Grafoterapia

Aparuta in urma descoperirilor facute de grafologie, care a demonstrat ca scrisul de mana al unei persoane dezvaluie cu fidelitate trasaturile personalitatii sale, grafoterapia face un pas mai departe, sustinand ca prin modificarea scrisului se poate transforma personalitatea si comportamentul persoanei in cauza. Se trece astfel de la diagnostic la terapeutica.

La inceput, grafoterapia era indicata copiilor cu probleme de disgrafie (dificultati de scriere).  Scrisul ilizibil al acestor copii, in special baieti, duce la probleme de invatare, apoi la sentimente de esec si de  lipsa de incredere in propria persoana si in cele din urma la probleme de comportament. In multe cazuri, aceste probleme se intalnesc la  copii inteligenti sau chiar supradotati. In cazul lor, ilizibilitatea scrisului are drept cauza un soc emotional trait in cercul familial in timpul primei copilarii.

Reeducarea nu priveste atat scrisul in sine, cat mai degraba desenarea anumitor forme fundamentale (bucle, bastonase, etc.) Terapia vizeaza relaxarea gesturilor, a respiratiei, perceptiei si senzatiilor, intr-un mod pe cat posibil placut si amuzant pentru copii. In continuare, acestia invata cum sa adopte o pozitie corporala corecta in timpul scrisului. Pe scurt, se iau toate masurile necesare pentru destinderea copiilor, astfel incat sa scrie cu placere.
Aceasta reeducare are un impact puternic si poate avea drept efect schimbarea comportamentelor problematice. Astfel incat in unele tari ale Europei, medicul grafoterapeut nu este consultat doar pentru dificultatile de scriere, ci si pentru alte probleme afective si comportamentale.

In paralel, diversi terapeuti au incercat sa aplice conceptele grafoterapiei la intreaga populatie. Obiectivul noilor terapii nu mai este acela de a modifica scrisul, ci de a-l utiliza pentru o mai buna cunoastere a sinelui si pentru indepartarea obstacolelor ce pot impiedica dezvoltarea personalitatii.

Teoria pe care se sprijina grafoterapia utilizeaza descoperirile legate de emisferele dreapta si stanga ale creierului. Desi limbajul este controlat de emisfera stanga (asociata cu rationalitatea), scrisul de mana este controlat de emisfera dreapta (asociata cu intuitia si irationalul) deoarece se apropie mai mult de desen, de creatia artistica, ceea ce implica reflexele corporale si psihice inconstiente. Prin urmare, prin intermediul scrisului de mana, se poate intra in contact cu acea parte a psihicului care tine de obicei de inconstient.

Astfel, analiza si observarea propriului scris permit, printre altele, descoperirea unor aspecte necunoscute ale personalitatii precum si recuperarea unor amintiri. Prin transformarea modului de a scrie si cu ajutorul unor exercitii grafice, se poate, printr-un fel de retroactiune, actiona asupra psihicului, modificand unele atitudini si comportamente daunatoare. Exemplul clasic, si putin simplist, este efortul constient si deliberat de a pune bara pe litera T mai sus, ceea ce ar contribui la adoptarea unei atitudini mai increzatoare pentru a face fata problemelor zilnice.