Hipertrofia ventriculară stângă

Având structură musculară, inima (la fel ca alți mușchi) se mărește în volum atunci când este supusă unei activități suplimentare pe o perioadă îndelungată. Astfel se poate declanșa hipertrofia sau mărirea în volum a pereților inimii, iar în funcție de segmentul cardiac pe care s-a produs suprasolicitarea miocitelor (fibre musculare cardiace) se poate face o diferențiere între hipertrofia artrială dreaptă sau stângă pe de-o parte și hipertrofia ventriculară dreaptă sau stângă, pe de altă parte.


Hipertrofiile ventriculare sunt mai frecvente decât cele atriale deoarece sunt vizate cavitățile responsabile de pomparea sângelui în organism și apar ca urmare a suprasolicitării presionale a cordului, determinată de creșterea postsarcinii ventriculare (rezistența ce se opune ejecției sângelui) care se poate instala în hipertensiunea arterială sistemică, hipertensiunea pulmonară sau în cadrul altor afecțiuni ale inimii. Pe scurt, atunci când forța ce se opune ejecției sângelui crește, automat fibrele musculare sunt obligate să-și mărească capacitatea de contracție pentru a depăși această piedică și pentru a putea susține în continuare trimiterea sângelui în organism. (6)

Hipertrofia ventriculară stângă se referă la îngroșarea septului interventricular și a pereților ventriculului stâng, mărirea volumului fibrelor musculare cardiace (lungimea fibrelor rămâne aceeași, se modifică numai volumul), scăderea elasticității și îngustarea cavității ventriculare; aceasta capătă formă concentrică de cele mai multe ori, hipertrofică. (3, 6)


Cauze și factori de risc

Cauza cea mai frecventă pentru hipertrofia ventriculară stângă este hipertensiunea arterială (creșterea presiunii sangvine arteriale). Mai mult de o treime dintre cei diagnosticați cu hipertensiune prezintă și semne de hipertrofie ventriculară stângă.

Stenoza de valvă aortică poate fi o altă cauză pentru hipertrofierea ventriculară stângă. Această afecțiune cardiacă se referă la îngustarea orificiului aortic la mai puțin de 2 cm² prin îngroșarea cuspelor (foițelor) din alcătuirea valvei sigmoide aortice, determinând îngreunarea funcției ventriculului stâng de a pompa sânge în aortă.

O cauză destul de predictibilă este și factorul genetic, răspunzător de dezvoltarea unei musculaturi cardiace anormale, care îngreunează funcțiile inimii. Acesta este cazul cardiomiopatiilor hipertrofice sau al bolilor cardiace congenitale.

Lăsând la o parte sfera patologică, hipertrofia ventriculară stângă poate apărea la sportivi sau la cei care execută în mod regulat antrenamente fizice intense. În această situație inima se adaptează pentru a face față efortului fizic suplimentar, însă nu este încă foarte clar dacă acest tip de hipertrofie conduce la rigidizarea musculaturii inimii și la dobândirea altor afecțiuni cardiace, ea fiind reversibilă după încetarea antrenamentelor o perioadă de timp. (1, 3)

Având în vedere principalele cauze de producere - hipertensiunea și stenoza aortică, factorii care cresc riscul apariției hipertrofiei ventriculare stângi sunt:

  • vârsta înaintată – hipertrofia ventriculară stângă este o afecțiune des întâlnită la bătrâni;
  • greutatea – supraponderalitatea și obezitatea cresc riscul declanșării hipertensiunii arteriale;
  • diabetul;
  • bolile congenitale;
  • rasa – afro-americanii sunt mai predispuși să dezvolte hipertrofia ventriculară stângă decât celelalte rase;
  • sexul – femeile cu hipertensiune au un risc mai mare de a dezvolta hipertrofia ventriculară stângă. (1)


Semne și simptome

Hipertrofia ventriculară stângă poate fi asimptomatică în cazul multor pacienți. Simptomele se accentuează mai ales atunci când hipertrofia este însoțită de complicații. Cele mai frecvente simptome pentru hipertrofia ventriculară stângă sunt:

  • senzație de lipsă de aer (dispnee), bradipnee;
  • dureri precordiale (în special după activitate fizică, efort);
  • oboseală, amețeală, leșin;
  • palpitații. (1, 3)


Complicațiile acestei afecțiuni pot conduce către întreruperea alimentării cu sânge a inimii, incapacitatea cordului de a pompa în organism cantitatea necesară de sânge (insuficiență cardiacă), aritmie, fibriliație atrială, boală cardiacă ischemică, infarct sau chiar stop cardiac. (1)


Diagnostic

În ceea ce privește stabilirea diagnosticului de hipertrofie ventriculară stângă de foarte mare ajutor este efectuarea electrocardiogramei (EKG). În vederea interpretării EKG-ului cu hipertrofie ventriculară stângă sunt vizate modificări de:

1. Amplitudine și morfologie

Din punct de vedere morfologic este respectat aspectul standard al complexului qRs. Ca amplitudine însă, în derivațiile frontale unda R depășește 13 mm în aVL, suma dintre R din DI și S din DIII este mai mare de 25 mm, S apare mărit în aVR (>14mm) iar R are o amplitudine de peste 20 mm în derivațiile inferioare (DIII, aVF, DII). În derivațiile orizontale se vor lua în considerare indicele Sokolov Lyon (suma dintre S din V1 și R din V5 sau V6) peste 35mm, unda R cu amplitudine de peste 26 mm în derivațiile stângi și unda S de peste 26 mm în derivațiile drepte. Importante pentru diagnosticul de hipertrofie ventriculară stângă sunt și criteriile Cornell – suma dintre S din V3 și R din aVL >24 mm la bărbați și >20 mm la femei.  

2. Durată

În hipertrofia ventriculară stângă durata complexului qRs este mai mare de 0, 08 sec. , dar nu depășește 0, 12 secunde.

3. Fază terminală

Unda T din derivațiile precordiale stângi ne poate furniza informații despre hipertrofia ventriculară stângă prin modificările prezentate. Aceasta apare inversată, asimetrică și rotunjită; prezintă o pantă descendentă progresiv urmată de o întoarcere abruptă spre bază. Dacă pacientul a trecut printr-un infarct miocardic, aceste criterii de fază terminală pentru hipertrofia ventriculară stângă pot fi modificate.

4. Ax

În hipertrofia ventriculară stângă axul este situat în cadranul I (normal) și eventual apare deviat spre 0 grade, dar poate ajunge până la -30 grade (cadranul IV) în cazul unei hipertrofii severe. (2, 4, 5, 7)  

 

Dacă pe EKG se evidențiază toate modificările prezentate anterior, diagnosticul este cu siguranță cel de hipertrofie ventriculară stângă. Există și situația în care nu se întrunesc toate condițiile, însă este suficient să existe modificările de amplitudine și câteva date clinice sugestive (hipertensiune arterială) ca să putem emite diagnosticul de hipertrofia ventriculară stângă.

O altă metodă de investigație utilizată în cazul patologiei cardiace, care vine în ajutorul EKG-ului este ecocardiografia (ecografia cardiacă). În acest mod se poate observa activitatea și aspectul inimii și se poate măsura grosimea pereților ventriculari, care nu trebuie să depășescă 1, 5 cm pentru a nu se considera hipertrofie.

Și la sportivi se produce o oarecare îngroșare a pereților ventriculari, dar în mod normal aceasta nu depășește 1, 5 cm, iar dimensiunile revin la valorile standard la ceva timp după încetarea exercițiilor fizice intense sau a antrenamentelor. Pentru o investigare și mai amănunțătă a cordului se poate efectua examinarea electromagnetică - computer tomograf (CT). (3)

 

Tratament

Tratamentul constă în rezolvarea cauzelor care au condus către hipertrofie ventriculară stângă și se poate realiza fie prin administrarea unei medicații specifice, fie prin efectuarea de intervenții chirurgicale, dacă este necesar.

În vederea tratării hipertensiunii arteriale, aceasta fiind printre principalele cauze declanșatoare de hipertrofia ventriculară stângă, medicul poate prescrie medicamente antihipertensive (beta-blocante, inhibitori de enzimă de conversie (IEC), blocante de canale de Ca, diuretice, simpatolitice) potrivite pentru fiecare pacient în parte, în funcție de gradul afectării și de celelalte patologii asociate.

În situația în care hipertrofia ventriculară stângă s-a produs pe fondul unei stenoze aortice, se va interveni chirurgical pentru refacerea sau înlocuirea valvei afectate. O astfel de intervenție poate fi necesară și în situația unei cardiomiopatii ischemice.
Hipertrofia sportivilor nu necesită un anume tratament, pentru aceasta fiind suficientă stoparea antrenamentelor de la 3 până la 6 luni. În acest timp se vor efectua ecografii cardiace prin care se va monitoriza aspectul pereților ventriculari. (1, 3)


Pe lângă tratament, pentru evitarea complicațiilor sau a altor afecțiuni din sfera cardiacă, precum tulburările de conducere ce se pot asocia cu hipertrofia ventriculară stângă, este de preferat să se adopte o dietă alimentară echilibrată, lipsită de cantități crescute de grăsime sau sare, să se renunțe la fumat și la consumul excesiv de alcool. De asemenea, o importanță deosebită o are și activitatea fizică de cel puțin 30 minute pe zi (de exemplu, mersul pe jos), tocmai pentru prevenirea sedentarismului cauzator de boli ce conduc către hipertrofie cardiacă, precum hipertensiunea arterială. (1)


Concluzii

Hipertrofia ventriculară stângă este o afecțiune cardiacă apărută ca urmare a unui mecanism de adaptare a cordului la acțiunea unei presiuni mai mari decât cea normală. Totodată, aflându-se în strânsă corelație cu alte probleme cardiovasculare (hipertensiune arterială, stenoză aortică, cardiomiopatie), monitorizarea medicală este necesară și importantă pentru prevenirea, pe cât se poate, a dezvoltării altor patologii mai grave, unele dintre ele fiind chiar incompatibile cu viața.


Data actualizare: 03-08-2015 | creare: 03-08-2015 | Vizite: 10659

Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK