ROmedic Cabinete medicale Constanta Cabinete Psihologie Psihologie Constanta

Antrenamentul autogen Schultz

Antrenamentul autogen Schultz
Autor: Adrian Victor Gavrilov
Antrenamentul autogen este o metodă bine fundamentată ştiinţific, verificată experimental şi clinic, şi se caracterizează prin simplitate şi economicitate în sensul că se învaţă uşor şi durează relativ puţin.
Este considerat o metodă de relaxare ştiinţifică, ce are la bază o abordare globală, de ansamblu, a personalităţii subiectului, fiind în esenţă o tehnică psihoterapeutică.
 
Derivată din hipnoză medială, metoda a fost elaborată în Germania anilor 1920, de către medicul psihiatru I.H. Schultz.
Acesta defineşte antrenamentul autogen cu un exerciţiu generat (genos) din interiorul eului (autos).
Sursa de la care a pornit Schultz a fost, hipnoza fracţionată a lui Oscar Vogt. În cadru acestei metode, subiectul era hipnotizat în mod repetat, trezit, interogat cu privire la starea sa şi apoi rehipnotizat la un nivel şi mai profund. Toţi raportau senzaţii de linişte, calm, stare de bine, greutate şi căldură.
 
Din moment ce toţi raportau senzaţii de greutate şi căldură, el s-a gândit că inducerea acestora printr-o tehnică de relaxare ar putea duce la senzaţiile de linişte, calm şi stare de bine. Astfel a fost conceput antrenamentul autogen Schultz.
 
Scopul antrenamentului autogen, aşa cum a fost conceput de autorul sau, cât şi de cei care l-au preluat şi dezvoltat mai târziu, constă în obţinerea de către subiecţi a unor reacţii psihice şi psihofiziologice adecvate, înlăturarea reacţiilor şi comportamentelor neadecvate şi realizarea pe această cale a unei eficiențe personale şi sociale crescute.
 
Schultz (1967) arată că antrenamentul autogen ajuta subiectul să obţină o serie de avantaje, cum ar fi: odihnă şi recuperare după efort, autorelaxare, autoreglarea funcţiilor autonome, reducerea durerii, întărirea eului prin formule sugestive speciale, perfecţionarea în tehnica introspecţiei[1], cu efecte favorabile asupra dezvoltării spiritului autocritic şi creşterea controlului voluntar.
 
Efectele acestui tip de antrenament pot fi observate de subiecţi încă din primele zile de practică (relaxare mai bună, reducerea anxietăţii, somn mai bun, capacitate de concentrare şi memorie mai bună).
Mai recent, metoda a început să fie utilizată în medicina preventivă pentru creşterea rezistenţei la frustrare şi la alţi factori stresanţi, cât şi în pregătirea psihologică a sportivilor de performanţă şi a cosmonauţilor.
 
 
[1] Introspecție - Observare și interpretare a propriilor stări și dispoziții mentale și emoționale; autoobservare