Gusa multinodulara toxica

Gusa multinodulara toxica este o afectiune determinata de excesul de hormoni tiroidieni si uneori este consecinta gusii simple netoxice de lunga durata, desi proportia cazurilor la care apare aceasta complicatie nu este cunoscuta. De asemeni existenta unui factor specific care ar determinaevolutia acestei gusi multinodulare toxice spre tireotoxicoza este neclara. Multe dintre cazurile de gusa multinodulara netoxica au in comun o scadere a continutului deiod a tireoglobulinei ,sugerand un deficit conditionat de iod sau o alterare a incorporarii sale normale in proteine.

Nu exista o manifestare patologica care sa diferentieze gusa multinodulara netoxica de cea toxica.Totusi tranzitia de la gusa multinodulara netoxicala cea toxica implica dezvoltarea autonomiei functionale adica independenta uneia sau a mai multor zone ale glandei fata de stimularea TSH (hormon hipofizar care stimuleaza sinteza de hormoni tiroidieni).

Deoarece gusa multinodulara toxica apare pe fondul unei guse simple netoxice cu evolutie linga, este o afectiune a pacientilor varstnici.Din aceste motiv si din cauza afectiunii preexistente, semnele si simptomele difera de cele din boala Graves.

Oftalmopatia este rara si va semnala aparitia unei boli Graves suprapusa peste o gusa simpla.Unii pacienti prezinta tireotoxicoza tipica, totusi tireotoxicoza este adesea mai putin severa decat cea din boala Graves, desi impactul sau asupra organismului este mai puternic. Este afectat sistemul cardiovascular ,aritmiile sau insuficienta cardiaca putand fi agravate de tireotoxicoza ce poate avea doar manifestari minime la nivelul altor regiuni (hipertiroidie apatica). Pot predomina astenia (oboseala musculara) si slabiciunea fizica, asociate mai frecvent cu pierderea apetitului decat cu hiperfagia, sugerand prezentaunui carcinom.

La unii pacienti,stabilirea diagnosticului definitive de gusa nodulara toxica este dificil de stabilit. Marirea sau nodularitatea glandei pot si dificil de descoperit la examinare datorita faptului ca pacientul are gatul mai scurt sau cifoza sau din cauza ca tiroida este situata substernal. In acest caz este utila scintigrafia si RAIU (testul pentru determinarea captarii iodului radioactiv de catre tiroida) ca si atunci cand manifestarile clinice sugereaza prezenta tireotoxicozei.

Cand valorile de laborator (valorile serice ale T3, T4 , raspunsul la testul de stimulare cu TRH) si semnele si simptomele nu permit un diagnosticclar de tireotoxicoza si gusa nodulara toxica poate fi indicata o proba terapeutica cu hormoni antitiroidieni.

Iodul radioactiv este tratamentul de electie al gusii multinodulare toxice; spre deosebire de boala Graves sunt necesare dozemai mari din cauza existentei unui RAIU mai scazut si a gradului variabil de activitate a glandei.Instabilitatea fiziologica a pacientilor varstnici face ca acest tratament sa fie urgent.Din acelasi motiv este de preferat ca terapia sa fie initiata cu agenti antitiroidieni, fara a se administra iod radioactiv, prin aceasta impiedicandu-se agravarea tireotoxicozei prin tiroidita de iradiere. Daca nu este contraindicat de afectiuni cardiovasculare, propranololul este folositor in controlul mainifestarilor de tireotoxicoza, atat inainte cat si dupa tratamentul cu iod radioactiv in  timpul cat se asteapta efectul terapeutic al acestuia.

Hipotiroidia (activitate scazuta a glandei tiroide) este o consecinta rara a tratamentului cu iod radioactiv datorita activitatii variate a diferitelor regiuni ale glandei, care permit ca zonele anterior calme sa functioneze in locul celor distruse de iod radioactiv.