Hepatita E

Hepatita E este o boală infecțioasă a ficatului, apărută în urma infectării cu virusul hepatic E. Boala se prezintă doar sub formă acută. Forme cronice de hepatită E nu au fost încă înregistrate în practica medicală. Boala prezintă evoluție autolimitată și nu necesită tratament medicamentos cu antivirale. În rândul bolnavilor cu multiple patologii cronice și în rândul femeilor însărcinate au fost înregistrate forme fulminante de hepatită E. [1], [2]

Epidemiologie

Virusul hepatic E poate fi transmis pe cale orală prin intermediul apei contaminate și pe cale fecală. În lipsa vaccinării pentru imunizare riscul de infectare este foarte crescut. Infecția cu virusul hepatic E oferă organismului o imunitate durabilă.

Infecțiile cu virus hepatic E sunt foarte rar întâlnite în România. Majoritatea cazurilor de hepatită E înregistrate în țara noastră au fost depistate în rândul persoanelor care provin din medii cu status social scăzut sau în rândul celor care au călătorit în țările cu climat tropical (India, Mexic, etc.).

Studiile au arătat că, în fiecare an, din totalitatea populației de pe glob au fost înregistrate două milioane de cazuri cu hepatită E. Din acestea, 70.000 s-au dovedit a fi forme fulminante, cu decesul persoanelor în cauză.

Hepatita E este frecvent întâlnită în rândul populației din zonele tropicale și în rândul populației provenite din zonele cu status socio-economic scăzut (locuințe insalubre, igienă deficitară).

Boala este frecvent întâlnită în rândul adulților tineri, incidența maximă a bolii fiind înregistrată în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 și 35 de ani.

Hepatita E este mai frecvent întâlnită în rândul persoanelor de sex masculin, cu un raport de afectare de 2-5 la 1 în favoarea bărbaților. [3], [4], [5]

Cauze și factori de risc

Hepatita E este rezultatul infectării cu virus hepatic E. Acest virus este un virus cu structură ARN, care determină apariția formelor acute de boală, cu evoluție limitată, fără cronicizare.
Riscul de cronicizare este foarte crescut în rândul persoanelor imunodeprimate. [1], [2]

Semne și simptome clinice

Majoritatea cazurilor de hepatită E sunt asimptomatice. Perioada de incubație a virusului hepatic E este cuprinsă între 21 și 45 de zile.

Boala debutează prin apariția următoarelor manifestări clinice:

• tulburări gastro-intestinale (sindrom dispeptic, grețuri, vărsături, inapetență)
• febră
• sindrom gripal (tuse, durere în gât, rinoree, congestie nazală)
• astenie
• erupție urticariană
• scădere în greutate (între două și patru kg)
• mialgii
• artralgii
• anorexie
• durere sau disconfort abdominal la nivelul hipocondrului drept
• deshidratare.

Apariția icterului sclero-tegumentar este precedată de apariția steatoreei (cunoscută și sub denumirea de scaune acolice, caracterizată prin apariția unor scaune deschise la culoare, galben-pal) și urini hipercrome (urini închise la culoare).

În perioada de stare a bolii, bolnavul poate prezenta:

• Icter sclero-tegumentar
• Prurit tegumentar
• Steatoree
• Urini hipercrome.

Bolnavii diagnosticați cu hepatită E mai pot acuza:

• Alterarea stării generale
• Fatigabilitate
• Manifestări clinice cauzte de apariția pancreatitei (durere abdominală în bară, care se întinde de la nivelul hipocondrului drept în epigastru și până la nivelul hipocondrului stâng; diaree, steatoree, grețuri, vărsături, meteorism abdominal, febră, transpirații reci, tahicardie, agitație)
• Atrită cu prezența semnelor celsiene, specifice inflamării articulare (durere și căldură locală, eritem și tumefiere locală, imposibilitatea folosirii articulației afectate)
• Manifestări clinice specifice glomerulonefritei (oligurie, hematurie, edeme periferice, febră, cefalee, durere în flancuri, astenie, alterarea stării generale).

În majoritatea cazurilor, după instalarea sindromului icteric celelalte manifestări clinice dispar.

La examinarea clinică a bolnavului cu hepatită E, pe lângă semnele clinice prezentate anterior, medicul poate decela prezența hepatomegaliei sensibile la palpare, uneori chiar dureroase.

Dispariția bruscă a hepatomegaliei, însoțită de apariția oboselii excesive și a diferitelor tipuri de sângerări (echimoze, peteșii, gingivoragii, flux menstrual abundent, etc.) poate indica evoluția fulminantă a hepatitei E.

Hepatita E în formă fulminantă este frecvent întâlnită în rândul femeilor însărcinate și a bolnavilor diagnosticați în antecedente cu alte tipuri de boli cronice (afecțiuni cardiace, pulmonare sau renale). [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic

Diagnosticul de hepatită E este paraclinic și se pune în urma determinării IgM antiVHE în serul bolnavului și în urma depistării sindromului de hepatocitoliză.

Din cauza faptului că manifestările clinice apărute în cadrul hepatitei cu virus E sunt similare hepatitei cu virus A, diagnosticul nu se bazează numai pe simptomatologiea clinică.

În literatura de specialitate, diagnosticul de hepatită E se bazează pe datele clinice (simptomatologia prezentă), pe datele de laborator (prezența IgM antiVHE, a sindromului de colestază și de citoliză) și pe baza datelor epidemiologice.

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial al hepatitei E trebuie realizat cu următoarele afecțiuni:

• Hepatita toxică postmedicamentoasă (apărută în urma administrării îndelungate a unor medicamente hepatotoxice precum Izoniazida, medicamentele antibiotice, etc.)
• Hepatita alcoolică (apărută în urma consumului îndelungat de alcool)
• Hepatita toxică, apărută în urma consumului de ciuperci
• Hepatita autoimună
• Hepatita a
• Hepatita B
• Hepatita C
• Hepatita D
• icterul posthepatic
• Angiocolita
• Colecistita
• Toxoplasmoza
• Leptospiroza
• Bruceloza
• Neoplasmul hepatic
• Metastazele hepatice
• Deficitul de alfa1 antitripsină
• Sindromul Budd-Chiari
• Hemocromatoza
• Boala Wilson.

Investigații paraclinice

Analizele generale ale sângelui.
Hemoleucograma poate indica apariția anemiei (prin scăderea valoilor hemoglobinei și a numărului de globule roșii) și a trombocitopeniei (scăderea numărului de trombocite). Numeroși bolnavi cu hepatită E au fost diagnosticați cu anemie aplastică. De asemenea, în numeroase cazuri a fost identificată scăderea concentrației de protrombină (sub 50% în formele clasice de hepatită E, sub 25% în formele fulminante de hepatită E).

Examenul biochimic al sângelui poate indica prezența sindromului hepatocitolitic (caracterizat prin creșterea valorilor transaminazelor TGO și TGP de zece ripeste limita normală, TGP fiind mai crescută decât TGO) și a sindromului colestatic (creșterea valorilor bilirubinei, în special a celei directe, creșterea fosfatazei-alcaline, a gamma-glutamiltranspeptidazei, a glutamat dehidrogenazei și a leucinaminopeptidazei).

Determinarea IgM antiVHE în serul bolnavului este investigația principală pentru diagnosticarea bolii. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratament

Hepatita E nu se cronicizează. Toate formele de hepatită E apar în fază acută și nu necesită tratament cu antivirale, având o evoluție autolimitată. În cazul hepatitei E nu există tratament etiologic.

În formele severe de hepatită acută E se pot administra următoarele medicamente antivirale: Ribavirin sau Sofosbuvir. Tratamentul cu interferon-alfe poate fi, de asemenea, eficient.

În cazul depistării formelor cronice de hepatită E se indică transplant hepatic.

Tratamentul medicamentos administrat în cazul bolnavilor cu hepatită E este simptomatic și presupune:

• Adoptarea unui regim alimentar în cazul bolnavilor cu intoleranță alimentară
• Respectarea măsurilor de igienă personală, precum spălarea frecventă a mâinilor, evitarea alimentării cu mâinile murdare, evitarea atingerii gurii, a ochilor sau a nasului cu mâinile murdare, etc.
• În cazul bolnavilor cu sindrom dispeptic se administrează antispastice (precum NoSpa), medicație antisecretorie (blocanți ai receptorilor H2- Cimetidină, Famotidină, Ranitidină; inhibitoti ai pompei de protoni- Omeprazol, Pantoprazol, Lansoprazol, Esomeprazol) și prokinetice (Metoclopramid).
• În cazul bolnavilor cu erupție urticariană se administrează antihistaminice (Aerius, Ketotifen) pentru diminuarea componentie alergice și pentru ameliorarea pruritului tegumentar.
• În cazul bolnavilor cu durere de gât se pot administra antiinflamatoare (Ibuprofen, Aspirina, Paracetamol).
• În cazul bolnavilor cu tuse persistentă se pot administra antitusive (Acetilcisteină).
• Bolnavilor cu congestie nazală le sunt administrate decongestionante nazale.
• În cazul bolnavilor cu deshidratare se administrează soluții perfuzabile cu electroliți (clorură de potasiu, fosfat de potasiu, gluconat de calciu). [1], [2], [3], [4], [5]

Evoluție. Prognostic. Complicații

După cu am menționat anterior, hepatita E apare doar în formă acută, nu se cronicizează și prezintă evoluție autolimitată, nefiind necesară administrarea medicației antivirale.

Studiile au demonstrat că, până în prezent, nu au fost înregistrate cazuri de hepatită E în formă cronică.

Rata de mortalitate prin hepatită E este de 4% (extre de redusă).

Formele fulminante de hepatită E au fost înregistrate în rândul femeilor însărcinate aflate în al treilea trimestru de sarcină și în rândul bolnavilor cu multiple afecțiuni cronice. Hepatita E contractată în perioada sarcinii nu prezintă efect teratogen.

În rândul femeilor însărcinate, rata de mortalitate prin hepatită E este de 20%, majoritatea deceselor fiind înregistrate în timpul celui de-al doilea și al treilea trimestru de sarcină.

Pe parcursul evoluției bolii pot apărea următoarele complicații:

• Encefalopatie hepatică
• Coagulare intravasculară diseminată
• Sindrom hemoragipar. [1], [2], [3]