Hipertensiunea intracraniana la copil

Simptome si diagnostic

Clinic sindromul HIC depinde de varsta de aparitie si de rapiditatea instalarii. La nou- nascut si sugar cutia craniana are suturile deschise, deci este compensata. La copilul mai mare, semnele apar mult mai rapid decat la sugar.
Simptomele afectiunii sunt urmatoarele:
- cefalee recent instalata, agravata progresiv, la care se mai adauga si varsaturile cerebrale (matinale, fara greata, amelioreaza cefaleea printr-un mecanism de deshidratare acuta) ;
- tulburari de vedere tranzitorii.
La sugar apare: refuzul alimentatiei, iritabilitatea, varsaturile sau chiar letargia si coma (debut brusc) .

Examenul neurologic:

La copilul mai mic de 3 ani se inatlneste urmatorul tablou clinic: cresterea perimetrului cranian (este mai mare cu 2 Deviatii Standard) este un semn caracteristic sugarului, fiind foarte sugestiv pentru diagnosticul de hidrocefalie. In conditii normale perimetrul cranian creste cu 2 cm pe luna in primele 3 luni de viata, iar in urmatoarele 3 luni cu cate 1 cm pe luna. Dupa varsta de 6 luni se marste cu 0, 5 cm lunar. Intarzierea inchiderii fontanelei anterioare (dupa 18 luni) este considerata un semnal de alarma. Simptomatologia mai cuprinde: dehiscenta suturilor (1-2mm), fontanelele (anterioara si posterioara) aproape unite si sunt “in tensiune”, ochii sunt “in apus de soare”, crize de convulsie, regres psiho-motor, reflexe anormale. In forma severa apare alterarea starii de constienta, stop cardio-respirator si edem cerebral acut, acesta fiind cea mai frecventa cauza de deces.

La copilul mai mare 3 ani craniu este mai putin extensibil. La examenul fund-ochi (FO) se evidentiaza edem papilar (strabism convergent, diplopie omonima si limitarea miscarilor de lateralitate ale globilor oculari) . Cefaleea este intermitenta initial, apoi continua si rezistenta la tratament, insotita de varsatura. Deplasarea structurilor intracraniene este perceputa ca o senzatie de durere, cu precadere dimineata la trezire; se agraveaza in timpul manevrelor care produc HIC (schimbarea brusca de pozitie, tuse, defecare) . Un alt semn primordial al HIC sunt crizele convulsive, acestea sugerand o suferinta cerebrala difuza sau suferinta locala determinata de leziunea cerebrala.
Tabloul clinic poate fi insotit de tulburari de comportament: copiii sunt agresivi, iritabili sau apatici cu scaderea randamentului scolar.

Uneori exista sindrom meningeal, sindrom de hipertensiune intracraniana pseudomeningeal (in tumorile de fosa posterioara), sindrom vestibular (cu nistagmus, acesta fiind un fenomen spontan sau provocat, congenital sau dobandit, caracterizat prin miscari involuntare si sacadate ale ochilor, de mica amplitudine, de cele mai multe ori orizontale, dar uneori verticale sau circulare), tulburari de tonus muscular (torticolis, acesta fiind o contractie puternica si dureroasa a muschilor gatului, care limiteaza miscarile de rotatie a capului) .

Examenul paraclinic ajuta la confirmarea diagnosticului de sindrom de hipertensiune intracraniana.

Examenul fund-ochi (FO) evidentiaza staza papilara, edem papilar, hemoragie retiniana, exsudat retinian.

Radiografia craniana constituie un examen de rutina; se remarca impresiuni digitiforme (in HIC cronica).
Computer-tomograful cerebral (CT) este investigatia ce joaca un rol primordial in stabilirea diagnosticului aratand cauza: hipodensitate difuza, stergerea limitelor intre substanta alba si cea cenusie, ventriculii laterali sunt mici. Acest examen de specialitate este recomandat tuturor copiilor cu semne clinice evocatoare de HIC. El permite punerea diagnosticului de hidrocefalie, de tumora cerebrala (precizand localizarea, intinderea si raporturile ei) sau de hematom subdural.

De asemenea se efectueaza punctie lombara (mai ales daca exista febra si convulsii) pacientul fiind in decubit lateral si sedat, administrandu-se o perfuzie intra-venos cu MANITOL cu 20 minute inainte.

Electro-encefalograma (EEG) nu este utila decat in status epileptic.

Complicatiile HIC pot fi circulatorii (ischemie cerebrala) si mecanice, precum: angajari cerebrale prin orificiul durei mater sau prin gaura occipitala.