Gastroenterita eozinofilica

Diagnostic

Studii de laborator:
-hemoleucograma, se detecteaza eozinofilie sanguina periferica
-se numara 2000 Eo/μl in forma mucoasa, 1000 Eo/μl in forma musculara si 8000 Eo/μl in cea seroasa
-poate fi evidenta anemia feripriva
-albumina serica scazuta mai ales in forma mucoasa
-pierderea fecala de proteine poate fi masurata prin colectarea fecalelor pe 24 de ore si masurarea alfa1-antitripsinei
-valoarea normala este de 0-54 mg/ml, pacientii cu gastroenterita eozinofilica au nivele de alfa1-antitripsina crescute
-rata de sedimentare a eritrocitelor si nivelul seric de IgE sunt crescute
-se inspecteaza scaunul pentru paraziti
-este prezenta steatorea la 30% dintre pacienti
-testul cutanat sau respirator la alergeni poate identifica sensibilizarea. diagnosticul gastroenteritei eozinofilice depinde de evaluarea microscopica a biopsiei endoscopice. Se evalueaza specimenele din fiecare segment intestinal in parte:
-cuantificarea eozinofiliei
-localizarea eozinofilelor
-prezenta granulelor eozinofilice extracelulare
-anomaliile patologice asociate
-absenta altor afectiuni-vasculita.

Studii imagistice.

Radiografia. Modificarile radiografice sunt variabile, nonspecifice si absente la 40% dintre pacienti. Faldurile gastrice pot fi marite, cu sau fara defecte nodulare de umplere. Pot apare stricturi, ulcere sau polipi. In forma musculara poate apare afectarea localizata a antrumului sau retentia gastrica. Intestinul subtire poate fi dilatat cu cresterea grosimii faldurilor. Falduri proeminente pot fi observate si in colon.
Computer tomografia si echografia arata ingrosarea peretelui intestinal, citeodata limfadenopatie localizata. Fluidul ascitic este detectat la pacientii cu forma seroasa.

Proceduri efectuate.

Endoscopia si biopsia. Datorita erorii de diagnostic se preleva cel putin 6 mostre din zonele normale si anormale ale intestinului. Pot fi aparente faldurile mucoase groase, ulceratia sau nodularitatea. La pacientii cu simptome esofagiene sau colonice se obtin biopsii aditionale din locurile relevante. Refluxul gastroesofagian poate determina eozinofilie in esofagul distal.

Paracenteza abdominala demonstreaza un fluid steril cu eozinofile crescute. Epensamentul pleural poate fi de asemeni prezent.

Examenul histologic. Demonstreaza cresterea numarului de eozinofile in lamina propria. Acestea sunt prezente in seroasa si musculara. Infiltratul eozinofilic localizat poate cauza hiperplazia criptelor, necroza epiteliala si atrofie viloasa. Aspectul grosolan al faldurilor intestinale arata mucoasa nodulara fin, ulcerata, friabila si eritematoasa.

Diagnosticul; diferential se face cu urmatoarele afectiuni: boala celiaca, dermatomiozita, granulomul eozinofilic, cancer esofagian, limfom esofagian, esofagita, alergia alimentara, cancer gastric, gastrita acuta, gstroenterita bacteriana, virala, refluxul gastroesofagian, giardiaza, boala intestinala inflamatorie, malabsorbtia, sclerodermia.