Gastroduodenita

Gastroduodenita reprezintă inflamaţia membranei mucoase a stomacului şi duodenului.

Cel mai frecvent întâlnite simptome ale acestei boli sunt: alterarea stării generale, letargia, crampe epigastrice şi cefalee.

Deficitul de vitamina A este una dintre cauzele majore ale acestei boli. Gastroduodenita este considerată a fi una dintre cele mai frecvente cauze de icter, un termen utilizat pentru a descrie coloraţia galbenă a pielii şi a mucoaselor, deoarece se asociază cu numeroase boli hepato-biliare. [1]

Prezentare clinică

Gastroduodenita este o formă de gastrită cronică, inflamaţia mucoasei afectând şi duodenul. Simptomele gastroduodenitei sunt similare cu simptomele gastritei: dureri epigastrice, greaţă, balonare, pierderea apetitului, constipaţie sau diaree, senzaţia de plenitudine gastrică, gust neplăcut în gură, eructaţii şi pirozis. Poate să apară şi paloarea pielii asociată cu simptomele deficitului de vitamina A (xeroftalmia - uscăciunea ochiului, scăderea acuităţii vizuale de noapte). Severitatea simptomelor depinde de gradul dezechilibrului proceselor metabolice din organism.

În gastroduodenită creşte secreţia de acid, scade formarea de mucus şi apar dezechilibre hormonale de reglare şi secreţie a enzimelor gastrice. Pacienţii cu gastroduodenită sunt predispuşi la dezvoltare de afecţiuni a ficatului şi a căilor biliare precum şi a patologiilor endocrine. [2]

Cauze

Principalele cauze pentru gastroduodenită sunt alcoolul, ischemia, infecţiile bacteriene, virale şi fungice, stresul acut, toxiinfecţiile alimentare, iradierea şi trauma directă. Antiinflamatoarele non-steroidiene precum aspirina, ibuprofenul şi naproxenul sunt cel mai frecvent asociate cu gastrita erozivă şi hemoragiile digestive superioare.

O altă cauză importantă este infecţia bacteriană cu Helicobacter Pylori, bacterie extrem de frecventă în populaţia generală, prezentă la 20% dintre persoanele sub 40 de ani şi la 50% dintre persoanele peste 60 de ani. Gastrita acută cu Helicobacter Pylori este în general asimptomatică.

Diagnostic

Diagnosticul diferenţial se face cu: gastropatia hiperplastică (boala Menetrier), gastropatia granulomatoasă, colecistita, colelitiaza, boala Crohn, cancerul gastric, gastroenterita virală, ulcerul peptic, sarcoidoza şi limfomul cu celule B. [3]

Explorări paraclinice

Se efectuează o hemoleucogramă pentru a se vedea dacă există sau nu anemie, deoarece o gastrită acută poate determina hemoragii digestive superioare, se fac testele pentru funcţia hepatică şi renală (transaminaze, uree, creatinină) şi testul hemocult pentru detecţia sângelui în materiile fecale.

Testarea pentru detecţia helicobacter pylori se poate realiza endoscopic sau non-endoscopic. Primul test care se realizează este căutarea antigenului pentru Helicobacter în materiile fecale. Sensibilitatea şi specificitatea acestui test depăşesc 90%. Poate fi utilizat atât pentru diagnostic, cât şi pentru confirmarea eradicării helicobacter după terapie.

Un alt test este testul ureei. Se administrează oral tablete de uree care este metabolizată de către Helicobacter Pylori, aflat în tubul digestiv. În urma metabolizării ureei se eliberează dioxid de carbon care este expirat şi cuantificat. Sensibilitatea şi specificitatea acestui test sunt de asemenea mari, peste 90%.

Al treilea test non-endoscopic presupune detectarea anticorpilor helicobacter pylori în serul pacientului. Un dezavantaj al acestui test este persistenţa anticorpilor în sânge pentru aproximativ 3 ani de la eradicarea bacteriei. Testul poate fi efectuat doar la pacienţii care nu au primit în trecut terapie anti helicobacter.  

Testul endoscopic pentru detectarea helicobacter este însă cel mai sensibil şi specific. Cel mai frecvent se efectuează testul rapid la urează. Se plasează o mostră de mucoasă gastrică obţinută prin biopsie endoscopică pe un gel sau membrană ce conţine uree şi un indicator pH. Dacă helicobacter pylori este prezent, ureaza bacteriană va hidroliza ureea şi culoarea gelului se va modifica. Sensibilitatea şi specificitatea acestui test este mai mare de 90%. Alte două teste sunt cultura bacteriană pentru Helicobacter pylori, utilizat atunci când este necesară o antibiogramă şi detecţia histologică a helicobacter pe specimenul de biopsie cu coloraţii hematoxilin-eozină, Giemsa sau Genta, foarte rar efectuat.

Asociaţia Americană pentru Endoscopie Gastrointestinală indică evaluarea endoscopică pentru pacienţii peste 50 de ani care prezintă semne de alarmă precum pierderea în greutate şi anemia.

Endoscopia clasică relevă în gastrită o mucoasă gastrică îngroşată, edemaţiată, non-pliabilă, cu eroziuni în perete şi pliuri gastrice eritematoase. Edemul poate fi sever, ducând la obstrucţia evacuării stomacului. Pot fi prezente şi ulcere hemoragice. [4]

Tratament

În cazul în care cauza este infecţia bacteriană cu Helicobacter Pylori, se face eradicarea acestei bacterii printr-un tratament de 10 zile cu inhibitor de pompă de protoni levofloxacină şi amoxicilină numit triplă terapie.
Se opresc medicamentele care cauzează gastrită precum aspirina şi antiinflamatoarele non-steroidiene, se opreşte fumatul şi consumul de alcool. [4]

Dieta în gastroduodenită

Este similară cu dieta din ulcerul gastric şi ajută la controlul simptomelor. Se evită mesele copioase, în special înainte de culcare. Sunt recomandate gustările în cantităţi mici şi dese, iar ultima masă va fi luată cu 2-3 ore înainte de culcare, deoarece stomacul va produce acid pentru digestia alimentelor, ceea ce duce la apariţia durerilor gastrice nocturne.

Următoarele alimente care cresc producţia acidă gastrică trebuie evitate: carnea roşie, condimentele, fructele proaspete (în special citricele şi sucurile de citrice), dulcurile procesate şi cu concentraţie mare de zahăr, mai ales ciocolata, roşiile şi sucul de roşii, menta, ceapa, băuturile care conţin cofeină (cafea, ceai negru, cola), sucurile acidulate şi grăsimile saturate.

Se va opri fumatul care creşte aciditatea gastrică şi se va stopa de asemenea consumul de alcool, acesta având un efect iritant direct asupra mucusului gastric.

La sfatul medicului, se vor elimina anumite medicamente care determină iritaţia mucoasei gastrice precum aspirina, medicamentele care conţin potasiu şi fier, tetraciclinele, indometacinul, diclofenacul, aulinul şi ketoconazolul. [5]