Îmbătrânirea ar putea intensifica efectele negative ale unei diete bogate în sare

Un nou studiu publicat în American Journal of Physiology – Regulatory, Integrative and Comparative Physiology sugerează că persoanele în vârstă care au o dietă bogată în sare și-ar putea pune în pericol sănătatea. Pe măsură ce organismul îmbătrânește, anumite funcții ale sale scad în intensitate: reglarea retenției de sodiu și apă, funcția de concentrare a urinei și mecanismul setei. S-a observat că, pe măsură ce înaintează în vârstă, oamenii au o capacitate mai scăzută de eliminare a sodiului în exces în cadrul unei diete bogate în sare.

Cercetătorii susțin că vârsta înaintată se corelează cu o scădere a gradului de sete, a proprietății de concentrare a urinei și a capacității de a excreta apa și electroliții. Răspunsul normal al organismului la ingestia unei cantități mari de sare este producerea unei cantități mai mari de urină, cu scopul de a elimina excesul de sodiu. La bătrâni, acest răspuns este diminuat, ei având un risc crescut de hiponatremie din cauza retenției de apă sau de hipernatremie din cauza retenției de sodiu, cu disfuncții ale sistemului nervos. De asemenea, poate fi afectată eficacitatea anumitor medicamente, cu apariția de reacții adverse manifestate clinic.

Aldosteronul este un hormon produs de glandele suprarenale. Rolul său este de a controla cantitatea de lichide și de sodiu, potasiu și calciu din sânge. Sinteza de aldosteron este reglată de receptorii de angiotensină 1, care se activează după legarea angiotensinei 2. Studiile anterioare au demonstrat că aldosteronul scade odată cu vârsta și răspunde din ce în ce mai puțin la schimbările din mediu.

Pentru a observa influența unei vârste înaintate asupra nivelului de aldosteron și răspunsului animalelor la sodiu, cercetătorii au supus cobaii tineri și bătrâni la o dietă hiposodică. S-a observat că șoriceii bătrâni aveau un aport mai scăzut de hrană și lichide decât cei tineri și că prezentau nivele mai scăzute de aldosteron. După 2 săptămâni, toți cobaii au consumat o dietă bogată în sodiu timp de 6 zile și nivelurile de aldosteron au scăzut iarăși. Totuși, de data aceasta scăderea a fost mai puțin semnificativă la cobaii bătrâni. Cobaii tineri au băut și respectiv urinat în cantități mai semnificative. De asemenea, și cobaii bătrâni au băut mai multă apă, dar nu au ajuns la nivelul de lichide ingerat de cei tineri, iar această cantitate de apă nu i-a determinat să urineze mai mult sau să dilueze urina. Concluzia este că șoriceii bătrâni nu au eliminat eficient sodiul consumat în exces.

Vârsta înaintată afectează răspunsul la sodiu al receptorului de angiotensină 1, care reglează secreția de aldosteron. Ca răspuns la o dietă bogată în sodiu, numărul de receptori de angiotensină 1 la cobanii bătrâni nu s-a redus la fel de rapid ca la cei tineri. La bătrâni, efectele pe receptorii de angiotensină 1 se corelează cu un aport de lichide și un nivel de aldosteron scăzut, o creștere nesemnificativă a volumului urinei, a osmolalitatii urinei și a hormonului antidiuretic.