Ora de Vis - program audio - 13 sesiuni de hipnoterapie .
ROmedic Cabinete medicale Constanta Cabinete Psihoterapie Psihoterapie Constanta

Creeaza un viitor pozitiv

Creeaza un viitor pozitiv
Autor: Paul McKenna

Creeaza un viitor pozitiv


A sosit timpul


„Ma intereseaza viitorul, deoarece acolo imi voi petrece restul vietii.” – Charles Kettering


Viata ta incepe sa se imbunatateasca prin simplul fapt ca ti-ai facut timp sa-ti proiectezi MARILE teluri si sa actionezi. Insa acum vom folosi puterea subconstientului tau pentru a trece la un cu totul alt nivel si pentru a incepe sa cream un succes „automat”.


Pentru a face acest lucru, mai intai trebuie sa observi modalitatea unica a creierului de a reprezenta timpul. Fara sa te gandesti la el, indica viitorul. Acum indica trecutul.


Observa directia in care timpul curge pentru tine. Viitorul se asterne in fata ta, iar trecutul, in spate? Sau trecutul se afla in stanga, iar viitorul la dreapta?


Nu exista raspunsuri corecte sau gresite – oricum ar codifica creierul tau timpul, pentru tine e perfect.

 


Programarea mintii tale pentru succesul „automat”


„Daca vrei un lucru cu adevarat, poti gasi o cale de a-l abtine.” – Cher


Atunci cand ai un viitor indeajuns de atragator, toate resursele tale sunt indreptate in mod automat catre transformarea lui in realitate. Iar lucrul cu adevarat extraordinar este acela ca vei descoperi ca te indrepti catre acel viitor in fiecare zi.

 


Planul tau zilnic de actiune pentru succes


Toata lumea face asta


„Daca nu ai face decat sa-i spui zilnic unui stalp de iluminat telurile tale, tot ar avea mult mai multe sanse de a se realiza.” – Michael Neill


Cu ani in urma, stateam de vorba cu Daley Thompson, medaliat cu aur la proba olimpica de decatlon, despre psihologia sportului. L-am intrebat daca urmase vreodata cursuri de acest gen. Mi-a raspuns ca nu le vedea rostul si nu credea in ele. Apoi l-am intrebat daca s-a gandit vreodata la o cursa inainte de a participa la ea. S-a uitat la mine si mi-a raspuns cu convingere: „ma gandesc de nenumarate ori la fiecare pas. Stiu exact ce voi face, asa ca o fac!”


Acelasi lucru este valabil pentru toti campionii si atletii de top cu care am lucrat – fie ca practica aceste tehnici constient sau inconstient, le executa perfect, pana cand devin ceea ce au exersat.


Daca vrei sa treci in viata la urmatorul nivel, asta e tot ce trebuie sa faci. De fapt, viata ta va incepe sa se imbunatateasca prin simpla adoptare a unui program de dezvoltare personala.


In anii `30, a fost realizat un studiu privind factorii ce sporesc eficienta la locul de munca. O echipa de specialisti in stiintele sociale condusa de profesorul Elton Mayo, de la Harvard Business School, a mers prin fabrici pentru a evalua, printre altele, efectul luminii puternice asupra eficientei la liniile de asamblare. Conform procedurii standard de atunci, au fost observate 3 grupuri.


Primul grup a primit mai multa lumina cand isi executa sarcinile respective de asamblare; cel de-al 2-lea grup a primit mai putina lumina; cel de-al 3-lea grup, sau „grupul de control”, a fost tinut pur si simplu sub observatie cat isi desfasura munca in mod obisnuit. Ce s-a intamplat dupa aceea i-a incurcat pe observatori…


Potrivit asteptarilor, grupul cu lumina sporita a inregistrat o eficienta si o stare de bine la locul de munca considerabil mai mari. Cu toate aceste, si celelalte 2 grupuri tinute sub observatie au dat dovada de o eficienta si de o stare de bine aproape identice.


Dupa mai multe investigatii, concluzia la care au ajuns profesorul Mayo si colegii sai a fost aceea ca unicul si cel mai important factor in influentarea pozitiva a eficientei si a starii de bine angajatilor era sentimentul ca eforturile lor li se acorda atentie.

 


Ce se poate masura se poate face


„Succesul este suma micilor eforturi repetate zi de zi.” – Robert Collier


Potrivit societatii Americane de Formare si Dezvoltare, probabilitatea ca tu sa faci ceva daca esti de acord sa fii tras la raspundere de catre cineva creste de la numai 40% la un ametitor 95%!


In mod similar, daca petreci 1 minut pe zi urmarind traseul actiunilor tale catre MARILE tale teluri, vei spori considerabil probabilitatea unei reusite.

 


Sentimentul de incredere in viata reala


Vorbitul in public


Cum sa faci prezentari de neuitat


„Intreaba-te: daca as avea doar 60 de secunde pe scena, ce ar trebui neaparat sa spun ca sa-mi transmit mesajul?” – Jeff Dewar


Teama de a lua cuvantul in public constituie acum cea mai raspandita fobie din lumea occidentala. De obicei, se instaleaza in scoala, unde ni se cere sa citim in fata clasei, iar profesorul ne atrage atentia asupra tuturor greselilor noastre, in loc sa ne laude pentru cat de bine ne descurcam. Faptul ca ceilalti copii rad si ne arata cu degetul contribuie la instalarea acestei fobii, iar noi trecem printr-o stare profunda negativa, astfel incat asocierea dintre teama, rusine, jena si vorbitul in public ramane cu noi pana la maturitate, chiar daca nu ne-a impiedicat intotdeauna sa ne ridicam si sa luam cuvantul.


Cu toate acestea, exista numai 3 lucruri pe care trebuie sa le faci ca sa te simti bine si in largul tau atunci cand faci prezentari in fata unui grup oricat de mare:


1) Controleaza-ti starea emotionala.


2) Familiarizeaza-te cu continutul prezentarii.


3) Vorbeste cu pasiune

 


Controleaza-ti starea emotionala


Cu multi ani in urma, una dintre marile actrite ale Marii Britanii a venit sa ma vada. Cand mi-a spus ca sufera de trac, am ramas socat.


I-am spus: „Stai putin, esti una dintre cele mai bune actrite – cum sa ai trac?”


Ea mi-a raspuns: „Cand ajungi unde am ajuns eu, presiunea de a reusi este si mai mare.”


In acel moment, am ramas surprins de cat de putina legatura are increderea in fortele proprii cu experienta si de cat de mult are legatura cu modul in care ne folosim mintea. Altcineva si-ar fi putut folosi vasta experienta si reusitele anterioare pentru a-si crea un sentiment de usurinta si lejeritate de neclintit; ea insa le folosise pentru a-si spori temerile.


Ca s-o ajut, am rugat-o sa-si imagineze ca isi va lua o zi libera de la trac. Eu aveam sa-i preiau aceasta teama in ziua respectiva. Apoi am intrebat-o ce ar trebui sa fac ca sa fiu la fel de inspaimantat ca ea pe scena.


Iata strategia ei:


Mai intai, urca pe scena si isi imagina ca in public se aflau cativa critici, care aveau tot felul de pareri negative cu privire la interpretarea ei, de genul: „N-a rostit replica aceea prea bine, nu-i asa?”


Apoi, corpul ei devenea tensionat, ca raspuns la dialogul interior negativ, si facea o mica greseala.


In sfarsit, isi imagina ca acei critici spuneau lucruri si mai dure.


Cu cat se gandea mai mult la reactia criticilor, cu atat incepea sa greseasca cu adevarat.


Desi habar nu avea ce spuneau criticii despre ea sau daca se aflau cu adevarat in public, prin faptul ca si-i imagina spunand lucruri groaznice, ea crea o profetie care se autoconfirma.


De vreme ce autosugestia avea un efect atat de puternic asupra interpretarii sale, am decis ca ar fi o idee buna s-o folosesc ca s-o ajut pe actrita. La urma urmei, daca-si putea imagina ca lumea spune lucruri oribile despre ea, sigur era capabila sa si-o imagineze spunand si lucruri bune.


Am rugat-o sa-si imagineze ca se urca pe scena si-i aude pe critici spunand in gand tot felul de lucruri bune despre ea, precum: „Ce actrita experimentata, ce interpretare extraordinara!” Daca facea o greseala, si-i imagina spunand: „Ce revenire buna, bravo!”


Pur si simplu am exersat acest lucru in mintea ei de nenumarate ori, pana cand a devenit noul program. Data urmatoare cand a urcat pe scena, noua autosugestie pozitiva a inceput sa functioneze in mod automat.


Iar cand criticii au venit intr-adevar sa urmareasca spectacolul, a avut parte de cronici extraordinare!

 


Familiarizeaza-te cu continutul prezentarii


Desi cu siguranta ca este posibil sa bati campii in cadrul unei prezentari, nu recomand acest lucru. Cand ti-ai facut tema si stii despre ce vorbesti, acest lucru denota competenta in ochii publicului.


Dar sa cunosti continutul nu inseamna sa citesti de pe o coala de hartie. De fapt, adevaratul beneficiu al cunoasterii continutului prezentarii este urmatorul:

 


Cand stii despre ce vorbesti, nu trebuie sa stii ce urmeaza sa spui


Cu multi ani in urma, am trait una dintre cele mai profunde experiente de invatare cu privire la acest subiect. Cand am inceput sa predau programarea neurolingvistica alaturi de dr. Richard Bandler, fondatorul acestei specializari in psihologie, imi pregateam mintal cu minutiozitate tot discursul, planificand tot ce aveam sa spun si sa fac.


Intr-o buna zi, in timp ce ma pregateam sa urc pe scena, Richard mi-a sugerat sa predau un alt modul in locul celui obisnuit. Probabil ca paream ingrijorat, deoarece a ras si m-a intrebat de cat timp ma ocupam de hipnoza si de programare neurolingvistica.


I-am spus ca faceam asta de aproape 10 ani si iarasi a ras.


„Detii toate cunostintele legate de acest subiect”, mi-a spus Richard. „Nu trebuie decat sa te aflii in starea potrivita – cuvintele si ideile vor curge de la sine. La urma urmei, daca ai sta de vorba cu prietenii tai despre acest subiect, nu ai fi ingrijorat, nu-i asa?


Apoi m-a rugat sa-mi amintesc un moment in care am facut tocmai acest lucru. Cand am inceput sa simt senzatia aceea de relaxare in corp, mi-a cerut sa iau cu mine acel sentiment si sa-mi imaginez ca ma adresez grupului, relaxat si in largul meu.


Desi tot nu ma simteam pe deplin pregatit, s-a auzit melodia de inceput a prezentarii mele si, pentru prima oara, am pasit pe scena fara sa am nimic pregatit. Nu numai ca a fost unul dintre cele mai bune cursuri pe care le-am predat vreodata, dar atunci m-am simtit cel mai relaxat in fata unui grup. Totul a decurs frumos din acel moment inainte!

 


Vorbeste cu pasiune


Desi putem vorbi despre orice daca suntem nevoiti, ori de cate ori vorbesc in public ma straduiesc sa stabilesc o legatura emotionala cu subiectul pe care urmeaza sa-l dezbat.


Valoarea acestei practici mi-a devenit evidenta cand am participat la o ceremonie de acordare a unor distinctii intitulata „The Pride of Britain”. Persoanelor care savarsisera un act extraordinar de curaj sau care-si adusesera o contributie unica in societate li se recunosteau meritele in mod public. Lucrul cu adevarat fascinant a fost acela ca, desi majoritatea persoanelor care primeau premiile nu vorbisera niciodata in public, ele erau capabile sa fascineze audienta, prin simplul fapt ca credeau cu adevarat in ceea ce facusera.

 


Succesul in afaceri


Mirosul disperarii


Te-ai aflat vreodata in preajma cuiva care voia ceva de la tine atat de mult, incat devenea infiorator? Fie ca era vorba despre un agent de vanzari care-ti voia banii sau despre cineva care voia sa se culce cu tine, nevoia aceasta disperata le displace pana si celor mai generosi dintre noi.


In artele interpretative, acest lucru este adesea numit „mirosul bolnavicios al disperarii” si se opune „mirosului dulce al succesului”. Fie ca este o metafora sau o realitate biochimica din corp, ideea este ca,atunci cand abordezi o persoana de pe o pozitie de nevoias, acesteia ii este mult mai greu sa raspunda pozitiv solicitarii tale.


Elementul-cheie in ceea ce priveste abandonarea disperarii este intelegerea urmatorului lucru:


„Disperarea este o stare – si, ca orice stare, poate fi creata sau naruita cu ajutorul imaginilor, sunetelor si autosugestiei din mintea ta.”

 


Leadership


Atunci cand Steve Jobs si Steve Wozniak construiau prototipul computerului Apple, au incercat sa atraga in proiect companiile Atari si Helett-Packard. S-au oferit sa le acorde acestora si toate drepturile, in schimbul unei finantari si al unui salariu pentru cei doi. Nu numai ca au fost refuzati, dar Hewlett-Packard le-a si spus: „Nu avem nevoie de voi – nici macar nu v-ati terminat facultatea!”


In mod similar, Fed Ex, CNN si post-iturile au picat testul focus-grupurilor, prin simplul fapt ca acestea din urma s-au dovedit a fi inutile. Majoritatea oamenilor nu sunt lideri sau inovatori, asa ca a le pune intrebari privind diverse idei ce nu corespund sistemelor lor obisnuite de referinta este un lucru inutil.


Ca lider, trebuie sa te astepti la reactii de impotrivire si chiar de respingere, deoarece acestea reprezint apretul inovatiei. Asadar, daca vei ajunge lider, va trebui sa fii dispus sa conduci.


In cartea psihologului Robert Cialdini, Influence: Science and Practice, autorul descrie un experiment facut pe strazile din Chicago.


O masina noua, imaculata, a fost lasata peste noapte intr-un cartier „rau famat”. Cand cercetatorii s-au intors in dimineata urmatoare, masina era tot acolo, imaculata si intacta. Cateva saptamani mai tarziu, o masina asemanatoare a fost lasata in acelasi cartier – de data aceasta, cu un geam spart. Pana dimineata, toate cele 4 anvelope fusesera furate, iar masina fusese complet dezmembrata.


Ce s-a intamplat? De ce una dintre masini a ramas neatinsa, in vreme ce cealalta a fost distrusa?


Raspunsul consta intr-un principiu al influentei pe care Cialdini il numeste „dovada sociala” – ideea ca, atunci cand oamenii nu stiu ce sa faca sau cum sa se comporte, ei asteapta de la un membru al grupului lor sa-i „invete” ce sa faca. De indata ce o persoana a stabilit tiparul acceptabil de comportament, toti ceilalti il urmeaza.


Intelegerea puterii dovezii sociale ne ofera observatii valoroase asupra capacitatii noastre de a ne asuma un rol de conducere in aproape orice situatie legata de locul de munca. O parte majora a impactului pe care il avem asupra mediului organizational si asupra echipelor pe care le conducem se rezuma la capacitatea noastra de a face un singur lucru – acela de a pune in practica tipul de comportament pe care vrem sa-l adopte si ceilalti.


Vrei ca echipa ta de la locul de munca sa fie dispusa sa experimenteze mai mult, chiar daca mai face si greseli?


Fii tu primul care experimenteaza fara rezerve, care face greseli si apoi le repara.


Vrei sa-ti spuna clientii adevarul in legatura cu ceea ce se petrece in raportul pe care-l au cu tine?


Fii tu primul care le spune adevarul in legatura cu ceea ce se petrece tu tine, chiar si atunci cand adevarul te face sa pari un manager, un agent de vanzari sau un coach nu tocmai perfect.


Exista numeroase exemple de greseli comise de liderii care au uitat sa fie deschisi noilor oportunitati:


La inceputul secolului al XIX-lea, autoritatile stiintifice ale vremii au incercat sa impiedice crearea motoarelor cu aburi, deoarece credeau ca o fiinta umana care depasea incredibila viteza de 48 km/h avea sa se sufoce si sa fie strivita de forta gravitationala.


In 1899, Charles H. Duell, imputernicitul Oficiului pentru Inventii, a recomandat inchiderea acestui proiect, deoarece „Toate lucrurile ce pot fi inventate au fost deja inventate”.


In 1946, Daryl Zanuck Jr., directorul studioului de film 20th Century Fox, a spus: „Televiziunea nu-si va putea mentine piata pe care o va avea in primele 6 luni. Oamenii se vor plictisi rapid sa se holbeze la o cutie din placaj in fiecare seara.”


Jim Denny de la Grand Ole Opry, festivalul de muzica contry din Nashville, l-a concediat pe Elvis Presley dupa prima sa evolutie spunandu-i: „N-ai nici un viitor, baiete. Mai bine intoarce-te la condus camioane.”


Compania de inregistrari Decca a respins trupa Beatles, spunand: „Nu ne place cum suna. Grupurile de chitaristi sunt pe duca.”


Thomas Watson Jr., pe atunci presedinte al IBM, prezicea ca va exista o piata mondiala pentru „circa 5” computere.


Nici macar Bill Gates nu a fost imun la acest fenomen, sustinand in 1981 ca „640k ar trebui sa fie indeajuns pentru oricine”…


-Continuarea in articolul urmator-

 
Programare