Va rog, dati-mi un sfat...

Buna ziua. Pana mai ieri citeam problemele altora pe forum, acum am ajuns si eu in faza in care sa cer un sfat caci chiar nu mai stiu ce sa fac.
Sunt casatorita de 3 ani, am un copil de 2 ani si acum sunt iarasi insarcinata, problema mea este ca nu ma mai inteleg deloc cu sotul meu, s-a schimbat foarte tare, nu mai este asa cum l-am cunoscut acum 5 ani... Am avut o relatie f frumoasa, totul a fost minunat la inceput, dar de cand ne-am casatorit, chiar cu putin timp inainte de nunta a inceput sa devina mai rece, mai credincios, hmmm stiu ca unii or sa creada ca nu e ceva negativ sa crezi in Dumnezeu, dar eu nu sunt o tipa chiar asa de evlavioasa, cred in Dumnezeu, tin posturile cat pot, nu fac rau altora, dar cam atat... Iar ce face el acum e... ca tine post negru aproape zilnic... nu vrea sa manance mai deloc, a slabit f tare in ultimul timp si desi ii spun ca nu ii sta bine si ca nici sanatos nu este sa nu bei min 2 l apa zilnic, nu vrea sa ma aculte... merge des la biserica si asculta acolo tot felul de lucruri, pe mine nu vrea nici sa ma mai auda.
De fiecare data cand vorbim, ne certam, pt ca el tot timpul aduce religia pe primul loc, se contrazice mereu cu mine chiar daca stie ca nu are dreptate, vede ca sunt oarecum pornita impotriva religiei si nu mai are deloc chef sa vorbeasca cu mine... vad ca pt el nu mai reprezint nimic, religia este totul. Nu stiu ce sa fac, dupa 2 ani in care numai casnicie nu a fost, ce sa mai vorbesc de alte lucruri, ca de relatii conjugale nici nu se pune problema ca au fost atatea cat le pot si tine minte, si asta pt ca el nu vroia in anumite zile,

nici relatia cu parintii lui nu a fost foarte buna, caci s-au bagat prea mult in viata noastra ca tineri casatoriti, m-au judecat, m-au certat de f multe ori, m-au facut sa ma simt vinovata pt tot ce a fost rau, daca era ceva bine iesit, era meritul lor sau al sotului meu nicidecum al meu...
Mai sunt si alte aspecte, problema mea este ca nu stiu ca sa fac, eu in momentul asta imi doresc sa ma despart de el pt totdeauna, sa nu il mai vad pe el si familia lui care mi-au facut f mult rau. acum cu un copil mic si inca unul pe drum, ma gandesc ca este dificil, dar nu sunt prima femeie care se desparte si sigur ma descurc.
Ma gandesc la copii insa, ce sa fac? sa ii despart de tata sau sa continui o viata de cosmar alaturi de el doar sa aiba copiii tata? Chiar nu stiu... daca puteti sa ma ajutati cu un sfat...
Va spun ca eram o fata normala acu 5 ani, acum sunt fara nici o speranta...

Acum sunt foarte tulburata caci dupa luni de zile intregi in care eu ma ocup de casa, copil, cumparaturi, mancare. si sotul vine de la serviciu si se pune in pat ca e obosit, si spune ca vrea sa se relaxeze, iar eu in afara de stat cate o ora pe net nu am alta relaxare, sunt si deprimata, si disperata pot spune, caci nu mai rezist in felul acesta, nu am fost in concediu de 3 ani, nu stiu ce e aia vacanta, relaxare, nu vorbesc de cluburi sau alte distractii tineresti, ci de o plimbare macar de o zi in alta parte decat parcul de langa casa- cu copilul, sau mersul la cumparaturi pt casa.
Am 29 ani, sunt tanara, imi doresc o viata frumoasa, sa ma plimb, nu vreau bijuterii sau tot felul de creme scumpe si machiaje sau eu stiu ce altceva. vreau o viata normala de familie, dar cu sotul asta al meu asa ceva nu se poate... Muzica nu ascult decat f rar, pt ca sotul vrea doar religioasa, daca ascult muzica romaneasca de ex vine si o opreste si ma cearta ca invata copilul prostii, si e muzica normala, de pe vremea cand inca sa facea muzica buna romaneasca.
Ma apuca plansul din orice lucru, am ajuns uneori sa ma gandesc la gesturi extreme doar-doar sa scap de viata asta... Copilul ma tine in viata doar, el e alinarea mea.

Chiar va rog pt un raspuns, problema mea este f delicata, am de gand sa merg la un psihoterapeut, la un preot am fost deja si mi-a dat dreptate, dar pana oi ajunge acolo, astept sfaturile voastre, Multumesc

Buna seara,

astia care tin post negru cu asa mare usurinta, se poate sa fie de fapt o anorexie. Iar mersu asta la biserica aparut din senin, ar putea fi considerat si un manierism.
Toate aceste alegeri pot fi cauzate de un intestin permeabil daca sotul dumneavoastra sufera de fapt de boala celiaca inca latenta.

Sustin ca ar fi o varianta o dieta fara gluten in scop de test pentru maxim 30 de zile, dar practica a demonstrat ca este suficienta chiar si o saptamana pentru clarificarea situatiei.

Evident, vorbesc din proprie experienta.

Violeta,
Din doua una: sotul tau ori este in momentul din viata cand vreo revelatie adevarata ii arata alta cale decat cea "lumeasca", ori i s-a declanasat vreo problema psihica care e posibil sa aiba un curs chiar fulminant, , , ,

Cat despre tine, daca tu, in sufletul tau, esti convinsa ca ai facut tot ce se putea sa-ti salvezi casnicia si sa fii alaturi de omul iubit, dar nu mai merge asa, desparte-te de el (e parerea mea, nu sfat). Esti datoare sa fii fericita, ca femeie, ca mama. Un copil sufera mai mult daca are parinti care nu se inteleg, decat daca are parinti care sunt despartitit dar sunt fericiti.

Mai vorbeste cu el o data, calm si linistit si spune-i ce ai hotarat, sa spuna si el raspicat cum vede perspectiva. Desi, teama de responsabilitate se mai poate manifesta inca o data, , , ,


Numai Bine!

PS. Am trimis un mesaj privat dlui Rica Venturiano.

Multumesc pentru raspuns, cam asta incep sa cred si eu uneori... Poate ca i se arata ceva si eu il cam impiedic... Imi amintesc ca am vorbit acum un an intr-o seara, si imi spunea ca daca nu ma intalnea pe mine si-ar fi dorit sa se calugareasca, dar faza e ca dupa casatorie "s-a luminat" Daca ar fi fost inainte era o treaba, nu ne mai incurcam reciproc...
Acum e greu sa iau o hotarare, sunt foarte tulburata, o sa mai astept un timp sa vad poate poate se schimba ceva, desi ma cam mint singura... Adevarul este si ca il iubesc in ciuda tuturor celor intamplate, dar parca sunt prea tanara si mai simt si eu nevoia de afectiune, si oamenii batrani simt nevoia de iubire, mai ales tinerii...
Si mai e ceva, au mai fost in trecut discutii despre divort, dar el spune mereu ca daca eu vreau sa fac pasul asta, pot face, dar el nu vrea sa divorteze ca mi-ar lua chipurile pacatele mele. Incet incet innebunesc eu pe langa el, poate el se mantuieste dar eu o iau in jos.

eu voi fi mai directa, am parerea mea.in momentul in care sotul iti spune ca nu divorteaza ca-ti preia pacatele sufera de o boala psihica, asa ca divorteaza chiar daca ai 2 copii.viata este una si trebuie traita decent.tu in final vei face o depresie si va fi mai greu.esti f. tanara si despre iubire am o parere, trebuie sa iubesti rational.asa ca gandeste de 2 ori si ia o singura decizie, dar sa fie favorabila tie si copiilor tai.multa bafta.