Hepatita B la copii

Hepatita B pediatrică este o boală inflamatorie hepatică specific umană, apărută în urma infecției cu virus hepatic B, care afectează întregul organism şi se caracterizează prin manifestări clinice hepatice.

Hepatita B apărută la copii se poate prezenta sub forma acută, cu evoluție autolimitată şi vindecare spontană, sau se poate prezenta sub forma cronică, cu evoluție îndelungată şi progresivă spre ciroză hepatică sau carcinom hepatocelular.

Conform studiilor efectuate, în întreaga lume sunt înregistrate aproximativ 350 de milioane de copii diagnosticați cu hepatită B. Boala este mai frecvent înregistrată în rândul populației de culoare, copiii de sex masculin fiind mai frecvent afectați. Majoritatea infecțiilor cu virus hepatic B contractate în copilărie, apăr între vârstele de 1 an și 5 ani. [1], [2], [3]

Cauze şi factori de risc

Atât hepatitele acute pediatrice B, cât şi cele cronice, sunt determinate de virusul hepatic B. Virusul hepatic B aparține familiei Hepadnaviridae şi poate fi depistat în sângele şi hepatocitele persoanelor infectate, sub formă completă sau incompletă. Perioada de incubație a virusului hepatic B este cuprinsă între 45 şi 160 de zile.

Transmiterea virusului hepatic B se poate realiza pe cale parenterală, prin transfuzii de sânge infectat sau produse derivate de sânge (masă eritrocitară, masă trombocitară sau plasmă) infectate, prin utilizarea acelor sau a instrumentarului chirurgical infectat.

De asemenea, transmiterea virusului hepatic B se poate realiza transplacentar, de la mamă la făt sau pe cale sexuală, prin contacte sexuale neprotejate.

Persoanele expuse riscului crescut de a se infecta cu virusul hepatic B sunt personalul medical, partenerii sexuali ai purtătorilor de virus B, consumatorii de droguri administrate pe cale intravenoasă, homosexualii, persoanele politransfuzate şi copiii proveniți din mame infectate cu virus hepatic B.

Rata de cronicizare a infecției cu virus hepatic B este direct proporțională cu vârsta la care se produce infecția. Infecția neonatală cu virus hepatic B se prezintă sub formă acută silențioasă, cu un risc de cronicizare de aproximativ 90%.

Infecția cu virus hepatic B apărută în prima copilărie prezintă un risc de cronicizare de 25%, pe când infecția acută cu virus hepatic B la adulți prezintă risc de cronicizare de doar 5%. [1], [2], [3], [5]

Morfopatologie

În cadrul hepatitei acute cu virus hepatic B, examenul histopatologic poate indica prezența zonelor de necroză hepatocitară de dimensiuni diferite, apariția regenerării hepatocitare, hiperplazia celulelor Kupffer, stază biliară şi apariția unui infiltrat inflamator polimorf la nivelul spațiilor portale, bogat în polimorfonucleare eozinofile şi neutrofile, limfocite şi macrofage.

În cadrul hepatitei cronice cu virus hepatic B examenul histopatologic poate indica în plus față de elementele prezentate în hepatita acută, inflamația cronică a spațiilor portale, care sunt fibrozate, lărgite şi bogate în infiltrat inflamator cu numar crescute de macrofage şi limfocite. [1], [2], [3]

Semne şi simptome clinice

Cel mai frecvent, hepatita cu virus B apărută la copii debutează prin aparitia manifestărilor clinice reumatoide (artralgii, mialgii, artrite, vasculită cutanată, vasculită generalizată de forma poliarteritei nodoase) şi neuropsihice (astenie psihică, scăderea performanței şcolare).

De asemenea, la debutul bolii mai pot apărea următoarele manifestări clinice:

• Oboseală
• Astenie, adinamie
• Senzația de sfârşeală
• Anorexie
• Scădere ponderală
• Inapetență
• Sațietate precoce
• Balonare
• Cefalee
• Grețuri, vărsături
• Disconfort abdominal sau chiar dureri abdominale
• Hepatalgie (durere localizată în hipocondrul drept, în zona de proiecție a ficatului)
• Tuse
• Diaree sau constipație
• Rinoree
• Disfagie.

La efectuarea examenului clinic al copilului bolnav, medicul poate decela prezența vasculitei, a artritei, a hepatomegaliei, splenomegaliei şi a icterului tegumentar. De asemenea, mai pot fi identificate febră, adenopatie cervicală, paloare cutaneo-mucoasă, eritem palmo-plantar, peteşii, steluțe vasculare, purpură şi rash cutanat tranzitoriu (prurit tegumentar).

Perioada de stare a hepatitei pediatrice cu virus hepatic B este îndelungată, în forma acută depăşind trei săptămâni. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic

Diagnosticul de hepatită pediatrică cu virus B se pune pe baza semnelor clinice descrise anterior şi pe baza investigațiilor paraclinice efectuate (determinarea copiilor HVB-ADN şi antigenelor HBs, hemoleucogramă şi biochimie, testul Tymol de inflamatie specifică, imunograma şi electroforeza proteinelor).

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial al hepatitei cu virus hepatic B apăruta la copii trebuie efectuat cu următoarele afectiuni:

• Hepatitele acute sau cronice cu virus C sau D
• Hepatita acută cu virus A
• Hepatitele autoimune
• Hepatitele toxice
• Ciroza hepatică
• Infecția pediatrică cu virusul Herpes simplex
• Infecția pediatrică cu virusul citomegalic.
  

Investigații paraclinice:

Analizele de sânge.
Hemoleucograma poate indica prezența anemiei (scăderea valorilor hemoglobinei şi a numărului de globule roşii), a leucopeniei (scăderea numărului de leucocite) si a limfocitozei (creşterea numărului de limfocite).
Examenul biochimic al sângelui poate indica prezența sindromului de colestază (creşterea valorilor fosfatazei alcaline şi a bilirubinei, in special a celei directe) şi citolitic (creşterea valorilor transaminazelor-TGO, TGP).
Testul Tymol prezintă valori crescute în primele zile de boală, fiind corelat cu creşterea IgM. Valoarea testului Tymol este direct proporțională cu severitatea bolii.
Imunograma poate indica creşterea IgM, în cazul hepatitei acute și a IgG, în cazul hepatitei cronice.
Electroforeza proteinelor poate indica hipoalbuminemie, creşterea alfa1-globulinelor, alfa2-globulinelor, beta-globulinelor și a gamma-globulinelor, cu inversarea raportului albumine şi globuline.
Coagulograma poate indica prelungirea timpului de protrombină, în cazul formelor severe de boală.
Examenul de urină poate indica creşterea urobilinogenului urinar şi apariția pigmenților urinari în urină. [1], [2], [3], [5]

Tratament

Tratamentul administrat copiilor cu hepatită B acută sau cronică este individualizat fiecărui caz clinic in parte, în funcție de forma bolii (acută sau cronică), in funcție de etiologie şi starea de sănătate a copilului (eventuale afecțiuni asociate care pot agrava evoluția bolii).

Tratamentul presupune respectarea unor măsuri igieno-dietetice, tratament etiologic de combatere a agentului patogen, tratament patogenic de limitare a extinderii lezionale şi evoluției bolii, tratament simptomatic de ameliorare a simptomatologiei şi în cazurile severe, fără răspuns la tratamentul medicamentos, transplant hepatic.

Profilaxia hepatitei B la copii se poate realiza prin administrarea vaccinului anti-hepatic B (Engerix, Recombivax HB).

Regimul igieno-dietetic presupune repaus la pat, limitarea efortului fizic şi adoptarea unei diete echilibrate (40-50 kcal/kg corp/zi din care 60-70% glucide şi 4-5 g/kg corp/zi proteine). Se recomandă consumarea a 4-5 mese pe zi şi evitarea alimentelor prăjite, a produselor conservate, a brânzeturilor fermentate şi a produselor grase.

Tratamentul etiologic presupune administrarea interferonului (Interferon-alfa, Interferon pegylat) şi a preparatelor antivirale (Adefovir, Lamivudina, Entecavir, Tenofovir, Telbivudină), pentru obținerea unei supresii virale şi dispariția manifestărilor clinice.

Tratamentul patogenic presupune administrarea preparatelor hepatoprotectoare (precum Aspatofort, Silimarină), substanțe hepatotrope şi lipotrope (colină, metionină) si substanțe cu acțiune detoxifiantă (precum Arginină-sorbitol sub formă de perfuzii intravenoase).

Tratamentul simptomatic presupune ameliorarea grețurilor şi a vărsăturilor prin administrarea de medicamente antispastice (precum Metoclopramid). [1], [2], [3], [4], [5]

Evoluție. Prognostic. Complicații

Hepatitele pediatrice acute cu virus hepatic B prezintă o evolutie autolimitată cu vindecare spontană. Cu toate acestea, au fost inregistrate cazuri care au evoluat spre cronicizare (25% din cazuri). Hepatitele cronice cu virus hepatic B prezintă evolutie progresivă spre ciroză hepatică şi carcinom hepatocelular.

Prognosticul este favorabil în cazul formelor acute şi rezervat în cazul formelor cronice, datorită numeroaselor complicații care pot apărea asociate riscului crescut de deces.

Pe parcursul evolutiei bolii pot apărea următoarele complicații:

• Angiocolită
• Colon iritabil
• Diskinezie biliară
• Gastroduodenită
• Miocardită
• Vasculită
• Glomerulonefrită membranoasă sau proliferativă
• Encefalită
• anemie aplastică
• Anemie hemolitică
• Neuropatie periferică
• Meningită
• Sindrom Guillain-Barre
• Nevroză astenica reactiva
• Diabet zaharat
• Boala serului
• Tiroidită acută autoimună. [1], [2], [3], [5]