Autosugestia terapeutica
Autosugestia terapeutica
Influenta mentalului asupra fizicului
Eficacitatea terapeuticii sugestive este cat se poate de cunoscuta asa ca nu are rost sa mentionam in aceasta lucrare eminamente practica, istoria, si nenumaratele vindecari obtinute prin intermediul ei. De altfel, bazele ei au fost expuse suficient in primele 2 capitole din care rezulta concluzia, care conteaza aici, ca inconstientul care este un regulator al vietii vegetative, reactioneaza in mod automat asupra organismului intr-un mod benefic sau nefast, pe masura succesiunii in spirit a gandurilor positive sau negative.
Cu cat suntem mai impresionati de o anumita imagine, cu atat mai prompta si mai intense este repercusiunea interna; cu cat o sustinem mai frecvent si mai indelungat, cu atat mai profunde si mai durabile vor fi efectele ei. Sub impactul resimtit, imaginatia pune in miscare un mecanism a carui activitate nevazuta – dar precisa – corespunde intocmai reprezentarii generatoare. O asemenea facultate joaca un rol considerabil in geneza bolilor. Fiecare dintre noi cunoaste faptul ca o emotie neplacuta si violenta poate cauza tulburari si perturbari functionale (deseori mortale) cum ar fi infarctul, icterul, afectiuni convulsive ale sistemului nervos, paralizii, hemoragii cerebrale… Aceste manifestari evidente ale intrepatrunderii trasaturilor psihice si fiziologice reprezinta in acelasi timp o caracteristica precisa: ea este rezultatul unui soc in care elemental emotional afectiv predomina asupra celui reprezentativ.
Sa ne imaginam o persoana care a fost foarte afectata, chiar si intr-un trecut indepartat, de imaginile unei stari patologice precise, ca de ex. O tuberculoza pulmonara observata o perioada lunga la o ruda sau un prieten; simpla teama anxioasa ca intr-o buna zi boala respectiva l-ar putea atinge – daca aceasta devine obsedanta si ocupa des imaginatia, predominand asupra ideilor defensive – isi va indeplini pe ascuns opera, instaurand dispozitiile morbide care vor face din subiect un teren propice agentilor microbieni ai aparatului respirator.
Teama de o boala predispune la interpretarea falsa, exagerarea si, prin aceasta, la amplificarea senzatiilor indoielnice pe care pot sa le antreneze niste reactii interne nesemnificative. Daca li se acorda atentie, ele se dezvolta, sugerand astfel agravarea bolii. Repetarea frecventa a afirmatiei conform careia sanatatea depinde de cauze externe, ca este doar o asigurare iluzorie, ca nu stim niciodata ce aduce ziua de maine, presupune reprezentarea repetata a unei rupturi de echilibru cu atat mai probabila cu cat am simtit-o concret intr-un grad mai evident. Si, la prima ocazie, autosugestia morbida, cu tot cortegiul ei de evocari deprimante, cu reamintirea multiplelor stari sufletesti caracteristice bolii, acapareaza moralul, anihileaza energia, deregleaza organismul: in lipsa unei schimbari favorabile sau a unui ajutor neasteptat, boala se declanseaza.
Rolul preventiv
Se poate observa ca, din punct de vedere preventiv, stapanirea de sine si, in mod deosebit, reeducarea impresionabilitatii, joaca un rol cat se poate de important. Astfel, obisnuinta de a inocula in propriul inconstient idei si impulsuri deliberate ce dau astfel posibilitatea de a se dirija intr-o masura importanta propriului automatism, este insotita de sentimentul unei autoritati increzatoare, a unei puteri interioare care actioneaza in mod reflex impotriva invaziei impulsurilor negative ocazionale.
Pentru a ne intari sanatatea, este suficient sa ne gandim la aceasta. Mai intai, trebuie sa ne spunem:
„Sunt din ce in ce mai robust, sunt perfect echilibrat…
Organismul meu functioneaza perfect…
Sunt calm, linistit, am sange rece si nervi de hotel…
Orice s-ar intampla, raman impasibil…
Dorm normal in fiecare noapte si, a 2-a zi, ma trezesc perfect odihnit, insufletit de dorinta de munca, ceea ce transforma sarcina mea zilnica intr-o sursa permanenta de satisfactie…
Variatiile de temperatura au un efect benefic asupra mea…
Respir normal…
Datorita circulatiei mele perfecte, tesuturile, hranite corespunzator, se mentin la o temperatura potrivita…
Incerc o senzatie permanenta de bunastare…
Am pofta de mancare, mananc cu moderatie, iar digestia se realizeaza atat de bine, incat trece neobservata…
Am creierul lucid, o mare claritate de spirit si imi sporesc zilnic vigoarea intelectuala si fizica…
Sunt din ce in ce mai puternic si mai rezistent…”
Apoi, aceasta formulare – sau orice alta formulare echivalenta – trebuie repetata de mai multe ori, in acea stare de relaxare fizica si cerebrala in care pasivitatea facultatilor obiective permite, ca si in cazul hipnozei, predominanta activitatilor inconstientului. Ideilor sugerate astfel le vor urma ganduri agreabile referitoare la exercitarea cu bucurie a profesiei, a afacerilor pe care speram sa le ducem la bun sfarsit, a operelor la care lucram, a distractiilor favorite, intr-un cuvant a tuturor satisfactiilor oferite de o sanatate perfecta si de un optimism inseparabil de un echilibru vital superior.
Aptitudinea mentala
Gandurile obisnuite, datorita inevitabilei lor repercusiuni organice, figureaza printre elementele favorabile sau defavorabile sanatatii. Daca tristetea, neincrederea, teama, gelozia, ideile de ura, de razbunare si mai ales pesimismul disperat se strecoara aproape continuu in spirit si predomina in starile de suflet obisnuite, dezorganizeaza cu o implacabilitate dezolanta. Mania, care perturba inconstientul intr-un asemenea mod incat cuvintele si actiunile nu mai pot fi stapanite, agita periculos si deprima cu atat mai mult cu cat, in violenta sa, risipeste mai multa energie.
Asemenea fenomene sunt cauzate de manifestari defectuoase, in timp ce stapanirea de sine accesibila intotdeauna celui ce nutreste dorinta de a poseda, stabilizeaza atitudinea mentala in ciuda dificultatilor si obstacolelor intampinate. Folosind autosugestii afirmative pentru inlocuirea gandurilor dezorganizatoare ale altora, vom recurge la sugestii rationale. Sa ne reamintim ca furia dezavantajeaza, in timp ce pastrandu-ne luciditatea, judecata atenueaza sau chiar anihileaza aceasta stare de iritare. Momentelor inevitabile de tristete ce pot aparea in viata fiecaruia trebuie sa le opunem un leac conform cu idealul si conceptiile noastre filozofice. Sa ne dublam spiritul critic, neincrederea si resentimentul unei perspicacitati inteligente, si vom ajunge la indulgenta binevoitoare. Sa consideram nemultumirea si obstacolele intalnite, drept jaloane ale directiei catre care trebuie sa se indrepte eforturile noastre. Sa respingem invidia, aceasta dovada a recunoasterii neputintei si, in loc sa jinduim dupa avantajele ce par a fi obtinute de cineva anume, sa incercam sa ne dezvoltam acele aptitudini si facultati care ne permit sa obtinem cea mai mare parte dintre ele.
Trebuie sa retinem, sa contemplam si sa dezvoltam numai gandurile optimiste si pozitive. In afara de valoarea lor stimulatoare in munca si afaceri, ele previn orice tulburari psihice sau fizice. Nimic nu le poate fi mai de folos decat un tel bine definit, un ideal nobil si un plan de existenta elaborat in cele mai mici amanunte, care sa poata fi atins dupa mai multe stadii succesive, pe care ne vom stradui sa le atingem pe rand. Evitam astfel sa gandim si sa traim cu aceasta incoerenta, mama tuturor dezordinilor.
Orice persoana atinsa, in ciuda vointei sale, de o stare depresiva, surprinsa de o boala sau de o durere, are in autosugestie un remediu imediat. Cel mai bine ar fi sa faceti pe loc o sedinta metodica de 20-30 minute. Dar, in ritmul trepidant al vietii zilelor noastre, timpul poate lipsi. Atunci relaxandu-va nervii si muschii si inchizand ochii pentru a favoriza concentrarea spiritului, este suficient sa recurgeti la o formula scurta si sa o repetati foarte repede de 20, 40 sau de 100 de ori:
„Fortele mele cresc” sau „Asta trece, ma simt perfect”
, intr-un cuvant, o idee simpla care prin repetitie se va impune inconstientului.
Starile acute
Importanta anturajului
Ma adresez acum bolnavului tintuit la pat, prada unor simptome acute, a unor suferinte mari si a unei depresiuni mai mult sau mai putin complete. Presupun chiar ca starea bolnavului respectiv este grava si el asteapta, nelinistit, vizita medicului, simtindu-se serios atins. Medicul, retinut de alte apeluri, nu va veni decat dupa cateva ore. Care va fi verdictul acestuia? Si ce va face in continuare? Anturajul impartaseste nelinistea bolnavului dar nimeni nu are cunostintele si autoritatea necesara pentru a interveni util. Se inghesuie in jurul patului. Bolnavul simte privirile angoasate care incearca sa afle cat de grava este starea acestuia; este des intrebat cum se simte.
„Numai sa nu fie asta!”, „Mi-e frica sa nu aiba asta!”, „Si doctorul asta care nu mai vine!” … Reflexiile de acest gen se succed una dupa alta ca pentru a accentua senzatiile bolnavului si clar ca este in pericol.
Astfel, suferinta bolnavului creste cu fiecare minut care trece si, oricat de putin impresionabil ar fi, el va fi obsedat in curand de imagini amenintatoare: se va gandi la cineva care a murit, la cateva zile de la debutul unei afectiuni asemanatoare, total neasteptat, la o ruda care a murit la o varsta apropriata de a sa. N-au mai murit brusc la aceasta varsta si alti membri ai familiei? Posibilitatea unui sfarsit tragic si consecintele sale se profileaza atunci ca un orizont sumbru de unde incearca zadarnic sa se intoarca.
Reactia organica
O idee, o singura idee, trebuie totusi sa fie suficienta pentru a-l linisti in asteptarea cuvintelor asiguratoare ale medicului. Aceasta idee afirmata insasi de patologie este: boala – oricare ar fi ea – consta intotdeauna intr-un efort al organismului pentru a elimina o intoxicatie dobandita sau o perturbare intamplatoare; daca avem grija sa nu obstructionam acest efort, organismul tinde de la sine spre revenirea la o stare normala.
Astfel, chiar inainte de a vedea medicul care va pune diagnosticul, va defini evolutia psihologica si va da indicatiile necesare, amintiti-va ca sunteti dotati cu o functie esentiala care lucreaza intens sa va restabileasca echilibrul intrerupt momentan. Organizatorul invizibil, care in timpul vietii fatului cladeste edificiul organismului viitor si ii limiteaza structura, care dirijeaza ansamblul fenomenelor complexe necesare vietii, isi mobilizeaza instantaneu fortele si inteligenta din clipa in care o acumulare de toxine sau o dereglare accidentala (urmarea unei raciri bruste de ex.) ameninta functiile esentiale ale organismului. Toate simptomele pe care le simtiti sunt martorii acestei activitati de mediator chimic. Daca percepeti o slabire momentana a fortelor voastre, aceasta se datoreaza faptului ca ele sunt folosite in lucrarile interne indispensabile pentru apararea organismului. Durerea pe care o resimtiti provine dintr-o geniala compensare a disfunctionalitatii unui anumit organ prin supraactivitatea altuia sau printr-o reactie analoga.
Nu spuneti niciodata Sunt bolnav sau, daca o spuneti, ganditi-va ca aceasta echivaleaza cu Sunt pe cale sa ma vindec.
Amuzant paradox! Exista cel putin o boala care nu se poate vindeca: ultima. Normal, nu exista nici prima nici ultima boala. Omul trebuie sa se sfarseasca la o varsta inaintata, el trebuie sa se stinga incet, fara chinuri si fara dureri. Atata timp cat un organism elaboreaza forte, acestea vor fi folosite automat pentru asigurarea integritatii mecanismului functional, chiar si in cazul sau mai ales in cazul unui excel, al unei igiene insuficiente sau al unor accidente care rezulta din aceasta criza reactionala numita „boala”.
Daca inconstientul dumneavoastra care conduce acest efort intern ramane hipnotizat in fata unor imagini sumbre, cedeaza in fata spaimei si sovaie fata de opera pe care o are de implinit, atunci si numai atunci se poate declansa pericolul. Asa ca in loc de a impiedica sarcina delicata a inconstientului si de a-i imprastia fortele, incercati mai inainte de orice de a-i calma activitatea si de a aduce o linistire prin idei favorabile activitatii sale, dandu-i un impuls si o orientare utila.
Destinderea si somnul
Calmul este elementul esential. Rugati-i deci pe cei din jur sa va lase in pace, pastrand alaturi de voi, daca considerati util, numai o singura persoana tacuta si cu experienta. In asteptarea prescriptiilor medicului, dupa ce ati aplicat ingrijirile de urgenta, pe care toata lumea trebuie sa le cunoasca, incercati sa va linistiti. Fara vreun efort de vointa, fara vreo tensiune de spirit, lasati-va invadat de toropeala. Ganditi-va ca somnul lasa vietii vegetative intreaga energie fizica si psihica disponibila. Chiar febra sau durerea impiedica obtinerea relaxarii complete, repetativa:
„Calm… un somn linistit… imboil… muschii relaxati… nervii destinsi…”
Daca sunteti obisnuit cu autosugestia sau daca boala va permite sa va controlati suficient gandurile, incercati mai mult: faceti o sedinta completa de autosugestie. Pentru a incepe, induceti cu rabdare starea de semihipnoza descrisa la inceputul partii practice, dupa care repetati-va mental:
„Starea mea incepe sa se amelioreze…
Incep sa ma insanatosesc si voi reusi aceasta foarte curand…
In mine se desfasoara reactiile care imi vor restabili integral sanatatea…
Voi adormi profund, tot mai profund, pentru a lasa inconstientul meu sa lucreze cat mai util…
In timp ce voi dormi, sanatatea mea se va imbunatati cu fiecare ora care trece…
Am o constitutie excelenta care nu cauta decat sa se amelioreze continuu…
Cu fiecare minut energia mea creste si ma aproprie de starea perfecta…
Imi imaginez senzatia pe care o voi incerca cand voi fi bine. Ea caracterizeaza sanatatea…”
Sanatatea, starea de bine: acestea sunt cele 2 ganduri pe care le lasati spre reflexie inconstientului in timp ce adormiti.
Ganditi-va la viata
Daca suferiti de dureri intr-o anumita zona, aplicarea mainii insotita de autosugestia repetata: Asta trece… asta trece… va actiona ca un autentic anestezic. La nevoie, recurgeti la ajutorul unei persoane care este la curent cu practici de acest gen, care va spune sugestiile pe care ne vom stradui sa le adoptam fara rezerve. Putem de asemenea „vorbi direct” organului dureros, invitandu-l bland si mult timp, sa revina la normal. Este o metoda excelenta de sustinere a ideii de vindecare.
Anumiti specialisti sfatuiesc bolnavul sa-si abata total atentia de la simptomele pe care le simte, de la procesul prin care trece, si sa nu se gandeasca decat la vindecare sau mai bine la sanatatea sa. Dup aparerea mea nu exista nici un inconvenient pentru autosugestionare in amanuntime, daca interpretati corect tulburarile, ceea ce presupune cunostinte medicale destul de profunde. Cel care isi va da seama exact de fenomenele care se petrec in corpul sau va incerca sa imprime inconstientului, prin sugestii precise, o serie de impulsuri care vor incerca sa dirijeze de la a la z evolutia bolii.
Veti ajunge, urmarind progresul zilnic, sa deveniti interesat de cazul vostru si, departe de a va speria de alternantele perioadelor bune si mai putin bune, de cresterile si scaderile de temperatura, le veti considera ca niste fenomene asteptate, normale, ca niste semne ale eforturilor si repausurilor succesive ale organismului pe drumul spre restabilirea definita.
In cazurile acute, starea efectiv critica se prelungeste rareori mai mult de cateva zile, durata pe care bolnavul care poseda stapanirea de sine o va folosi numai pentru obtinerea starii de calm, relaxare, somn si, in orele de veghe, pentru a-si dirija gandurile catre sanatate si viata. O anumita resemnare fata de un eventual sfarsit implacabil, mai ales daca este insotit de o asteptare fatalista, nu stimuleaza catusi de putin reactiile, ci le impiedica mai putin decat agitatia revoltata si ideea fixa a inconvenientelor unei suspendari momentane a activitatii. Asadar, in asemenea situatii, cel mai indicat lucru consta in destinderea cat se poate de completa a tuturor facultatilor, pentru a capata acea stare de buna dispozitie ce permite reluarea ocupatiilor intrerupte de boala respectiva. De-a lungul unui traseu plictisitor, cel mai bine este sa ne lasam toate facultatile sa se odihneasca cat mai complet pentru a ne simti vioi la revenire si a ne relua, perfect refacuti, ocupatiile. La fel, persoana smulsa din mijlocul ocupatiilor obisnuite de o boala brusca, va reusi sa scurteze perioada de inactivitate daca-si lasa constiinta sa amorteasca pentru a incredinta inconstientului toata forta nervoasa de care dispune, pierzand contactul cu non-eul.
Prescriptiile medicale urmate cu incredere, convinsi de eficacitatea lor (un fel de autosugestie), furnizeaza un suport concret vointei de vindecare; dispozitia de spirit in care se ia un medicament creste eficacitatea acestuia atenuandu-i simultan nocivitatea. Practica a demonstrat ca niste simple picaturi de apa distilata, prezentate drept un medicament puternic, au indus bolnavului reactii medicale reflexe cu efecte cat se poate de concrete asupra insanatosirii acestuia (efectul Placebo). Sa ne amintim de aceasta anecdota: un taran vindecat de o constipatie tenace dupa ce a inghitit reteta pe care era prescris purgativul pe care venise sa-l ceara unui medic de renume, revine, dupa o perioada, sa ceara o hartie asemanatoare pe care sa o inghita din nou.
Din momentul in care simte ca poate gandi fara sa oboseasca, bolnavul va evoca fara o graba febrila si cu ceritudinea reusitei, primele sale iesiri, bucuria de a se reintegra in viata, de a-si regasi starea de bine. El va examina ceea ce-l intereseaza cel mai mult si, de indata ce fortele sale ii vor permite, se va stradui sa-si faca confortabila si chiar placuta convalescenta.
Trei lungi sedinte zilnice de autosugestie metodica, un somn prelungit intr-o incapere bine aerisita, o alimentatie usoara si lichide din abundenta sunt suficiente pentru a ne vindeca, si aceasta cu atat mai repede si mai bine cu cat avem – d.p.d.v. teoretic si practic – o experienta personala a dirijarii voluntare a inconstientului.
Tulburari functionale
Persoanele perfect sanatoase, robuste, rezistente, echilibrate si active au devenit adevarate exceptii. Pe langa racilele bine cunoscute ale civilizatiei noastre, modul nostru de viata stresant si degenerarea generala, folosirea abuziva a excitantelor (cafea, tutun, alcool…), multiplicarea grijilor – oricare dintre aceste remediabile de altfel prin autosugestia preventiva – alti factori minori mineaza zi dupa zi cele mai robuste constitutii. Mancam prea repede si prea multe alimente de proasta calitate, alterate si saturate cu aditivi chimici. Absorbim peste nevoile noastre reale o proportie ucigatoare de alimente prea bogate in grasimi, produse din carne, legume pline de nitrati, dulciuri… alimente ale caror reziduuri toxice obosesc, imbacsesc si impiedica functionarea organelor si a sangelui. Legumele proaspete, fructele, apa, produsele lactate… abia daca figureaza in mesele noastre in loc sa predomine. Si, peste toate acestea, sedentarismul, lipsa activitatii musculare si a oxigenarii ne asfixeaza celulele. Trist tablou!
Automatismul interior reactioneaza cum poate. Atat timp cat el mentine echilibrul in limite normale, aceasta lupta invizibila se traduce prin tulburari functionale dintre cele mai variate; insa persistenta acelorasi erori sfarseste prin a-i depasi posibilitatile si atunci se declanseaza boala cronica.
In ciuda modului nostru de viata complet antinatural, autosugestia sanatatii are o utilitate incontestabila stimulandu-ne puterea de eliminare. Mecanismul nostru spontan de aparare fiziologica (sistemul imunitar) nu cere decat sa fie ajutat. Insa ar insemna sa avem o deceptie cumplita daca am crede ca putem obtine imunitatea prin intermediul simplei autosugestii, fara sa eliminam excesele! Ar insemna, dupa cum spune Henri Durville, „Sa te agati cu disperare de o idee stupida”.
Pentru a combate tulburarile functionale, este necesar sa recurgem la forta unei idei, insa a unei idei corecte. Asa dupa cum spune doctorul Gaston Durville in remarcabila sa opera La cure naturiste, cauza profunda a tuturor acestor tulburari, indiferent care ar fi ele, este intoxicarea umorilor: „Organismul care se apara cauta sa elimine otravurile; el incearca sa le elimine cum poate. La unii, prin piele sau prin mucoase, la altii prin ficat sau rinichi; o hemoragie are astfel aceeasi valoare ca o criza de enterita, o eczema, un reumatism sau varice… De multe ori, ceea ce un organism a evacuat printr-un anumit organ si sub o anumita forma in timpul primei crize, va putea fi evacuat printr-un alt organ si sub o alta forma in timpul unei alte crize. De ex., un bolnav care face intr-un an o puternica criza de hemoroizi, poate avea anul urmator o criza de reumatism… Microbii nu contamineaza oriunde. In ciuda diversitatii aspectelor evolutive ale microbilor, un bacil are aceiasi valoare cu un streptococ sau un stafilococ; un erizipel echivaleaza cu o tuberculoza; persoana care a fost afectata de una ar fi putut fi afectata si de cealalta, sau de amandoua in acelasi timp. Tifoida, gripa, variola… sunt surori fara nici un dubiu; mama lor comuna este slabiciunea terenului.
Aceasta solidaritate organica arata ca, pentru a ne autovindeca tulburarile functionale, este necesar sa ne sugeram, pe de-o parte, suficienta stapanire de sine pentru a respecta un regim sanatos, pentru a gasi placerea in efortul fizic, pentru a ne impune o abundenta oxigenare pulmonara si, pe de alta parte, o regularizare generala care priveste toate functiile organismului.
Iata deci o formula care se poate adapta oricarui caz. In cele precedente, experimentatorul vorbea la persoana intai. Daca ne amintim ca inconstientul este subiectul, putem sa ne adresam lui si sa-l sugestionam, la fel cum ar proceda un hipnotizator cu o terta persoana plasata prealabil in stare de hipnoza:
„Incepand de astazi, vei actiona in asa fel incat ma voi simti din ce in ce mai bine…
Iti ordon sa-mi oferi un somn profund si calm, in fiecare noapte din clipa in care ma gandesc sa adorm… Imediat ce voi dori sa adorm, somnolenta se va instala foarte repede si, in cateva minute, voi dormi profund… La trezire, vei face in asa fel incat sa simt o stare generala de usurinta si de vigoare si sa simt dorinta de a ma scula si actiona…
Incepand din acest moment, imi vei pastra nervii intr-o stare de imperturbabilitate, liniste si calm continuu; respiratia mea naturala si usoara imi va aduce fara incetare noi energii…
Starea de bine care urmeaza imi va comunica un sentiment interior de incredere in mine…
Vad viata dintr-un anumit punct de vedere nou si optimist. Nu am nici un sentiment de teama…
Oricare ar fi surprizele posibile, inima imi bate normal, impasibilitatea mea ramane aceeasi iar eu raman perfect in largul meu… Dirijat de gandirea mea imi regularizezi functiile digestive…
La ora mesei am pofta de mancare, simt o satisfactie sanatoasa in timp ce ma asez la masa si diger fara greutate, vioi, astfel incat orele ce urmeaza imi lasa spiritul alert si voi…
Exerciti asupra tuturor functiunilor mele o influenta binefacatoare: ficatul, rinichii, intestinele, vezica isi indeplinesc functiunile cu usurinta si regularitate…
Transmiti aparatului meu circulator o stimulare suficienta pentru ca toate tesuturile sa fie bine irigate, temperatura sa fie constanta, sangele sa circule fara oprelisti de la inima pana la extremitatile corpului si sa revina la fel de la extremitati catre inima…
Trebuie ca eliminarea celulelor uzate sa se faca in totalitate, pentru ca fiecare dintre atomii mei sa-si pastreze intreaga vitalitate…
Insuficientele functionale care pot exista in mine vor dispare rapid…
Sanatatea ireprosabila si robusta pe care mi-o doresc se va intari pe zi ce trece…”
In rest, aceasta formula – data cu titlu de ex. – nu are nici un fel de valoare particulara, incat orice alta modalitate de autosugestionare care pastreaza regulile indicate in capitolul al 3-lea va obtine aceleasi bune rezultate.
Pentru ca autosugestia curativa sa-si exercite intreaga sa eficacitate, nu trebuie sa se piarda din vedere schimbarea regimului alimentar, a obiceiurilor prea sedentare, a exceselor de natura sa contrabalanseze actiunea curativa a gandirii.
Starile cronice
Printre starile cronice, exista unele care au o cauza exclusiv psihica. Aceasta, in special, cand ele apar datorita unei emotii puternice, unei stari contradictorii, unei perioade vitrege, unei temeri sau unei suparari. Celelalte depind, intr-o foarte mare masura, de o idee. Chiar si leziunile se pot restrange si cicatriza sub influenta autosugestiei.
Practica a demonstrat ca, in legatura cu acest subiect, granitele posibilului au fost depasite cu mult. Speranta ramane integrala chiar si pentru cei care au pierdut orice sansa de a fi vindecati prin mijloace traditionale ale medicinii.
Aici, afirmatia categorica si directa, fara nici o preocupare referitoare la posibilul proces al vindecarii, a realizat frecvente miracole si ea pare, cel putin in majoritatea cazurilor, preferabila sugestiilor detaliate.
Cei care sufera de psihoastenie, neurastenie, cei atinsi de o anomalie oarecare a functiilor cerebrale, de halucinatii senzoriale sau intr-un sens mai larg, toti cei ce sufera de afectiuni psihice, resimt o impresie de neputitnta in a-si orienta gandurile spre acele sugestii salutare care le-ar folosi si, mai ales, le este dificil sa le mentina in imaginatie. Repetarea, cu jumatate de glas, a formulelor literale va actiona asupra lor fara a-i obosi. Sa inceapa prin a incerca cateva minute, pentru a mari apoi, in fiecare zi, durata sedintei si sa profite de toropeala prealabila somnului pentru a-si strecura in inconstient cateva blande sugestii curative.
La modul general, cel sau cea care doreste sa aplice metoda de autosugestie, va incepe cu aceasta prima idee:
„Pot sa ma vindec”
Si sa faca din ea laitmotivul cugetarilor sale:
„Pot sa ma vindec. Am incercat multe remedii fara succes. Sunt considerat fara scapare, nevindecabil, totusi pot sa ma vindec. Imi este greu sa cred asta. Tot ceea ce am citit sau am auzit pana acum m-a convins contrariul, dar cu toate astea pot sa ma vindec. Inconstientul meu este framantat de idei contrare, judecata mea pozitivista priveste cu neincredere aceasta afirmatie noua bazata pe fapte, totusi sigure, pe care se sprijina posibilitatea vindecarii mele. Trebuie sa ma obisnuiesc sa admit: Pot sa ma vindec. Inconstientul meu se va impregna cu aceasta idee; ea va deveni curand predominanta: pot sa ma vindec…”
Cat mai des si mai mult posibil, cel mai interesat va aplica aceasta metoda generala. In liniste si imobilitate isi va lasa sa actioneze imaginatia, in timp ce restul facultatilor stau intr-o stare de somnolenta. Va folosi o formula affirmativa compusa prin grija sa. Se va imagina deja vindecat, bucurandu-se din nou de plenitudinea mijloacelor sale si chiar va incerca sa aiba un sentiment profund de emotie gandindu-se la fericirea de a se regasi in plenitudinea sanatatii.
Cand este vorba de o neputinta oarecare, disparitia sa progresiva este usurata de incercarile succesive, care restituie fiecare o parte din amplitudinea miscarilor de recuperat. Incercarile, pregatite prin mai multe sedinte de autosugestie, sunt stabilite dinainte pentru un moment bine determinat. Un mic soc nervos, ca de ex. sunetul brusc al unui ceas desteptator care da semnalul de incepere a tentativei, o ajuta considerabil pe aceasta. Este edificator in acest sens exemplul unei persoane care suferea de paralizia ambelor picioare si careia i se inoculase timp de o luna ideea ca intr-o anumita zi, la ora 3 dupa-amiaza, cand pendula de la perete avea sa bata, avea sa se ridice si sa mearga. Bolnavul a asteptat multe ore momentul fatidic intr-o stare de semihipnoza, cu privirea fixa si corpul scuturat de usoare tremuraturi. Declicul brusc al clopotului, ordinul Ridica-te! Dat de mai multe voci par a-l transporta: el va merge in aceasta camera unde imobilitatea il tintuia de 4 ani. Picioarele sale atrofiate nu l-au sustinut decat cateva clipe insa el stia ca poate merge si, curand, muschii sai reanimati printr-o reeducare abila si-au recastigat vigoarea.
Autosugestia si sugestia au realizat si realizeaza, in fiecare zi, minuni de neconceput. Utilizarea lor se generalizeaza, din an in an, din ce in ce mai mult. Incercati-le cu curaj asupra voastra, incercati-le cu cea mai mare incredere si nu ezitati sa le impartasiti chiar si celor care se considera incurabili.
