Intoxicația acută cu fier

Intoxicația acută cu fier reprezintă un fenomen larg răspândit în cadrul populației încadrate în grupa de vârstă 0-6 ani, constituind principala cauză a deceselor survenite în urma intoxicației cu medicamente la copii. [1, 2]

Comercializarea preparatelor cu fier sub formă de comprimate sau drajeuri colorate poate reprezenta unul din motivele prevalenței intoxicației cu fier la copiii sub 6 ani. Izolat, au fost înregistrate cazuri de intoxicație acută cu fier în rândul persoanelor adulte sau minorilor cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani. [1, 2]

Cele mai întâlnite săruri feroase în cadrul terapiei orale cu fier sunt reprezentate de: sulfatul feros (20% fier elemental), gluconatul feros (12% fier elemental) și fumaratul feros (33% fier elemental). În funcție de cantitatea de fier elemental ingerată, se poate stabili severitatea manifestărilor intoxicației. [1]

Primele semne ale toxicității pot apărea la o ingestie a 10-20 mg/ kg corp de fier elemental. Intoxicația severă cu fier poate surveni la o ingestie a unei cantități de peste 60 mg/kg corp. [1]

Semne și simptome

Principalele manifestări ale intoxicației acute cu fier sunt reprezentate de:

• vărsături
• dureri abdominale
• diaree sanguinolentă (simptome întâlnite și în cadrul gastroenteritei necrozante)

Ulterior, în ultimele faze, pacienții intoxicați cu fier pot manifesta, pe rând:

• stare de letargie
• șoc (însoțit de acidoză metabolică severă)
• comă [1, 2, 6]

Fiziopatologie

În mod normal, menținerea echilibrului fierului în organism se realizează prin modificarea absorbției intestinale, la nivelul duodenului și jejunului proximal. În intoxicația acută cu fier, acest mecanism este depășit, iar fierul în exces interferează cu procesele enzimatice din cadrul fosforilării oxidative. Este perturbat astfel echilibrul acido-bazic, declanșându-se acidoza metabolică. Aceasta este accentuată și de legarea fierului liber (ion feric) de moleculele de apă din organism, formându-se hidroxid de fier, prin intermediul căruia sunt eliberați în mediu ioni de hidrogen, crescând suplimentar aciditatea. [1]

La 12-24 de ore de la ingestie, în urma amplificării acidozei metabolice și sistării respirației celulare, împreună cu formarea de radicali liberi, poate surveni insuficiența hepatică, manifestată prin coagulopatie. [2, 6]

Sângerările gastrointestinale, vărsăturile și diareea sanguinolentă pot determina apariția șocului hipovolemic, care, în prezența acidozei metabolice severe, se poate transforma în șoc cardiogen. [1, 2]

Diagnostic

• se recomandă efectuarea unei radiografii abdominale pentru a se confirma ingestia, deoarece comprimatele nedizolvate sunt radio-opace
• în același timp, este indicat să se măsoare nivelul fierului seric, electroliților și pH-ul la 3-4 ore de la ingestie

Valori ale fierului seric de peste 350 μg/dL la 2-6 ore după ingestie sugerează o intoxicație severă, iar valori de peste 500 μg/dL indică un risc crescut de insuficiență hepatică. [2]

Tratament

Este necesar ca tratamentul intoxicației acute cu fier să fie instituit de urgență. Acesta constă în:

• tratament suportiv în vederea restabilirii echilibrului hidro-electrolitic și hemodinamic, cu înlăturarea hipovolemiei
• lavaj gastric cu soluție de deferoxamină (chelator de fier), recomandat la 1-2 ore după ingestie (dacă se observă numeroase comprimate/drajeuri nedizolvate în urma radiografiei abdominale, e indicat ca lavajul gastric să fie efectuat mai târziu) [3, 4]
• la persoanele care au ingerat o cantitate considerabilă de preparate cu fier, se recomandă administrarea unui emetic (sirop de ipeca), cu scopul inducerii vomei. Totodată, acest procedeu poate masca una din manifestările importante ale intoxicației (vărsăturile) și poate chiar să agraveze hipovolemia deja produsă.
• pentru golirea rapidă a intestinului subțire se administrează oral sorbitol sau manitol. Este contraindicată administrarea de cărbune activ, deoarece acesta nu este chelator de fier (acesta poate fi totuși indicat atunci când intoxicația acută cu fier este însoțită de ingestia altor substanțe periculoase). [2, 3, 6]
• în cazuri selecționate, atunci când concentrația plasmatică a fierului este mai mare de 500 μg/dL (în lipsa oricărui simptom), sau mai mare de 350 μg/dL (atunci când simptomele sunt evidente), este recomandată administrarea de deferoxamină intravenos. [5, 6]

Complicații

Printre cele mai frecvente complicații ale intoxicației acute cu fier se numără:

• Necroză hepatică
• Șoc cardiogen
• Deprimarea sistemului nervos central
• Formarea de stricturi intestinale și perforații gastrointestinale
• Sindromul de detresă acută respiratorie
• Anemie
• Coagulopatie
• Convulsii
• Comă [6]