Hormonii de creștere din produsele de origine animală

Utilizarea hormonilor în industria cărnii și a produselor lactate reprezintă în continuare un subiect controversat în privința posibilelor efecte asupra sănătății, dintre care cele mai citate sunt debutul precoce al pubertății la fete și apariția cancerului de sân, constituind teme de elecție pentru realizarea a numeroase studii.

Hormonii, prin definiție, sunt substanțe chimice prezente în mod natural atât în organismul animalelor dar și al oamenilor, iar datorită progreselor științifice, aceștia pot fi sintetizați în laborator. Aceștia dețin funcții majore în procesele de creștere, dezvoltare și reproducere, fapt care poate explica utilitatea lor în industria alimentară.

De ce sunt folosiți hormonii în industria alimentară?

Începutul anilor 1930 a constituit perioada în care s-au identificat efectele profitabile din punct de vedere economic ale utilizării hormonilor pentru obținerea produselor de origine animală.

   
Inițial s-a putut observa creșterea producției de lapte la bovinele injectate cu țesut extras din glanda pituitară (hipofiza), organul care secretă somatotropina sau hormonul de creștere. În anii 1980, când tehnologia recombinării genetice a permis producerea la scară largă a acestui hormon, a fost posibilă utilizarea acestuia la nivel industrial în urma aprobării de către Food and Drug Administration (FDA).
     
Tot în acea perioadă a fost evidențiată influența pozitivă a hormonilor estrogeni asupra accelerării ratelor de creștere a bovinelor și păsărilor, lucru care a luat amploare în anii 1950.

În prezent, hormonii sunt utilizați în industria cărnii pentru a accelera procesul de creștere al animalelor tinere și pentru a reduce cantitatea de hrană necesară, dar și timpul de aștepare până la sacrificarea acestora. În industria produselor lactate, acești hormoni sunt folosiți pentru a crește producția de lapte. În ambele situații, această practică este generatoare de profit (1). Un alt mecanism de acțiune ale acestor substanțe farmacologic active este reprezentat de retenția hidrosalină care produce în consecință o creștere aparentă în greutatea animalelor tratate.

Cei mai utilizați hormoni în industria alimentară și rolul acestora

În industria alimentară este admisă folosirea a 6 hormoni steroizi, fiecare având o anumită întrebuințare:

• estradiolul,
• progesteronul,
• testosteronul,
• zeranolul,
• trenbolon acetatul, 
• melengestrol acetatul.

Ultimele trei reprezintă promotori ai creșterii obținuți pe cale sintetică. Aceștia sunt utilizați pentru a accelera creșterea doar la bovine și ovine, dovedindu-se a fi ineficienți în cazul porcinelor și al păsărilor.

Hormonul somatotrop bovin recombinat reprezintă un hormon sintetic utilizat pentru a crește producția de lapte. Acest hormon nu este folosit în industria cărnii.

 

Monitorizarea și reglementarea prezenței hormonilor în produsele de origine animală

Există diferențe între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii în privința întrebuințării anumitor hormoni în industria alimentară.

Food and Drug Administration reprezintă principala instituție care reglementează prezența hormonilor de creștere în produsele de origine animală. Aprobarea pentru utilizarea acestor substanțe se obține pe baza studiilor care au demonstrat absența riscurilor a alimentelor obținute în urma procesării produselor animale tratate, atât pentru om pentru a fi consumate în cadrul dietei zilnice, dar și pentru animalul tratat și mediul înconjurător.

Hormonii aprobați în prezent în Statele Unite de către Food and Drug Administration sunt în număr de șase și anume: estradiolul, progesteronul, testosteronul, zeranolul, trenbolon acetatul și melengestrol acetatul. Utilizarea acestora este însă monitorizată cu strictețe.

Estradiolul, progesteronul și testosteronul se regăsesc în mod natural  și în organismul animalelor astfel încât monitorizarea acestor substanțe nu se poate realiza, deoarece este imposibil de diferențiat proveniența hormonilor. În schimb, pot fi detectate reziduuri de zaranol și trenbolon acetat, aceștia fiind hormoni sintetizați în mod artificial, existând și un nivel de toleranță pentru acești hormoni, nivel la care se consideră că aceste substanțe nu reprezintă riscuri pentru sănătate.



Hormonul somatotrop bovin este de asemenea interzis în Uniunea Europeană și în Canada, utilizarea acestuia fiind acceptată din punct de vedere legal doar în Statele Unite, de către Food and Drug Administration (2,3).

În cazul României, Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) este instituția responsabilă pentru reglementarea și monitorizarea utilizării substanțelor hormonale în procesul de obținere al produselor de origine animală.

Lista substanțelor interzise provizoriu în procesul de creștere al produselor de origine animală cuprinde substanțele care prezintă acțiune estrogenă (estrogenii, cu excepția 17-beta-estradiolului și a derivaților), androgenă (testosteronul) sau gestagenă (progesteronul). Administrarea acestor substanțe farmacologice din interes economic, cu scopul îngrășării animalelor este ilegală. Utilizarea acestora la animalele de fermă este permisă doar în scop terapeutic, fiind administrate strict de către medicul veterinar, cu precizarea ca animalele și produsele rezultate să nu fie disponibile pentru comerț până la eliminarea reziduurilor farmacologice rezultate în urma tratamentului hormonal.

De asemenea, nu este permis importul de carne și produse de origine animală provenite din țări terțe a căror legislație autorizează utilizarea substanțelor care figurează în lista celor interzise pe teritoriul României.

Efectele asupra sănătății ale hormonilor prezenți în alimentele

De-a lungul timpului au fost lansate diferite ipoteze cu privire la posibilele influențe negative pe care aceste substanțe, prin prezența în alimentele consumate, le-ar putea exercita asupra organismului uman.

Deși nu există dovezi concludente în cazul hormonilor steroizi (estradiol, progesteron, testosteron etc.), aceștia au fost suspectați ca fiind implicați în mai multe cazuri de apariție a pubertății precoce la fete, care la rândul ei poate crește riscul de apariție a cancerului de sân în perioada adultă.

Îngrijorările privind prezența hormonilor în carnea de consum și implicațiile lor în apariția acestei tulburări endocrine au prins contur în anii 1980 când s-a înregistrat un număr crescut de cazuri de pubertate și menarhă precoce la fete în vârstă de 8 ani sau mai tinere în Puerto Rico. Acest lucru a condus la realizarea unor anchete de către Centers for Disease Control (CDC) și United States Department of Agriculture (USDA), însă rezultatele nu au reușit să confirme teoria conform căreia hormonii steroizi utilizați în tratarea animalelor sunt prezenți în produsul finit de consum, iar în cazul în care reziduurile s-ar fi găsit, nu există dovezi care să ateste concret cauzalitatea dintre consumul de carne provenită de la animale tratate cu hormoni și pubertatea precoce la fete (1).

Într-un alt studiu, de această dată realizat în Italia, s-a suspectat implicarea reziduurilor hormonale din carnea de vită și pasăre, tratate cu aceste substanțe în mod ilegal, în apariția precoce a semnelor pubertare la fete și băieți, printre care telarha (dezvoltarea sânilor) la ambele sexe. În lipsa accesului la probele de carne incriminate nu s-a putut concluziona dacă sursa acestei perturbări endocrine a fost expunerea la niveluri crescute de hormoni steroidieni prin intermediul consumului de carne (5).

De asemenea, expunerea la hormoni steroidieni în cantități excesive a cărnii de pasăre din cauza tratamentului hormonal pentru accelerarea procesului de creștere a animalului tratat nu a fost documentată.

O altă sursă de îngrijorare o constituie utilizarea hormonului somatotrop bovin recombinat pentru stimularea producției lactate prin creșterea concentrației a altui hormon numit Insulin-like Growth Factor-1 (IGF-1). Acesta din urmă este implicat în creșterea celulară, inclusiv a celulelor tumorale, iar unele studii sugerează o posibilă influență a concentrației sanguine crescute a acestei molecule asupra anumitor tipuri de cancer (de sân, de prostată, de colon etc). Factorul de creștere de tip insulinic este prezent în produsul de consum, cel mai frecvent în lapte și nu este denaturat (inactivat) prin procesul de pasteurizare. 
   
Studiile realizate de Food and Drug Administration care au urmat au estimat însă un aport al factorului de creștere de tip insulinic prin consumul de lapte de vacă care reprezintă 0,09% din producția normală de IGF-1 la adult, un procent infim și insuficient de relevant pentru a susține o posibilă relație de cauzalitate între apariția anumitor tipuri de cancer și consumul de lapte și produse lactate provenite de la animale aflate sub tratament cu hormon somatotrop bovin recombinat (4).

Recomandări pentru a reduce expunerea la hormonii de creștere

Deși nu există dovezi convingătoare care să ateste dacă utilizarea hormonilor de creștere în industria alimentară poate afecta sau nu sănătatea individului, sunt indicate anumite măsuri din alte considerente prin care se limitează expunerea organismului la aceste substanțe:

• limitarea consumului de carne roșie și mezeluri pentru reducerea riscului de apariție al anumitor tipuri de cancer și al patologiilor cardio-vasculare;
• carnea consumată să provină din surse cunoscute, sigure;
• creșterea consumului de fructe și vegetale și a surselor de proteine de origine vegetală;
• limitarea consumului de lapte și produse lactate la 1-2 porții pe zi.