Gavrilov Victor Adrian - Cabinet de Hipnopsihoterapie

 „Stăpâneşte-ţi emoţiile şi eliberează-ţi adevăratul potenţial”

 

 

          O plimbare de aproape un kilometru

 

          Te-ai întrebat vreodată cum se face că, atunci când vine momentul să alerge sau să înceapă un spectacol, unii atleţi sau actori parcă prind viaţă?

 

          Când Elvis Presley ajungea la locul unui nou concert, dorea ca rulota în care se schimba să se afle la o distanţă de aproape un kilometru de locul în care susţinea concertul. Indiferent în ce stare de spirit se afla când îşi părăsea rulota, el se folosea de această distanță că să-şi inducă o stare de încredere şi carismă, care era atât de tanbigilă, încât oamenii îi simţeau prezenţa  şi începeau să-l aclame înainte ca el să intre în clădirea în care avea să susţină concertul.

 

          Astăzi îţi voi dezvălui secretele artei de a-ţi stăpâni emoţiile şi îţi voi arăta o serie de exerciţii care îţi vor permite să scoţi la iveală acea parte încrezătoare şi carismatică din tine în orice situaţie. Vei învăţa cum să-ţi construieşti orice stare emoţională şi să simţi ceea ce vrei să simţi în orice moment. Mai mult, la final, îţi voi împărtăşi o metodă care m-a ajutat să-mi schimb viaţa când m-am hotărât pentru prima dată să devin stăpânul meu şi, implicit, al propriei vieţi.

 

          Pentru a ne stăpâni emoţiile, trebuie mai întâi să înţelegem care sunt acestea şi ce funcţii au…

 

 

          Ce este o stare emoţională

 

          Ţi s-a întâmplat vreodată să fii martorul unui eveniment alături de altă persoană şi să aflii mai târziu că aceasta avea o altă viziune asupra celor întâmplate decât tine? Cum este posibil acest lucru, din moment ce amândoi v-aţi aflat în acelaşi loc, în acelaşi timp?

 

          Să luăm, de ex., frica de înălţime: unii oameni n-ar urca în ruptul capului nici măcar o scară, în timp ce alţii escaladează munţi înalţi şi se aruncă din avion de la o înălţime de peste 9000 de metri.

 

          Diferenţa dintre cele 2 cazuri constă în starea emoţională prin care trece fiecare la momentul respectiv. Dragostea, mânia, încrederea, teama, apatia şi curiozitatea sunt stări emoţionale. Intrăm şi ieşim din astfel de stări în mod constant pe tot parcursul unei zile şi fiecare dintre ele are un caracter individual şi unic, la fel ca propria noastră amprentă.

 

          Starea emoţională poate fi definită ca „totalitatea proceselor neurologice prin care trece o persoană la un moment dat”. O definiţie mai simplă ar fi aceea că starea emoţională este dispoziţia sufletească pe care o ai la un moment dat.

 

          Cu toţii am trecut prin stări mai puţin plăcute precum depresie, furie sau teamă. De asemenea, toţi am trecut prin stări plăcute precum încredere, optimism bucurie sau hotărâre.

 

          Acest lucru este important deoarece: „Orice comportament uman este rezultatul unei stări emoţionale”.

 

          Orice lucru extraordinat pe care l-ai făcut sau la care ai fost martor este rezultatul unei stări emoţionale pe care ai avut-o la momentul respectiv.

 

          Astăzi vei învăţa cum să-ţi programezi mintea pentru a trăi mai multe dintre stările pe care vrei să le trăieşti în orice situaţie doreşti să ţi se întâmple!

 

 

          De unde provin sentimentele?

 

          La prima vedere, s-ar părea că ceea ce simţim la un moment dat este rezultatul unor evenimente petrecute în afara noastră. În lumea exterioară se petrece un eveniment, iar noi reacţionăm la el schimbându-ne stările emoţionale în mod automat. De ex., imaginează-ţi o persoană care îţi place. Acum, închipuie-ţi că acea persoană tocmai a intrat în cameră şi se afla în spatele tău. Dacă eşti ca majoritatea oamenilor, starea ta emoţională tocmai s-a schimbat!

 

          De fapt, mulţi dintre noi suntem conştienţi de felul în care se nasc sentimentele de la un moment la altul. În realitate, în interiorul nostru, în intervalul dintre producerea evenimentului şi reacţia noastră la el, are loc un fenomen.

 

 

          Fiziologia

 

          Unul dintre modurile prin care ne influenţăm starea emoţională este felul în care ne poziţionam corpul. Modificările de postura, de respiraţie, de tensiune musculară sau de expresie ne influenţează sentimentele şi comportamentul. Dacă faci schimbări asupra modului în care îţi poziţionezi corpul, te vei simţi alt om.

 

          De ex., gândeşte-te pentru câteva clipe la o situaţie în care te-ai simţit agitat: înaintea de a susţine o prezentare, de ex., sau înainte de a pune o întrebare mai dificilă unei persoane dragi.

 

          Opreşte-te!

 

          Oriunde te-ai afla, adoptă o poziţie fermă, trage umerii înapoi, zâmbeşte larg şi respiră adânc. Apoi încearcă să te gândeşti la acea situaţie neplăcută fără să îţi schimbi poziţia corpului. Păstrează poziţia fermă şi continuă să zâmbeşti.

 

          Dacă ai făcut ce ţi-am zis, ai observat deja că ori sentimentele tale cu privire la acea situaţie s-au schimbat, ori nu te mai poţi gândi la ea în acelaşi fel ca până acum câteva minute.

 

          Tensiunea sau relaxarea musculară, respiraţia şi postura ne influenţează stările emoţionale. Dacă ai corpul încordat, acesta eliberează anumite substanţe pe care nu le-ar secreta dacă ar fi relaxat. Prin urmare, este evident că te vei simţi altfel şi vei avea, implicit, şi gânduri diferite.

 

 

          Reprezentările interioare

 

          Ne referim la aceste imagini şi sunete ca la nişte reprezentări interioare, care chiar asta sunt: reprezentări ale realităţii, şi nu realitatea însăşi.

 

          Reprezentările tale cu privire la realitate sunt unice: înseamnă modul tău personal de a vedea lumea. Ele reprezintă propria ta hartă a lumii, dar, la fel ca oricare altă hartă, aceasta este incompletă şi plină de generalităţi, omisiuni şi distorsiuni.

 

          Acesta este motivul pentru care 2 oameni sunt martori aceluiaşi eveniment şi, cu toate acestea, îl percep în mod diferit. Cum ar spune părintele lingvisticii moderne, contele Alfred Korzybski, „harta nu reprezintă teritoriul”.

 

 

          Filmele din mintea ta

 

          Din experienţă, pot să îţi spun că toată lumea are capacitatea de a vizualiza. Dacă nu mă crezi, răspunde la următoarele întrebări:

 

• Cum arată uşa ta de la intrare? Ce culoare are? Pe care parte se afla mânerul?
• Care a fost prima maşină pe care ai condus-o? Cum arată? Ce culoare avea?

          Pentru a răspunde la aceste întrebări, a trebuit să-ţi foloseşti imaginaţia şi să faci „poze”. Dar, pentru 99% din oameni, aceste imagini nu vor avea calitate fotografică, iar acesta este un lucru bun. Dacă imaginile ar fi fost la fel de realiste precum realitatea însăşi, n-ai putea să faci deosebirea între ele!

 

          În mod similar, cu toţii avem capacitatea de a vorbi cu noi înşine şi de a scoate sunete în imaginaţia noastră. Uneori, această abilitate ne poate înălţa sufleteşte. De ex., gândeşte-te la un cântec care îţi place sau la piesa ta preferată. Gândeşte-te la sunetul scos de valurile oceanului sau adu-ţi aminte cum sună vocea unei persoane pe care o iubeşti atunci când te laudă sincer.

 

          Pe de altă parte, ai avut vreodată o discuţie aprinsă cu cineva, că, mai apoi, câteva ore mai târziu, să continui să-ţi derulezi în minte toate lucrurile urâte pe care acea persoană ţi le-a spus şi care te-au făcut să te simţi oribil?

 

          Hai să facem un experiment…

 

          Imaginează-ţi că ai fost invitat la o petrecere. Imaginează-ţi că stai retras în bucătărie. Nu există nici o persoană cunoscută în jurul tău, iar în fundal răsună asurzitor o melodie care nu-ţi place deloc.

 

          Pe o scară de la 1 la 10, cât de mult îţi doreşti să te duci la acea petrecere?

 

          Acum, închipuie-ţi că eşti calm, liniştit şi înconjurat de oameni plăcuţi, care sunt interesaţi cu adevărat să-şi petreacă timpul în compania ta. În fundal, se aude exact cât trebuie melodia ta preferată.

 

          Pe o scară de la 1 la 10, cât de mult ţi-ai dori să te duci la acea petrecere acum?

 

          Dacă ai simţit măcar o mică diferenţă între cele 2 situaţii imaginare, atunci îţi vei da seama că, până la urmă, calitatea vieţii tale depinde de calitatea reprezentărilor tale interioare. Totuşi, mulţi oameni au mai mult control asupra filmelor pe care se duc să le vadă decât asupra filmelor care se derulează în mintea lor. Acest exemplu demonstrează că mintea ta te controlează pe tine, când de fapt ar trebui să fie invers.

 

          De curând, am lucrat cu un star rock, ce se temea să zboare cu avionul. Când ne-am detaşat de situaţie şi am parcurs seria de imagini şi sunete pe care şi le crease în minte, a devenit lesne de înţeles cum reuşea să-şi inducă un sentiment de teamă atât de puternic în doar câteva secunde.

 

          Nici nu ajungea bine la aeroport, că se vedea la ghişeul de control gândindu-se că se va întâmpla ceva rău. Apoi, îşi imagina că se urcă în avion. Când vedea că trapa se închide, se gândea că nu mai poate să iasă din avion. Apoi, avionul decola, cabina se umplea de fum şi toţi pasagerii începeau să ţipe în timp ce avionul se prăbuşea într-o mare de flăcări. Acasă, fiica sa cea mică întrebă unde este tatăl ei.

 

          Ei bine, nu ştiu ce simţiţi voi, dar pentru mine este suficient să văd o singură dată acest film horror imaginar ca să mă înspăimânt, iar el şi-l derula în minte la nesfârşit. De fiecare dată când îl vedea, se simţea mai rău, şi cu cât se simţea mai rău, cu atât mai înspăimântător devenea filmul sau imaginar.

 

          În prezent, nu doar că nu mi-e teamă să zbor cu avionul, ba chiar îmi place.

 

          Când ştiu că trebuie să zbor cu avionul, mă gândesc la destinaţie şi la oamenii cu care mă voi întâlni şi-mi spun că o să mă distrez grozav. Apoi, îmi imaginez că stau aşezat pe scaun în avion, relaxat: nu sună nici un telefon, am parte de mâncare bună, pot să văd un film bun şi, desigur, mai sunt şi însoţitoarele de zbor!

 

          De îndată ce starul rock a învăţat să-şi schimbe filmele mentale, a început să se simtă mai bine cu privire la zborul cu avionul. Curând, avea să reuşească să se corecteze atât de bine, încât abia aştepta să plece într-un nou turneu. Morala acestei povestiri este următoarea:

 

          Atunci când vei învăţa să schimbi imaginile şi sunetele din mintea ta, şi tu vei putea să preiei controlul asupra vieţii tale.

 

 

Autor: Paul Mckenna

 

- Continuarea in urmatorul articol - : „Criticul din tine”