Vreau sa nu mai fiu dependenta emotional de sot

Buna ziua.
Am o problema destul de veche, pe care, sa zicem ca am descoperit-o pe de-a-ntregul abia de vreo 2 luni.
Am 34 de ani, sunt casatorita si am un copil de 3 ani. Dupa nastere am dezvoltat o depresie destul de serioasa, cu tristete puternica, plans, dependenta totala de ceilalti apropiati ai familiei. Am facut tratament la un dr psihiatru pt 8 luni, asta in 2008.upa ce am oprit treptat tratamentul, totul a fost ok, eu n-am mai simtit nevoia sa plang. De anul trecut am inceput sa am probleme de comunicare cu sotul meu, s-a racit de mine, am discutat, mi-a reprosat ca am fost depresiva si trista si indiferenta si ca acesta e motivul pt care s-a racit de mine, dar ca inca nu e totul pierdut; insa mi-a pus cumva o conditie de genul: ca daca nu e mai bine din pc lui de vedere, el nu ne vede impreuna ca si cuplu pe viitor. Chestia asta m-a terminat! adica am facut eforturi mari sa nu mai fiu cum zicea el, m-am schimbat cumva in bine, dar el e mai mult rece cu mine, nu mai exista din partea lui acea afectiune pe care mi-o arata pana acum ceva timp. Am ajuns la concluzia ca sunt pur si simplu dependenta de el, nu pot sa imi inchipui viitorul fara el, desi il am pe cel mic pe care il iubesc mai mult ca orice. Intotdeauna cred ca am fost posesiva cu el, l-am vrut mereu aproape, mereu cu mine! Apoi. n-am su[portat niciodata sa fiu singura, nici macar cand trebuia sa plec undeva, cu serviciul. Cand e plecat cu treaba si lipseste cateva zile, eu nui pot dormi noaptea singura in pat, asa gol mi se pare!
NUmai ideea ca ar putea sa ma paraseasca, sa ne paraseasca, ma termina! Imi vine sa plang de fiecare data cand e rece cu mine sau ma ironizeaza sau imi zice mereu ca exagerez. Eu sunt cea care face gesturi de afectiune, il iau de gat, il imbratisez, il sarut, el doar imi raspunde la unele gesturi, dar nu mai vrea sa fie aproape de mine..Cateodata simt nevoia atat de mult sa ma ia in brate, sa ma mangaie, si ma doare sufletul ca n-o face, ma simt pustiita si singura, desi e inca langa mine! Culmea e ca s-a confesat unui prieten ca ma iubeste la fel de mult, dar ca el a fost cel ranit de mine in ultimii ani prin modul indiferent in care m-am purtat (desi asa cum se poarta el cu mine, eu n-am facut-o niciodata!) si ca el crede ca eu nu-l mai iubesc la fel! nu stiu ce mod are de a intelege pt ca lucrurile stau exact invers! eu asa le vad! eu nu stiu ce sa-i fac sa-i fie bine, iar el e indiferent si rece cu mine.
Nu stiu, poate exagerez, poate vad lucrurile mai rele decat sunt, dar nu pot sa ma stapanesc si asta imi afecteaza sufletul si starea psihica si munca de la servici si buna dispozitie si tot! Am vorbit cu 2 persoane apropiate, sotii si mame ca si mine si mi-au zis sa fie si eu mai tare, mai dura, sa nu vada el ca depind asa mult de el!
Dar cum s-o fac/ Cum as putea sa devin mai rece, sa nu mai simt singuratatea asa de sfasietoare atunci cand el nu este acasa cu noi? Si zilele astea e plecat din tara si eu am stat cu cel mic si cu mama, pt ca nu suport sa stau singura, imi vine sa plang si ma apuca tristetea instantaneu. Cum sa fac sa devin independenta, sa fiu mai stapana pe mine, sa nu mai simt ca fara el e sfarsitul lumii ???!!
Daca nu s-ar termina cu bine relatia noastra, macar de dragul copilului meu as vrea sa invat sa gandesc pozitiv si sa traiesc fara sotul meu, fara sa ma simt singura pe lume si parasita!

Iti poti vindeca slabiciunea sufleteasca usor cu ajutorul homeopatiei. Scrie-mi un email si te ajut.

doamna, cea mai buna idee este comunicarea. ar trebui frumos sa stati la o discutie sincera cu sotul dvs, doar de aceea v-ati ales unul pe celalalt pentru a va petrece tot restul vietii- sa fiti sinceri unul cu celalalt si sa va simtiti libera de a va spune unul altuia tot ce aveti de spus fara retineri, fara a recurge la alte surse de informare- cum ar fi prieteni, parinti- cea mai de incredere sursa sunteti chiar voi insiva. deci comunicarea este cheia. dupa ce veti vorbi si veti vedea ce simtiti, mai mult ca sigur va veti linisti- atunci cand veti vedea ca va iubeste la fel si ca totul e bine, sigur dispare acea frica ca va paraseste.
nu este o idee buna sa deveniti mai rece- chiar nu are rost si nu va duce decat la o crestere a rupturii.
ar trebui sa mai stitit ca in primii ani de la nasterea unui copil, e posibil ca sotul sa se simta cumva gelos- cum dragostea mamei si grija se duc asupra celui mic e posibil sa se simta neglijat si de aceea sa creada ca nu il mai iubiti. ar trebui sa ii demonstrati ca nu este asa si ca ii iubiti pe ambii la fel. plecati undeva doar voi doi, macar 2 zile si discutati toate acestea.
in momentul cand veti comunica deschis atunci cu siguranta se va imbunatati relatia dvs.

o zi buna,
Geanina Leabu
consilier psihologie