INTERVIU Ligia Deca (consilier de stat): Preşedintele Iohannis aşteaptă de la Guvern un plan transparent privind investiţiile în educaţie

Consilierul de stat în cadrul Departamentului educaţie şi cercetare al Administraţiei Prezidenţiale, Ligia Deca, a declarat într-un interviu acordat AGERPRES că preşedintele Klaus Iohannis aşteaptă de la Guvern un plan transparent privind investiţiile în educaţie.

"Aşteptăm şi noi să vedem măsurile pentru începerea în bune condiţii a anului şcolar", a afirmat Ligia Deca. Ea a apreciat sistemul de educaţie ca fiind unul "în creştere, dar un pic sătul de schimbări".

Consilierul de stat a opinat că legea privind învăţământul dual este un pas înapoi şi generează patru efecte negative, subliniind că ar trebui reexaminată temeinic.

Ligia Deca a precizat şi că a discutat cu ministrul Educaţiei, Liviu Pop, despre problema manualelor şcolare, arătând că lansarea licitaţiei în acest caz nu garantează finalizarea ei în timp util.

Consilierul de stat vorbeşte în interviu şi despre lipsa cabinetelor medicale în şcoli, rezultatele la Evaluarea Naţională şi Bacalaureat, stadiul proiectului "România educată", legislaţia confuză în ceea ce priveşte creşele, soluţiile privind cazarea studenţilor.

Deca a abordat şi subiectul legat de Bacalaureatul diferenţiat, pe care îl consideră "o soluţie simplistă la o problemă foarte complicată".

AGERPRES: Recent, preşedintele Klaus Iohannis a solicitat reeexaminarea Legii privind aprobarea OUG 81/2016 referitoare la învăţământul dual, motivând că aceasta ar genera "multiple efecte negative". Care sunt aceste efecte negative în cazul în care cererea de reexaminare nu este adoptată de Parlament?

Ligia Deca: În opinia noastră, lăsând la o parte chestiunile de tehnică legislativă, precum şi incoerenţele care ar duce la probleme de implementare ulterioare, sunt patru chestiuni mari. Prima chestiune este legată de asigurarea calităţii, cum facem ca acest tip de învăţământ să fie de calitate. OUG 81, în varianta iniţială, prevedea un proces de acreditare a operatorilor economici care erau implicaţi în învăţământul dual. Legea de aprobare elimină această obligativitate lăsând practic operatorii într-o zonă în care şi un SRL care are un garaj şi în care lucrează cinci oameni poate fi partener pentru o şcoală, nespecificând câţi elevi poate lua în practică, şi o companie mare care are un program structurat cu mentori. Au acelaşi statut. Ar trebui să avem un pic de transparenţă şi un pic de responsabilitate în această zonă. O a doua chestiune este legată de lipsa de continuitate, de orizont. Discuţiile de anul trecut au fost pe baza unui proiect de politică publică pentru învăţământul dual, ce au inclus o serie de consultări în ţară - şi ale noastre şi ale ministerului prin cei de la Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic. Aceste consultări au avut următoarea concluzie: pentru ca ruta aceasta profesională să redevină atractivă avem nevoie de un parcurs de formare iniţială care să includă calificări de nivel 3, 4 şi 5. OUG 81 prevedea toate aceste niveluri succesive. Legea de aprobare spune că învăţământul dual se adresează doar nivelului 3 de calificare, ori asta te duce într-o zonă în care mai sus reintri într-un sistem în care parteneriatul cu agentul economic nu mai este unul garantat.

Aceasta este încă o problemă, în opinia noastră. Mai sunt două legate de implicarea angajatorilor şi autonomia acestor şcoli, care au un statut special. Prima chestiune este legată de implicarea reprezentanţilor mediului economic în consiliul de administraţie al şcolii. Dacă OUG 81 garanta prezenţa mai multor reprezentanţi ai partenerilor economici în consiliul de administraţie, acum se vorbeşte doar despre posibilitatea prezenţei a doi reprezentanţi ai mediului economic în plus faţă de numărul existent al membrilor din consiliul de administraţie. Aceasta nu face foarte atractivă implicarea mediului economic. În plus, gradul de autonomie al unor şcoli cu învăţământ preponderent dual era un pic mai mare, în sensul în care şcolile cu un consiliu de administraţie în care erau implicaţi şi angajatorii puteau să dea un aviz pe profilul tipului de profesor pe care îl doresc şi chiar să organizeze concursuri pentru profesori atunci când era nevoie de un anumit tip de profesor mai ales pentru materiile care necesitau un nivel de cunoştinţe tehnologice mai actual. A dispărut şi această posibilitate. În fapt, diferenţa între învăţământul dual şi învăţământul clasic este nesemnificativă în această formă a legii. Din toate aceste considerente şi luând în calcul şi rezultatele proiectului România educată de anul trecut s-a formulat cererea de reexaminare în speranţa în care consensul opiniei publice realizat anul trecut va influenţa şi prevederile legii atunci când ea revine la promulgare. Cel puţin asta sperăm.

AGERPRES: Se impune o reexaminare de urgenţă a acestei legi?

Ligia Deca: Este mai bine să avem o reexaminare fundamentată în care să fie luate în calcul toate opiniile decât să avem o reexaminare accelerată pentru că OUG 81 îşi produce efectele. Până una alta, anul acesta vom înscrie elevi în învăţământul dual pe baza prevederilor OUG 81. Decât să avem o lege care întoarce lucrurile, atunci când tocmai ce am pornit un an şcolar pe această filosofie mai bine ne gândim de mai multe ori şi acţionăm o singură dată, având în vedere dezbaterile existente în cadrul proiectului România educată şi intenţiile Ministerului Educaţiei. Mai degrabă aş prefera ca reexaminarea să includă un proces temeinic de consultare şi de luare în calcul a opţiunilor, nu numai cele venite din zona academică, dar şi cele venite din zona societăţii şi a mediului economic.

AGERPRES: Pe scurt, cum aţi caracteriza această formă a legii?

Ligia Deca: Ca un pas înapoi faţă de ceea ce agreasem că ar trebui să fie învăţământul dual, şi anume o alternativă reală la filiera teoretică. Dacă ne dorim într-adevăr recredibilizarea filierei învăţământului profesional şi tehnic, nu cred că pot fi făcuţi mulţi paşi înapoi faţă de ce a fost deja stabilit.

AGERPRES: An de an învăţământul se confruntă cu problema manualelor şcolare. Cum ar putea să se rezolve această problemă?

Ligia Deca: În general, când apare problema la începutul lunii septembrie este invocată greaua moştenire, în sensul în care fiecare ministru care, în ultima vreme din păcate, a avut un mandat destul de scurt, spune că miniştrii dinainte nu au reuşit să facă la timp anumite proceduri, ceea ce produce întârzieri. Este un proces de reformă curriculară, avem programe noi la clasele V-VIII. Cred că indiferent de ce strategie se adoptă vizavi de corelarea între elaborarea programelor şi licitaţia pentru manuale, ea trebuie să nu mai fie schimbată de la un ministru la altul. Am avut varianta în care în fiecare an elaborăm manuale pentru câte o clasă, în funcţie de progresul celor care au preluat noile manuale din clasa pregătitoare. Alţi miniştri au spus că vor face în acelaşi timp manualele de a V-a şi de-a IX-a. Acum am înţeles că vom avea o altă variantă. Cred că ne trebuie stabilitate în această zonă.

Pe de altă parte, legislaţia specifică de achiziţie publică impune nişte termene, iar dacă există contestaţii multiple sau în cascadă, termenul tinde să meargă înainte. Cred că este nevoie de o programare mai judicioasă a licitaţiilor - ele pot începe cu mult înainte, dacă programele sunt gata, nu e nevoie să aşteptăm începutul anului pentru a face licitaţiile pentru septembrie. Cred că mai este necesară şi o armonizare a viziunii ministerului cu ceea ce înseamnă nevoia de timp a editorilor de a elabora manualele. Ei invocă lipsa de timp şi de aici problemele legate de calitatea manualelor. Este, probabil, nevoie să discutăm şi despre auxiliare, în ce măsură ele sunt strict necesare şi sunt conectate de procesul de achiziţionare a manualelor şi este nevoie de mult curaj, dar şi de continuitate. Domnul preşedinte a făcut în repetate rânduri apel la nevoia de planificare în aşa fel încât să nu mai ajungem în această situaţie, însă atunci când mandatul unui ministru este de şase luni lucrurile tind să ajungă într-o zonă complicată. Am vorbit cu domnul ministru Liviu Pop în prima săptămână după ce a preluat mandatul, care spunea că a lansat licitaţia publică imediat după preluarea mandatului, însă în experienţa noastră o distanţă de aproximativ două luni până la începerea anului şcolar nu garantează finalizarea unei licitaţii, mai ales dacă există contestaţii. Îi urăm succes. Mai sunt şi probleme de distribuţie, acolo este vorba de corelare între minister şi inspectorate, dar în esenţă corelarea planificării la nivelul ministerului cu legislaţia de achiziţii publice generează tipul de întârzieri.

AGERPRES: O altă problemă în şcoli este cea a cabinetelor medicale. Cum vedeţi situaţia?

Ligia Deca: Am avut dezbateri şi s-a ajuns deseori la concluzia că activitatea medicilor de familie este suficient de încărcată, ceea ce înseamnă că nu întotdeauna reuşesc să se achite şi de obligaţia ce decurge din medicina şcolară. Au fost idei de revenire la sistemul de cabinete de medicină şcolară, însă nu s-a făcut un pas în zona aceasta. Este undeva între Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii. Dacă ne uităm pe datele care vizează tipurile de boli care sunt prezente în rândul şcolarilor este clar că ai nevoie cel puţin de asistentă, dacă nu cumva de medic la nivelul şcolilor şi cred că este nevoie de o iniţiativă la nivel guvernamental, o colaborare între Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii pentru a veni cu o eventuală modificare legislativă în acest sens. Este nevoie şi de finanţare corespunzătoare ca numărul celor implicaţi să fie suficient pentru reţeaua şcolară.

AGERPRES: Promovabilitatea la Evaluarea Naţională în ţară a fost de 76,9%, cu aproape două procente mai mare ca anul trecut. Cum explicaţi acest procent?

Ligia Deca: Gradul de promovare se raportează la numărul de elevi prezenţi, nici măcar la cel de înscrişi la Evaluarea Naţională, dar dacă ne uităm un pas mai înainte sunt nişte cifre care merită menţionate. De exemplu, avem circa 174.000 de elevi înscrişi în clasa a VIII-a. Din aceştia, 145.000 au ajuns să se înscrie la Evaluarea Naţională. Din aceşti înscrişi, prezenţi sunt 140.700, ceea ce înseamnă că pierdem mulţi elevi pe drum. Sunt motive care ţin de orientare şcolară, de sărăcie pentru că liceele nu mai sunt în zonele rurale sau îndepărtate, ci copilul trebuie să aibă ori un campus şcolar, ori o bursă socială combinată cu decontarea navetei, ori lucrurile acestea nu se întâmplă peste tot şi trebuie capacitate şi familiile prin colaborarea şcolii cu autoritatea locală în aşa fel încât să înţeleagă importanţa educaţiei şi să sprijine elevii mai departe în şcoală. Mai degrabă eu aici aş trage semnalul de alarmă. Putem discuta şi despre cât de standardizate sunt subiectele, în ce măsură procentul de promovare de anul acesta ne spune ceva atunci când îl comparăm cu anii trecuţi. Dacă subiectele nu au acelaşi grad de dificultate de la un an la altul nu poţi compara procentul de promovare. Avem aproximativ 108.000 elevi promovaţi din 174.000 de elevi prezenţi în clasa a VIII-a. Dacă facem un calcul simplu rezultă că sunt zeci de mii de elevi care nu au nicio şansă să finalizeze cu succes învăţământul obligatoriu cu toate consecinţele pe care le are asupra parcursului lor. Dacă ne uităm la cifrele privind învăţământul profesional, doar o mică parte pot fi absorbiţi, restul intră într-un fel de zonă gri unde nu prea ştim ce se întâmplă cu ei. Preocuparea instituţiilor statului ar trebui să fie în următorii ani de a afla ce se întâmplă cu aceşti copii. Demografic chiar nu ne putem permite să mai pierdem pe nimeni.

La Bac este o situaţie relativ similară, dar dintr-un alt punct de vedere. Avem promovaţi în jur de 93.600 din 128.500 prezenţi. Rata este undeva la 73% după contestaţii, unde vreo 30.000 sunt din promoţii anterioare. Este un clivaj clar între liceul teoretic şi liceul tehnologic. Acea direcţionare a copiilor cu rezultate mai slabe către tehnologic influenţează major şi rata de promovare a Bacalaureatului. Avem undeva la 85% promovare la teoretic versus 50% la tehnologic. Dubla menire a liceului tehnologic, cea de promovare a Bacalaureatului şi de obţinere a unui certificat de calificare profesională mai este adecvată în condiţiile de resurse umane, financiare, dar şi de calitatea elevilor care intră în acest sistem? Poate că cerem prea mult şi dăm prea puţin în zona liceului tehnologic ca el să-şi atingă menirea. O modalitate de revitalizare a învăţământului profesional şi tehnologic ar fi forma de învăţământ dual, unde mediul privat are un rol mai pronunţat, şi atunci putem să creştem prestigiul lui. Nu este normal ca atunci când un copil ia o notă foarte mică să fie aruncat direct înspre sistemul tehnologic după care să spunem că acolo rata de promovare este foarte mică. Este mică pentru că aceasta este premisa.

AGERPRES: Despre evaluare se vorbeşte şi în proiectul "România educată" lansat anul trecut. În ce stadiu se află proiectul?

Ligia Deca: Avem anul acesta şapte grupuri de lucru. Două ating foarte bine problematica evaluărilor, unul se axează pe evaluarea elevilor şi studenţilor şi un alt grup pe echitate, nu numai în sens de acces, dar şi de reducere a analfabetismului funcţional, de exemplu cum facem ca cei care promovează clasa a VIII-a să fie într-adevăr de nivel de promovare de clasa a VIII-a şi asta să se reflecte şi în numărul celor care se înscriu la Evaluarea Naţională şi promovează. Am avut a doua întâlnire de lucru pentru toate grupurile în ultimele săptămâni. La grupul de evaluare s-a pus în discuţie misiunea evaluării şi în ce măsură este reflectată în modul în care evaluăm şi în tipul de subiecte. Trebuie făcute corelări în anii următori şi cred că vor apărea şi chestiuni care ţin de parcursul didactic, de cariera didactică. Este normal ca atunci când cerem noi lucruri, cum facem ca profesorii să fie sprijiniţi, formaţi, evaluaţi şi vor ţine şi de profesionalizarea managementului educaţional - cum facem ca directorii de şcoli să înţeleagă corect ceea ce se cere de la fiecare şcoală şi liceu în parte şi să poată fi evaluaţi în funcţie de plusvaloarea pe care şcoala o aduce pentru că putem avea un liceu care îşi creşte rata de promovare la Bac de la 20% la 40% şi asta să însemne un efort managerial şi al profesorilor major şi putem avea un liceu care îşi menţine rata de promovare undeva la 93-95%, cum sunt liceele de top şi atunci apare întrebarea: care este valoarea adăugată? Probabil că recunoaşterea meritelor celor care reuşesc să repare din pierderile de pe parcurs ar trebui să fie mult mai bine aşezată.

Anul acesta vom detalia într-o zonă concretă proiectul "România educată". Temele grupurilor de lucru sunt: cariera didactică, pentru că dacă ceva este agreat de toată lumea este nevoia de creşterea calităţii corpului profesoral ca factor major în procesul de creştere a calităţii în educaţie; un al doilea grup se ocupă de echitate - indiferent de unde vii, de mediu, de situaţia financiară orice copil are dreptul la educaţie, dar nu numai la educaţie simplă, ci la educaţie de calitate. Un al treilea grup se referă la profesionalizarea managementului educaţional. Acolo unde managementul este de calitate vedem că lucrurile se schimbă major. Al patrulea grup se ocupă de învăţământul profesional şi tehnic. Încercăm să imaginăm o rută completă nivel 3, 4 şi 5 şi chiar am lansat dezbaterea în parteneriat cu Consiliul Naţional al Rectorilor dacă nu ar fi oare util să imaginăm un sistem dual şi la nivelul învăţământului superior, ori pe model de colegii universitare ori pe modelul de apropiere de "universities of applied sciences" pe care îl vedem aplicat în alte ţări. Aşteptăm să vedem care sunt concluziile universităţilor, pentru că unele dintre ele lucrează extrem de aproape cu angajatorii şi o rută încheiată la nivelul acela, poate o licenţă specială profesională ar fi de analizat ca o posibilitate. Al cincilea grup se referă la învăţământul superior şi anume la autonomie, calitate, internaţionalizare. Am tot avut această dezbatere pe nevoia de diversificare a misiunilor şi încercăm să vedem dacă ar putea exista o autonomie diferenţiată în funcţie de capacitatea universităţii de a se autogestiona, avem universităţi care solicită mai multă libertate şi în zona financiară, dar şi în zona de decizie, avem alte universităţi care preferă ca statul să le ofere anumite mecanisme de suport. Cred că este important ca acolo unde universităţile pot şi îşi doresc să le lăsăm să fie competitive, inclusiv la nivel internaţional, oferindu-le un grad sporit de autonomie în combinaţie cu modalităţi de a arăta societăţii că ceea ce fac ele cu banul public este un lucru pozitiv.

Un alt grup se referă la educaţie timpurie, nu numai grădiniţe, dar şi creşe. Am văzut că în zona urbană sunt probleme de ordin social şi economic pentru că părinţii nu se pot întoarce suficient de repede la serviciu şi nu au infrastructura pentru a-şi lăsa copilul în siguranţă. În mediul rural educaţia timpurie ajută foarte tare copiii care nu au un mediu stimulativ pentru educaţie acasă, nu au nici zece cărţi adunate, părinţii poate nu ştiu să scrie şi să citească şi atunci accesul lor într-o zonă de educaţie timpurie îi poate salva ca ulterior la nivelul clasei întâi şi învăţământ primar şi gimnazial să nu mai plece cu un handicap. Ori că este urban, ori rural educaţia timpurie ar fi esenţială.

În zona creşelor legislaţia este confuză. Avem două legi după care se poate înfiinţa o creşă. Este nevoie să schimbăm şi paradigma de la îngrijirea copilului şi atât la nivelul creşelor, la îngrijire şi educaţie pentru că există o zonă de dezvoltare cognitivă între 0 şi 3 ani şi încercăm să lucrăm cu ONG-uri, instituţiile publice. Construim şi pe baza exemplelor de bună practică - pentru că sunt o serie de iniţiative în zona aceasta - să vedem cum viitoarele investiţii în infrastructură, că s-a anunţat în programul de guvernare construcţia unui număr de grădiniţe şi creşe, este dublată şi de o strategie privind resursa umană şi conţinuturile din partea educaţională.

Cel de-al şaptelea grup este cel legat de evaluări. A fost identificat ca un fel de cui al lui Pepelea pentru că se pare că mai curând reformăm curriculumul sau manualele decât reformăm evaluările. Ieri am avut a doua întâlnire de lucru pe evaluare. A reieşit că avem nevoie de un corp de evaluatori profesionişti care, fie să îndeplinească rol de mentori pentru profesori, fie să fie implicaţi în elaborarea unor subiecte cu itemi mult mai standardizaţi decât până acum ca să ştii la ce te aştepţi la nivel de dificultate, dar ca să şi poţi compara de la un an la altul rata de promovare. Am discutat mult şi despre ce evaluări sunt utile, pentru ce scop. Evaluările de a II-a, a IV-a şi a VI-a lumea le menţionează în aceeaşi suflare de obicei. Există o opoziţie din partea profesorilor pentru că nu văd rostul lor. Conceptual, evaluările de clasa a II-a şi a VI-a ar trebui să identifice lacunele copiilor şi să se poată interveni. Evaluarea de clasa a IV-a este o evaluare de nivel de sistem, similară cu Evaluarea Naţională. Dacă nu colectezi rezultatele să le comunici în aşa fel încât să poţi şi să intervii, utilitatea lor este limitată. De aceea am discutat cum facem să creşte capacitatea Centrului Naţional de Evaluare şi Examinare şi a directorilor de şcoli de a împărtăşi rezultatele şi de a lua măsuri în baza lor. S-a discutat şi despre cum ar trebui să arate Evaluarea Naţională, ce fel de bacalaureat ne trebuie. Sunt discuţii care nu s-au încheiat încă.

Mă bucur că există interes şi sprijin în continuare, în ciuda faptului că la început lumea spunea că va dura procesul de consultare prea mult. Din contră, acum văd nu numai oameni care au încredere în proces, dar spun şi că orice demers legislativ ulterior ar trebui să fie corelat cu rezultatele din proiectul "România educată" pentru că nu are niciun rost să o iei de la capăt. Mă bucur că există disponibilitate în zona guvernamentală ca orice demers legislativ viitor să se bazeze pe rezultatele proiectului. Anul viitor, la început, vom lansa pachetul de viziune şi strategie. Practic, cele şapte grupuri de lucru vor produce o microstrategie pe care o vom asambla cu un grup de coordonare în două documente sintetice pe care să le lansăm într-o dezbatere publică mai largă - viziunea la orizont 2030 şi strategia de a ajunge la această viziune, cu obiective şi etape de realizare.

AGERPRES: Preşedintele Iohannis a avut o preocupare specială pentru zona de siguranţă în şcoli, de la aviz ISU. Care este situaţia?

Ligia Deca: Aşteptăm şi noi să vedem măsurile pentru începerea în bune condiţii a anului şcolar. Înţeleg că se lucrează în acest domeniu. Există un plan agreat şi de Ministerul Educaţiei şi de Ministerul Dezvoltării Regionale, la finele anului trecut. Ar fi bine poate de ştiut totuşi câte investiţii se vor face pe perioada verii pentru reparaţii minore, igienizări, care este stadiul reparaţiilor capitale la anumite şcoli pentru a evita accidente ca cele recente. S-a tot vorbit de o strategie de investiţie în infrastructura şcolară. S-au anunţat investiţii masive. Mi-ar plăcea ca aceste investiţii să fie corelate cu nevoia de la nivel local, care să vină atât prin intermediul autorităţii locale, dar şi din strategii pe care noi deja le avem. De exemplu, dacă spunem că avem o strategie pentru învăţământ profesional şi tehnic, acolo unde sistemul economic nu susţine dualul, ar trebui să vedem investiţii în infrastructură pentru liceele tehnologice, altfel în continuare prestigiul va fi destul de jos pentru că nu poţi să faci practică pe utilaje din anii '60-'70 şi să te aştepţi să fie şi căutaţi absolvenţii pe piaţa muncii. Dacă spui că zona de educaţie timpurie este o prioritate trebuie să vedem care sunt acele grădiniţe, creşe care vor fi construite sau acele cămine sau campusuri şcolare care există, dar uneori sunt în formă avansată de degradare. Toate ar trebui să fie prinse într-un plan transparent şi - aşa cum preşedintele a mai solicitat în anii anteriori - ne aşteptăm să-l vedem făcut public şi uşor de urmărit de toţi cei interesaţi. Mi se pare normal să corelăm această dorinţă de implicare a mediului non-guvernamental, dar şi a mediului privat cu capacitatea de investiţie strategică a statului.

AGERPRES: Toate aceste promisiuni făcute de Guvern le vedeţi realizabile?

Ligia Deca: Mi-aş dori să le văd realizate. Cred că este normal să ai un plan la începutul perioadei de guvernare, aşa cum este normal să vezi şi detalierea acestui plan în etape uşor de previzionat şi de monitorizat. Dacă, de exemplu, spunem că vom avea o construcţie de 2.500 de creşe şi grădiniţe, este normal ca după o perioadă să existe un plan coerent în care să vezi unde vor fi ele construite, câte pe an, cu ce buget alocat ca să putem urmări cât de realiste sunt ele în zona de implementare. Preluarea mandatului nu s-a întâmplat demult, însă cred că perioada verii este o perioadă foarte bună în care toate acest planificări să fie făcute publice, inclusiv eforturile pentru ca anul să înceapă în condiţii bune sau mai bune ca anul trecut. Nu o să se schimbe lucrurile fundamental de la un an la altul, dar în anul 2015 domnul preşedinte a solicitat ca în 2018 - anul centenarului - să nu mai existe (...) nicio şcoală în România fără aviz sanitar de funcţionare. Este un lucru pe care ar trebui să ni-l dorim la nivel de mândrie naţională, să nu mai avem şcoli în care copiii să cadă în fose septice. Sunt lucruri de stat civilizat pe care România cred că are resursele să le rezolve. Este nevoie doar de un efort comun şi de asumare.

AGERPRES: Evaluarea Naţională ar trebui să rămână ca în prezent sau e mai utilă cea care exista în trecut? Cum vedeţi ideea de Bacalaureat diferenţiat?

Ligia Deca: În ce priveşte Evaluarea Naţională sunt două viziuni. Este viziunea în care elevul este evaluat pe parcurs - şi atunci poţi să faci o medie a evoluţiei şi să ai o imagine mai obiectivă dacă notarea de la clasă este şi ea una obiectivă şi standardizată - sau varianta în care ai evaluări la final de ciclu educaţional şi faci o radiografie în acel moment, în acea zi. Riscurile în cazul evaluării pe parcurs sunt subiectivismul şi lipsa de antrenament a profesorilor în a utiliza aceeaşi grilă de notare. Riscul în cazul unui examen punctual este că ai un copil bun care a avut o zi proastă şi atunci tot viitorul lui în zona liceală este influenţat de această scăpare de moment. Ce avem noi este un sistem combinat. S-a ajuns la această formulă cu 80% - 20%. În esenţă, eu nu cred că problema este sistemul pe care îl avem acum, ci modul în care se face această evaluare - corelarea ei cu ce se face la clasă sau cu curricula. Mai există o problemă de pregătire a evaluatorilor în a folosi aceeaşi scală, precum şi una de standardizare a subiectelor. Varianta de admitere la fiecare liceu în parte era tot un examen punctual, semăna cu Evaluarea Naţională, numai că dificultatea subiectelor varia în funcţie de prestigiul liceului. Nu cred că distribuirea elevilor s-ar schimba foarte mult dacă am avea examen de admitere la liceu faţă de Evaluarea Naţională. În esenţă, cei mai buni elevi ajung tot la liceele de elită. Pot fi chestiuni de eroare de sistem, cum a fost cea cu elevii care nu au completat un cod, însă cred că nu avem o evaluare de impact a actualei Evaluări Naţionale şi nu cred că este bine să modificăm sistemul fără o astfel de analiză. O întoarcere la sistemul anterior fără a înţelege ce nu funcţionează nu cred că ne-ar rezolva problemele cu sistemul actual. Nu-mi dau seama dacă cea mai bună variantă de organizare este la nivel naţional sau la nivelul fiecărui liceu. Ştiu că ne-ar trebui un grup mult mai mare de oameni care să aibă toate conceptele de evaluare moderne asimilate. Mi-e teamă că sunt foarte puţini oameni care ştiu să elaboreze subiecte standardizate corelate cu competenţele pe care le vezi în profilul absolventului de a VIII-a.

În ceea ce priveşte Bacalaureatul, depinde la ce-l foloseşti. Dacă utilizarea lui este pentru admiterea la facultate şi dacă sistemul nostru de învăţământ superior rămâne nediversificat în funcţie de orientare spre cercetare, orientare profesională, poate vocaţională sau pedagogică este normal ca tipul de Bacalaureat să fie adaptat, va fi tot unul de filieră teoretică. Dacă gândim un nivel următor diferenţiat, putem gândi şi un nivel de Bacalaureat diferenţiat. Dacă ne dorim ca Bacalaureatul să reprezinte un paşaport pentru intrarea pe piaţa muncii, atunci putem gândi un Bacalaureat diferenţiat care să-şi dea acces prin diplomă la piaţa muncii, dar asta ar însemna să nu mai avem o dublare între certificatul de calificare profesională şi diploma de Bacalaureat, ci cumva, pe filiera profesională, să fie un examen care să le includă pe amândouă. Eu cred că nu putem răspunde la întrebarea ce fel de Bacalaureat vrem fără să răspundem la ce facem cu el şi cum arată etapele ulterioare. Ceea ce alimentează această nevoie de Bacalaureat diferenţiat sunt două lucruri: necorelarea între ceea ce se întâmplă în liceele tehnologice şi ceea ce se dă la Bac pentru liceele tehnologice şi cei aproape 1 milion de copii care nu au luat Bacalaureatul în ultimii zece ani plus şi care acum sunt într-o zonă gri, nu ştim ce s-a întâmplat cu ei. Chiar şi dacă am merge pe varianta unui Bacalaureat diferenţiat în sensul de orientare către piaţa muncii, ar trebui să ne fie foarte clar ce garantează acea diplomă. Dacă dezbaterea privind Bacalaureatul diferenţiat ne lămureşte şi aspectele amintite, este utilă. Altfel, cred că putem ajunge de la o soluţie simplistă la o problemă foarte complicată.

AGERPRES: În ceea ce-i priveşte pe studenţi, aceştia se confruntă în continuare cu aceleaşi probleme. Una dintre ele este cazarea. Care ar fi soluţia?

Ligia Deca: Problema cazării există în unele centre mai mult decât în altele şi sunt universităţi care reuşesc să-şi acopere în proporţie de 100% cererea de cazare, sunt universităţi unde lucrurile acestea nu se întâmplă. Soluţiile, în mare, nu pot fi decât două, fără a supraaglomera căminele: fie investiţii suplimentare în infrastructură (..) o investiţie din fondurile europene prin reluarea proiectelor de construcţie a căminelor studenţeşti, fie recredibilizarea acelui sistem de compensare a chiriilor pe care studenţii le plătesc în privat. Aici au fost tot felul de probleme, mai ales legate de existenţa sau inexistenţa contractului de închiriere. Sunt persoane care nu doresc încheierea acestui tip de contract şi atunci studenţii nu pot să deconteze. Trebuie văzut care este nevoia reală, câţi studenţi ar avea nevoie de cămin, dar nu beneficiază de el şi văzut cât se poate acoperi din investiţii în cămine, cât se poate acoperi prin subvenţii acordate pentru ca ei să stea în gazdă sau să închirieze apartamente. Nu suntem singura ţară care are această problemă, însă având în vedere numărul mic de studenţi procentual faţă de ţinta europeană şi faţă de ceea ce ne-am propus noi până în 2020, este clar că este nevoie de sprijin. Există tineri foarte buni care vin din familii cu posibilităţi reduse şi aleg conştient, cu toate că au o notă mare la Bacalaureat, să nu dea la facultate deloc şi să se angajeze sau să plece în străinătate, ceea ce este tragic pentru că nu-şi pot permite sau au senzaţia - asta este o altă problemă - că nu ştiu exact ce fel de burse sociale sau subvenţii li se acordă ca studenţi şi atunci nu-şi asumă acest risc de a merge la facultate. Cu cât mai mulţi elevi de liceu află despre posibilităţile de sprijin ale studenţilor (care au crescut în ultima vreme), cu atât cred că ar creşte numărul de absolvenţi de Bacalaureat merituoşi din zonele defavorizate care ar accesa învăţământ superior.

AGERPRES: Cum se vede per ansamblu sistemul de educaţie de la nivelul Administraţiei Prezidenţiale?

Ligia Deca: Un sistem de învăţământ de calitate constituie o precondiţie pentru orice viitor al societăţii pe care ne-o dorim în România puternică. Tocmai de aceea acest proiect a fost abordat individual. Există şi proiectul de ţară unde vor fi abordate subiecte macro în zona economică, socială, culturală, însă proiectul acesta al educaţiei, aşa cum cum a mai spus domnul preşedinte anterior, reprezintă baza pentru societatea viitoare şi atunci atenţia noastră este îndreptată spre el. Noi îl vedem ca pe un sistem în creştere, organic, un pic sătul de schimbări care nu au avut neapărat o bază solidă, ceea ce a făcut ca demersul nostru să fie la început unul de recâştigare a încrederii. Este evident că nu poţi schimba un sistem de dimensiunea sistemului de educaţie, unde sunt 4 milioane de oameni implicaţi direct - profesori, elevi, studenţi - fără să câştigi încrederea într-un proiect comun. Noi îl mai vedem şi ca un sistem care are foarte multe părţi bune, dar şi foarte multe necorelări. Au fost măsuri duse până la jumătate, au fost viziuni diferite. Tocmai de aceea am ales ca demersul nostru să dureze un pic mai mult, dar să creeze acele puncte comune, câte vor fi, poate nu vor fi multe, dar dacă ştim că avem trei, cinci, şapte direcţii pe care toată lumea le agreează, astfel măcar putem spera că lucrurile nu se vor mai schimba atât de facil în funcţie de oportunitatea de moment. Este important pentru noi şi ca sprijinul pentru aceste priorităţi să nu fie numai unul din sistem, pentru că educaţia nu este doar a celor 4 milioane, este a celor aproape 20 de milioane de români pentru că în esenţă fiecare dintre noi am fost atinşi de sistem, fie că este vorba de educaţia din copilărie, fie că este vorba de educaţia copiilor noştri. Nimeni nu este imun la educaţie şi de aceea pentru noi proiectul acesta a reprezentat şi reprezintă una dintre coordonatele majore ale mandatului domnului preşedinte şi una din misiunile complicate, în sensul în care cred că cel mai greu a fost să recâştigăm încrederea pentru un demers de reflecţie, de reaşezare.

Lumea când aude de reformă nu mai vrea să mai audă. Este un sistem de apărare a sistemului pe care îl înţeleg la nivel personal, însă avem două variante: să ştim care sunt problemele şi să nu facem nimic, cum devine uneori reflex, sau să încercăm să facem o schimbare în bine, învăţând din ce s-a întâmplat până acum. Cred că şi mediul politic încet-încet ajunge la aceeaşi concluzie şi anume că nu poţi să schimbi lucrurile în educaţie de pe o zi pe alta şi fără să ai sprijinul unei mase critice din societate. Declaraţiile vizavi de un nou demers legislativ vizau la început sfârşitul acestui an. Primind feedback de la actori, de la asociaţii de profesori, de elevi, de studenţi, de la societate, cei care s-au perindat pe la guvernare au înţeles că nu se poate face schimbarea în scurt mai ales dacă oamenii deja au investit încredere într-un demers. Este esenţial rolul constituţional al preşedintelui de mediere între stat şi societate. Până acum ne-am asumat preluarea viziunii societăţii prin diferite instrumente şi vom ajunge şi la o zonă în care vom face această mediere între ce îşi asumă actorii politici şi instituţiile de resort şi ceea ce îşi doreşte societatea, urmând ca rezultatele finale să beneficieze de acea susţinere pe termen lung, din partea tuturor, de care este nevoie înainte de face orice modificare legislativă durabilă.