Gamopatia monoclonala de origine necunoscuta

Gamopatia monoclonala de origine necunoscuta
Gamopatia monoclonala de origine necunoscuta reprezinta producerea proteinei M de catre plasmocitele necanceroase in absenta altor manifestari tipice ale mielomului multiplu. Incidenta gamopatiei monoclonale creste cu virsta, de la 1% la persoanele de 25 de ani pina la 5% la cei de 70 de ani. Boala poate apare in asociere cu alte afectiuni, caz in care proteinele M pot fi anticorpii produsi in cantitati mari in raspuns la stimulul antigenic.

Gamopatia monoclonala este asimptomatica, dar neuropatia periferica poate apare. Desi majoritatea cazurilor sunt benigne initial, pina la 25% progreseaza la mielom multiplu sau o afectiune a limfocitelor B cum este macroglobulinemia, amiloidoza sau limfomul.

Diagnosticul este de obicei suspectat cind proteina M este accidental detectata in singe sau urina la o evaluare de rutina. La testele de laborator proteina M este prezenta in singe la nivele reduse. Boala se diferentiaza fata de alte afectiuni ale plasmocitelor datorita mentinerii nivelelor reduse ale proteinei in timp si a absentei leziunilor litice osoase, a anemiei si a disfunctiei renale. Totusi pacientii pot prezenta fracturi patologice. De aceea radiografiile si densitometria trebuie efectuate la evaluare.

Nu se recomanda niciun tratament antineoplazic. Totusi studiile recente sugereaza ca pacientii cu gamopatie monoclonala si osteopenie sau osteoporoza asociata pot beneficia de tratament cu bifosfonati. Pacientii necesita supraveghere pentru progresia bolii.

Patogenie si cauze

Motivul expansiunii monoclonale a unei singure populatii de plasmocite care secreta imunoglobulina pare a fi de natura nonmaligna si este necunoscut in majoritatea cazurilor. Cele mai multe cazuri implica populatii celulare monoclonale de imunoglobulina G sau A. Peste 20% sunt formate din celule monoclonale IgM.
Riscul de progresie la milom multiplu sau alte afectiuni limfoproliferative este prezent la o rata constanta pe parcursul vietii pacientului.

Semne si simptome

Gamopatiile monoclonale de origine necunoscuta sunt cele mai intilnite conditii patologice dintrun spectru de boli denumite discraziile plasmocitelor. Termenul denota prezenta imunoglobulinei monoclonale Ig, denumita si proteina M, in ser sau urina la o persoana fara evidente de mielom multiplu, macroglobulinemia Waldenstrom, amiloidoza sau alte afectiuni limfoproliferative. Mielomul multiplu este o boala uniform letala care variaza de la o conditie care nu necesita terapie la inceput pina la un stadiu agresiv avansat care necesita tratament. Diferentierea dintre mielom multiplu si gamopatia monoclonala este critica deoarece pacientii cu gamopatie monoclonala sunt tratati conservativ si nu necesita chimioterapie.

Virsta medie a pacientilor cu aceasta boala este de 70 de ani, totusi numerosi medici raporteaza si pacienti mai tineri. Incidenta gamopatiei monoclonale este ridicata la persoanele virstnice fata de tineri.
Boala este detectata de obicei la evaluarea medicala pentru o alta afectiune neasociata.

Gamopatia monoclonala se caracterizeaza prin:
- valori ale proteinei serice sub 3 g/dl
- sub 10% plasmocite in maduva hematogena
- absenta sau prezenta in cantitati mici a proteinei Bence-Jones in urina
- absenta leziunilor osoase litice
- absenta anemiei, hipercalcemiei, insuficientei renale sau a altor afectari organice.
La examenul fizic nu sunt detectate anomalii fizice. Riscul de tromboza si embolism venos este ridicat.

Evolutia bolii:
Riscul anual de mielom multiplu sau alte afectiuni limfoproliferative
este de 1% in gamopatia clonala cu IgA sau IgG. Riscul este de 1,5% la cea cu IgM. Un nivel ridicat de plasmocite circulante sugereaza boala activa. Plasmocitele circulante sunt un factor de prognostic negativ. La acesti pacienti proteina monoclonala circulanta si albumina serica la momentul diagnosticului sunt factori de predictie independenti ai progresiei la discrazie maligna.

Diagnostic

Studii de laborator:
- evaluarea metabolica completa pentru a supraveghea functia renala, calciul, acidul uric si lactic dehidrogenaza
- hemoleucograma completa diferentiala pentru a evalua anemia, trombocitopenia si neutropenia
- electroforeza urinii si a serului cu imunofixare
- testul pentru microglobulina beta2 si proteina C reactiva pentru prognostic
- masurarea cantitativa a imunoglobulinelor pentru a urmari progresia gamopatiei monoclonale
- masurarea ratei proliferative a plasmocitelor
- electroforeza serica pentru a exclude mielomul
- evaluarea serica a lanturilor usoare libere.
Studiile imagistice specifice pentru bolnav cuprind examenul maduvei, radiografia scheletica si colectarea urinii pentru 24 de ore.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: mielom multiplu, limfom non-Hodgkin, amiloidoza, macroglobulinemia Waldenstrom.

Tratament

Daca pacientul nu prezinta alte caracteristici ale discraziei plasmocitare si daca se detecteaza un virf de proteina M serica se indica evaluarea completa a pacientului. Nu se indica niciun tratament pentru pacientul cu gamopatie monoclonala.

Data actualizare: 30-01-2014 | creare: 10-12-2009 | Vizite: 6398

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
 
intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK