ai spus aici pe forum in cabinetul terapeutului tau, si sa-l intrebi pe el cum vede rezolvarea la framantarile tale...doar dai un ban si ai dreptul sa-l intrebi tot ceea ce crezi ca ar fi de intrebat, si sa nu te lasi pana nu iti devine din ce in ce mai clar cum arata leacul pe care il cauti, si in legatura cu care cauti inca ajutor si pe acest forum...

Nu "incerca" sa gandesti pozitiv in legatura cu situatia ta, asta nu face decat sa te confuzeze si mai mult, foloseste-te puternic de terapeutul pe care il ai la dispozitie...
(intrebare: mama ta l-a ales ?)

Toate cele bune,
Andrei Dumitrescu

18-11-2009, ora 22:06

blaiedutz

Nu este medic/terapeut

psihologul a fost ales de mine.Am incercat sa gasesc un psiholog specializat si in homeopatie deoarece am fost la un psihiatru inainte care mia prescris niste medicamente ce aveau pur si simplu efectul de drog.Iar mama a fost foarte reticienta, a fost nervoasa si a zis k nu vrea sa ajung o drogata kre sa depinda de medicamente, si adevarul este ca nici eu nu imi doresc lucrul asta.asa ca in momentul de fata incerc orice numai sa am garantia ca voi fi iar un om normal

04-12-2009, ora 08:21

adelinaciuca@yahoo.com

Nu este medic/terapeut

buna ziua, am si eu niste probleme care ma chinuie de 6 ani adica am senzatia de constrictie faringiana insotita de o apasare toracica care i-mi dau o stare de slabiciune in organism, aceste simptome sunt aproape permanente insa uneori sunt atat de intense incat am senzatia iminenta de lesin dar, paradoxal, nu am lesinat niciodata, ani la rand am luat vitamine si minerale, fara rezultat am facut si alte investigatii care au iesit ok pana in urma cu 4 luni la recomandarea med. de familie am mers pentru prima data la psihiatru care m-a diagnosticat cu tulburare anxioasa, prima luna mai precis in august m-a tratat cu tranxene si serlift fara nici o imbunatatira a starii de sanatate apoi la urmatorul consult mi-a schimbat serlift cu cipralex concomitent cu tranxene, rezultate zero, momentan mi-a recomandat in conttinuare tranxene cu venlafaxina[argofan]dar simptomele nu s-au diminuat deloc, mentionez ca doar somatizez aceste stari pe are le am, le am de cand ma trezesc dimineata pana seara cand adorm, va rog din suflet daca ma puteti ajuta cu un sfat pentru ca de cand am inceput medicatia din august am pierdut 7 kg, cand am fost luna trecuta la medic i-am spus ca am inceput sa slabesc nu stiam exact cat si mi-a recomandat sa merg la endocrinologie am fost si analizele si ecograful au iesit bine, va multumesc!

04-12-2009, ora 13:05

blaiedutz

Nu este medic/terapeut

buna! stiu cum e sa te confrunti cu astfel de probleme...care nu sunt dureri fizice si doar psihice, totul face referire la sentimentele noastre.Incearca sa nu te mai gandesti la ele, fa ceva ce iti face placere, gasesteti acel lucru care te face sa te simti implinita.Si eu ma confrunt cu ea, fac un tratament medicamentos homeopatic si sincer nu stiu kt la suta ma ajuta sa trec peste problema asta pentru k la urma urmei sunt niste simple plante.Am facut si kteva sedinte de terapie la un psiholog si probabil ca asta ma ajutat sa trec peste problema.Ma facut sa deschid ochii, sa realizez k atunci knd simt k imi vine sa lesin de fapt nu voi lesina, k atunci knd simt k imi pierd aerul de fapt nu se intampla nimic.Totul tine de autocontrol, iar autocontrolul tine de noi, Noi suntem cei kre avem putere asupra noastra.Te sfatuiesc sa iti cauti un psiholog, stiu k e km costisitor, nici mie nu mia placut aspectul, dar am considerat k toate au un scop in viata.Conteaza mult sa vorbesti despre problema ta, sa nuti fie rusine sau teama sa vorbesti cu cineva, mai ales cu membrii familiei.Credema k dak vorbesti cu cineva despre problema asta nu dai dovada de slabiciune ci din contra, dai dovada de un om cu un caracter puternic caruia nu ii este teama sa ceara ajutor atunci knd simte nevoia.Nu suntem singuri pe pamantul asta!Dar chiar si dak primesti ajutor din partea tuturor din jur, totul tine de tine, de dorinta ta de a scapa de aceste simptome, care nu sunt decat in imaginatia noastra.Posibil sa fi un om mai sensibil, care desi na bagat in seama pe moment lucrurile kre lau afectat, sau strans si sau adunat in suflet, iar aceste lucruri nu te lasa sa actionezi liber si normal.u am 20 de ani si imi este teama ca sunt la varsta la care trebuie sa ma ridic pe picioarele mele, dar am gasit solutia de a nu ma mai gandi la ce a fost in trecut pentru k oricum nu se va mai intoarce dar nici sa ma mai gandesc la viitor asa de departe, pentru k oricum viitorul depinde de ceea ce facem noi ACUM.asa ca profita de momentul prezent si incearca sa faci lucrurile kt mai bine, pentru k asa reusesti sati conturezi si viitorul.Si mai spun inca o data k nu suntem singuri pe lume si ca atunci knd avem o problema e logic si normal sa cerem ajutorul, sau macar un sfat.Sper k iti este de folos sfatul meu si sper sa te ajute pe viitor.Succes!

Adaugă un comentariu / răspuns