Infectiile neonatale

Infectia cu virus herpes simplex (VHS)

Mod de transmitere-pentru VHS-2, calea cea mai comuna de transmitere este in timpul expulziei de la mama cu infectie genitala.
Pentru VHS-1 modul de transmitere este aerogen.
Un procent de 95% din infectiile neonatale rezulta prin infectia intrapartum.
Infectia la nou-nascut poate fi localizata la nivelul pielii, ochilor, gurii, in proportie de 40% si poate aparea in ziua 6-9 de viata.
Infectia generalizata apare in proportie de 22%, cu o mortalitate de 57%. Simptomele apar in primele 3 zile de viata cu afectare pulmonara, hepatica, sau alte determinari viscerale (SNC) . Manifestarile includ : sindrom de detresa respiratorie, soc, convusii, encefalita, coagulare intravasculara diseminata (CID) .

Infectia cu virus herpes simplex intrauterina este rara; doar 5% din infectiile neonatale dezvolta acest tip de infectie.
Cel mai frecvent transmiterea este intrapartum, la nivelul tractului genital matern.

Infectia genitala cu virus herpes simplex (VHS) este complexa deoarece: multe infectii sunt asimptomatice, virusul se reactiveaza periodic de-a lungul vietii, infectia primara si cea recurenta nu pot fi diferentiate clinic.
Expunerea neonatala la infectia genitala secundara este mult mai frecventa decat expunerea la o infectie primara. Riscul de contaminare neonatala este mai mare la infectia primara (30-35%) decat la cea secundara (5%) .

Semne clinice:

Infectia dobandita in utero este clinic diferita de cea dobandita de la nastere.
In cazul infectiei in utero, nou-nascutul poate prezenta leziuni cutanate, cicatrici, corioretinita, micro sau hidrocefalie.

Cazurile pot evolua fatal. Supravietuitorii pot prezenta sechele neurologice severe: intarzieri in dezvoltare, defecte auditive si oculare.

Infectia perinatala poate fi impartita in 3 entitati clinice:
- localizata la piele, ochi, gura in procent de 42%.
- localizata la sistemul nervos central (SNC) in procent de 35%.
- diseminata, implicand afectare multiorganica in procent de 23%.
Infectia mimeaza sepsisul bacterian si se amnifesta prin: iritabilitate, instabilitate termica, crize de apnee, icter, coagulare intravasculara diseminata (CID), soc, hepatomegalie, convulsii.

Diagnostic:

Metodele de determinare directa cum ar fi imunfluorescenta asigura cel mai rapid diagnostic, dar nu poate fi folosit decat cand leziunile sunt prezente.
Cultura virala este cea mai sensibila metoda si permite depistarea tipului de virus implicat.
Timpul necesar pentru obtinerea rezultatelor culturilor este intre 18 ore si 3 zile si depinde de concentratia virala.
Testele serologice ELISA sunt utile in diagnosticul herpesului neonatal. Copiii infectati pot fi seronegativi daca infectia materna este primara, anticorpii tarnsplacentari fiind prezenti numai daca infectia materna este recurenta

Tratament:

Tratament profilactic consta in: evitarea expunerii nou-nascutului la mama cu leziuni active; extragerea prin operatia cezariana; interzicerea alaptarii daca mamele au leziuni la nivelul sanilor; interzicerea contactului direct cu parintii sau personalul de ingrijire cu herpes oral daca leziunile sunt deschise; spalarea corecta a mainilor; izolarea nou-nascutului.
Prevenirea contaminarii nou-nascutului de la mama este problematica deoarece infectia primara este asimptomatica, ca si majoritatea infectiilor recurente.
Testele de screening la femeile gravide si la purtatori ar putea determina grupele cu risc de a face infectie primara sau recurenta in sarcina.
Prevenirea expunerii neonatale la VHS se face prin indicarea cezarienei cand se obiectiveaza leziuni. Dar herpesul genital in antecedente nu este o indicatie de cezariana.

Tratamentul curativ prevede administrarea de aciclovir pe cale intra-venoasa, in doza de 10 mg/kc/doza in perfuzie lenta 1-2 h, apoi 1 doza la 8 ore timp de 14 zile.
Se aplica si tratament suportiv.