HIV: cum se transmite și când se poate face testul?

Virusul HIV (virusul imunodeficienței umane) și evoluția sa către SIDA, reprezintă, așa cum se știe deja, unul din cele mai de temut diagnostice, având în vedere că nu există niciun vaccin care să prevină infectarea și nici un tratament care să conducă la vindecare.

Depistarea timpurie a infecției cu HIV permite însă prescrierea unui tratament antiviral de lungă durată care încetinește evoluția, controlează simptomele și permite o speranță mai mare de viață.

Testarea HIV se face dacă există suspiciunea că persoana ar fi putut contacta virusul prin contactul direct cu fluidele corporale (sânge, spermă, lichid preseminal, secreții vaginale și rectale, lapte matern), în diverse situații:

• sex neprotejat vaginal, anal, oral – riscul cel mai mare este în cazul sexului anal (de aceea, persoanele homosexuale și bisexuale sunt mai expuse)
• consum de droguri prin injectare
• transfuzii de sânge
• intervenții chirugicale
• realizarea de piercing-uri sau tatuaje în condiții nesterile
• alăptare

Infecția se produce atunci când lichidele corporale infectate intră în contact cu mucoasele ori pielea zgâriată a unei persoane sănătoase, ori ajung direct în fluxul sanguin al acesteia.

Un anumit risc de transmitere a virusului HIV poate fi dat și de folosirea periuței de dinți sau a lamelor de ras ale unei persoane infectate, astfel că aceste obiceiuri sunt total descurajate.


Strângerea de mână, mângâierea, atingerea accidentală, tusea, strănutul, folosirea acelorași obiecte, împărțirea prosopului sau utilizarea toaletei comune nu sunt căi de transmitere a virusului HIV!

Alte modalități prin care virusul NU se poate transmite:

• respirarea aceluiași aer
• contactul cu saliva unei persoane infectate (așadar, HIV nu se transmite prin sărut decât în cazuri rare, în care bolnavul prezintă leziuni bucale)
• băutul din același pahar, mâncatul din aceeași farfurie

Riscul de infectare cu HIV este mai mare în cazul consumatorilor de droguri, a persoanelor ce practică sexul neprotejat, cu parteneri multipli sau apelează la prostituate.

Când se face testarea?

HIV este de multe ori lipsit de simptome.
În alte cazuri, poate să apară, la câteva săptămâni de la expunere, simptome asemănătoare unei gripe puternice, care din cauza acestei asemănări, nu dau de bănuit.

Dacă există suspiciunea sau certitudinea expuneriii la virusul HIV, e absolută necesară testarea grabnică, pentru a primi tratament adecvat cât mai repede, dacă este cazul și a evita contaminarea involuntară și a altor persoane.

Trebuie însă să țineți cont că există o anumită „fereastră imunologică” de la contactul cu virusul și până atunci când sunt produși anticorpii HIV ce devin vizibili în cadrul testelor și permit diagnosticarea corectă.

Durata perioadei variază de la o persoană la alta și este influențată de asemenea și de tipul de test folosit; astfel, o persoană infectată cu HIV poate fi obține un rezultat fals negativ în 9 zile și 6 luni de la infectare.
Precizăm că în timpul „ferestrei imunologice ”, chiar dacă testele sunt negative, persoana poate transmite altora virusului.

Rezultatele cele mai concludente se obțin așadar la cel puțin 3 luni sau, chiar mai bine, la 6 luni de la data estimată a expunerii la HIV (sex neprotejat, intevenție chirughicală, folosirea unei seringi infestate ș.a.)

Există mai multe tipuri de teste HIV, dintre care cel mai recomandat și folosit în practica medicală este testul ELISA.

• acest tip de test se realizează la cel puțin 3 luni de la data probabilă a infectării
• un rezultat HIV negativ necesită o repetare a testării ELISA dupa alte 3 luni
• un rezultat HIV pozitiv va fi urmat de un test de tip Western Blot, pentru confirmare
• medicul poate solicita, de la caz la caz, repetarea testului HIV după un anumit interval de timp

Pe lângă ELISA și Western Blot (care identifică prezența anticorpilor HIV și nu a virusului în sine), mai există și testul PCR (care detectează virusul în sine, însă este mai elaborat, costisitor și se recomandă în cazuri izolate), cât și kit-uri pentru testarea acasă.

Dacă riscul contaminării cu HIV este constant (spre exemplu, sunteți într-o relație de lungă durată cu o persoană seropozitivă cu care întrețineți relații sexuale protejate), e necesar să vă testați HIV cel puțin o dată pe an, pentru a fi siguri că nu ați devenit, la rândul dumneavoastră, seropozitiv.

De asemenea, dacă ați fost testat pozitiv pentru diverse boli cu transmitere sexuală (de exemplu, sifilis sau gonoree), ar fi potrivit să realizați și o testare HIV; acest tip de infecții cresc riscul de a contacta virusul HIV.

Alte situații în care testul HIV este indicat de către medic:

• dacă doriți să aveți un copil sau ați rămas deja însărcinată (având în vedere că o mamă seropozitivă va transmite virusului HIV și fătului).
• dacă trebuie să treceți printr-o intervenție chirurgicală
• dacă ați fost victima unui abuz sexual (viol)

Testul HIV poate fi realizat gratuit, în cadrul Direcției de Sănătate Publică din fiecare județ, cât și contra cost, în clinicile și laboratoarele private.

Dacă vă preocupă discreția testării, aflați că beneficiați de confidențialitate totală. În cazul în care alegeți să vă divulgați numele (acest lucru vă oferă avantajul consilierii și trimiterii ulteriorare pentru îngrijire și tratament, dacă e cazul), datele personale nu vor fi niciodată făcute publice.
Aveți însă și posibilitatea de a efectua testul complet anonim, caz în care probelor dumneavoastră li se va atribui un cod numeric.

Este important să puneți siguranța sănătății dumneavoastră și liniștea pe primul loc și să efectuați testul HIV, dincolo de orice temere și jenă, dacă există posibilitatea să fi fost expus la virus.

Despre HIV și SIDA puteți citi pe larg în articolul din Biblioteca Medicală ROmedic.