Insomnie

Insomnia este cea mai întâlnită tulburare de somn care apare la aproximativ 10-15% din populația globului. Ea apare mai frecvent la vârstele înaintate și la sexul feminin. (1)

Insomnia este un simptom, nu o patologie în sine, implicând atât o tulburare de somn, cât și consecințele acestei tulburări din timpul zilei. Deprivarea de somn poate interfera negativ cu activitățile zilnice, scăzând randamentul la job, afectând relațiile sociale și capacitatea de a lua decizii. (2)

Insomnia include:

• dificultatea de a adormi;
• dificultatea de a menține somnul în timpul nopții;
• trezitul la ore foarte matinale a doua zi. (2)

Insomnia este clasificată în funcție de durată astfel:

• insomnie tranzitorie - simptomele durează mai puțin de o săptămână;
• insomnie de scurtă durată - simptomele durează 1-3 săptămâni;
• insomnie cronică - simptomele durează peste 3 săptămâni. (3)

Cauze

Insomnia tranzitorie și insomnia de scurtă durată pot fi provocate de:

• schimbarea de fus orar;
• lucrul în ture;
• zgomote neplăcute sau în exces;
• temperatura camerei prea ridicată sau prea scăzută;
• evenimente stresante;
• boala acută, stres chirurgical, spitalizare;
• sevraj alcoolic, la droguri, la sedative sau la medicamente psihostimulante;
  
• altitudine mare;
• altele: durere, febră, dificultăți respiratorii, congestie nazală, tuse, diaree. (3)

Insomnia cronică este consecința unei:

• boli psihologice: anxietate, stres mental, stres emoțional, depresie, schizofrenie, manie (tulburare bipolară);
• boli fizice: durere cronică, sindromul de oboseală cronică, insuficiență cardiacă congestivă, angină pectorală, boală de reflux gastroesofagian, boală pulmonară obstructivă cronică, sstm nocturn, apnee obstructivă de somn, boală Parkinson, Alzheimer, tumori cerebrală, accident vascular cerebral; (3)

Alte cauze de insomnie pot fi reprezentate de anumite medicamente:

• corticosteroizi (prednison, metilprednison, cortizon);
• statine (simvastatina, rosuvastatina);
• alfa-blocante (terazosin, prazosin);
• beta-blocante (timolol, propranolol, atenolol, metoprolol, sotalol);
• inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei;
• inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
• inhibitori de colinesterază;
• blocanți receptori angiotensină;
• glucozamină și condroitină. (5)

Independent de afecțiunile somatice sau mentale, există situații în care tulburările de somn sunt principala cauză de insomnie. Printre acestea se numără:

• insomnia idiopatică – începe în copilărie;
• apneea centrală de somn – poate fi cauzată de leziuni cerebrale, insuficiența cardiacă, altitudini înalte, hipoxie;
• sindromul picioarelor neliniștite;
• sindromul mișcării periodice a picioarelor în somn;
• tulburări de ritm circadian. (3)

Factori de risc

Cele mai predispuse persoane la insomnie sunt cele care călătoresc mult, care lucrează în ture, oamenii vârstnici, consumatorii de droguri, studenții, femeile însărcinate, femeile la menopauză, persoanele cu tulburări mentale. (5)

Semne și simptome

Deși insomnia reprezintă un simptom în sine, ea poate fi asociată cu alte semne și simptome:

• dificultate de adormire;
• trezit în decursul nopții sau foarte devreme dimineața;
• senzație de oboseală și extenuare;
• somnolență;
• iritabilitate, depresie, anxietate;
• tulburări de concentrare și coordonare;
• cefalee;
• dificultăți de socializare;
• simptome digestive. (5)

Diagnostic

Pentru determinarea insomniei, sunt necesare un istoric medical al pacientului, precum și un examen fizic. Istoricul medical se bazează pe descoperirea unor tulburări psihiatrice, consum de alcool sau droguri. Examinarea fizică are în vedere sistemul cardiac și pulmonar, măsurarea lungimii gâtului și vizualizarea căilor aeriene.

Dacă pacientul are istoric de sforăit noaptea și a luat în greutate în ultimul timp, atunci se suspicionează apnee obstructivă de somn, pentru care se va face o polisomnogramă.

Medicul trebuie să investigheze programul de somn al pacientului, timpul și calitatea somnului, simptomele zilnice și durata insomniei, frecvența episoadelor de insomnie, asocierea cu alte activități, posibilitatea unor medicamentele administrate, consumul de alcool sau droguri, existența unor evenimente stresante, programul de lucru.

Înainte de a se prezenta la cabinet, pacientului i se recomandă să țină un jurnal de somn timp de 2 săptămâni, în care să consemneze orele la care se duce la culcare, la care adoarme, se trezește, stă treaz în pat și se trezește  dimineața.

Alte teste utile sunt Scala de somnolență Epworth și actigraful – un dispozitiv mic care măsoară tiparul de somn. (3)

Tratament

Tratamentul insomniei poate fi medicamentos sau non-medicamentos.

Tratamentul non-medicamentos presupune:

• adoptarea unui program fix de somn, atât de culcare, cât și de trezire, inclusiv pe perioada weekend-ului;
• limitarea consumului de cafeină, alcool și nicotină;
• evitarea meselor la ore târzii (a se evita mâncarea bogată în grăsimi cu 2 ore înainte de culcare);
• evitarea somnului de după-amiază (sau limitarea perioadei de somn la 30 de minute);
• exerciții fizice (aproximativ 30 de minute în fiecare zi);
• asigurarea unor condiții optime de somn (liniște, întuneric, temperatură potrivită);
• exerciții de relaxare.

De asemenea, se recomandă evitarea situațiilor stresante sau a activităților fizice excesive înainte de culcare, precum și îndepărtarea surselor de lumină (televizor, tabletă, laptop, telefon) înainte cu o oră de somn. (6)

Tratamentul medicamentos este mai eficient dacă este combinat cu terapiile non-medicamentoase și constă în:

• sedative benzodiazepinice: temazepam, flurazepam, triazolam, estazolam, lorazepam, clonazepam;
• sedative non-benzodiazepinice: eszopliclona, zaleplon, zolpidem;
• ramelteon (tratamentul insomniei caracterizată prin dificultatea de a adormi);
• antidepresive: amitriptilina, trazodona;
• antihistaminice (induc somnolență);
• melatonină. (3)

Recomandări

Pentru prevenirea insomniei, se poate recurge la hipnoză, exerciții de respirație, evitarea luminii, zgomotului, temperaturilor extreme. De asemenea, este utilă stabilirea unui program fix de somn, evitarea meselor copioase, a ingestiei de lichide în exces și a exercitiillor fizice înainte de culcare. Dacă persoana nu a reușit să adoarmă în 20-30 de minute, se recomandă activități relaxante, precum muzica sau cititul. Este bine de evitat somnul de după-amiază, pentru a nu interfera cu somnul de peste noapte. Totuși, există patologii în care somnul de prânz este indicat, cel mai bun sfat venind de medicul curant. (3)