Iritabilitatea

©

Autor: Dr. Carp Irina, Medic rezident psihiatrie

Fie că se manifestă prin furie, pierderea răbdării, ton răstit, izbucnire în lacrimi sau frustrare accentuată, iritabilitatea este o stare pe care mulți dintre noi o resimțim în anumite zile și situații, dar care face parte din spectrul comportamentelor și emoțiilor agresive.

Iritabilitatea reprezintă o stare emoțională negativă, care se caracterizează prin neliniște interioară sau apăsare psihică, care nu scade după o izbucnire (prin acest lucru se deosebește de accesul de mânie, acesta din urmă scăzând în intensitate după ce persoana își exteriorizează emoțiile negative).

Iritabilitatea este o stare subiectivă, resimțită de către pacient, dar care se poate observa și de către cei din jur, care remarcă neliniștea și comportamentul schimbat al persoanei în cauză. Aceasta poate fi de scurtă durată, asociată unui eveniment specific sau poate avea caracter repetitiv, cronic.

Cauze

Iritabilitatea poate fi o trăsătură de caracter, fiind manifestată de-a lungul vieții în diferite situații, în momentele în care o persoană este copleșită de frustrări derivate din incapacitatea acesteia de a duce la bun sfârșit obiectivele personale pe care le stabilește sau din imposibilitatea satisfacerii nevoilor instinctuale (în situațiile în care persoana resimte foamea, oboseala, frustrarea sexuală, durerea etc).

De asemenea, iritabilitatea este o stare despre care pacienții cu diferite afecțiuni psihiatrice se plâng adesea. (1)

Astfel, acest tip de emoție agresivă se poate întâlni și într-o gamă largă de afecțiuni psihopatologice, precum:

• anxietatea – pacientul are în permanență sentimentul că un eveniment negativ este iminent, prin urmare va fi încordat, tensionat și iritabil;
• stresul – evenimentele stresante sau viața agitată și multitudinea de sarcini de îndeplinit cresc starea de iritabilitate;
• depresia – depresivul va fi iritabil, pentru că are sentimentul că și-a pierdut utilitatea, că e neputincios sau că viitorul nu poate aduce nimic bun;
• mania – în care o provocare minimă poate duce la o iritabilitate crescută, la agitație progresivă care poate culmina cu o izbucnire agresivă importantă;
• abuzul de substanțe – în special alcoolul, cafeina, cocaina sau amfetaminele;
• tulburări psihice care au fost declanșate de boli ale altor organe, cu răsunet asupra sistemului nervos;
• epilepsia – iritabilitatea este cauzată de starea de disconfort pe care bolnavul o resimte din cauza afecțiunii sale sau perioadelor de alterare a conștienței;
• schizofrenia sau alte tulburări psihotice – pacientul este deranjat de halucinațiile pe care le prezintă, prin urmare va fi iritabil;
• tulburările de personalitate – cu precădere personalitatea antisocială, caracterizată prin iritabilitate și agresivitate;
• autismul;
• ADHD;
• efecte secundare ale medicamentelor etc. (2)

Nu doar afecțiunile psihiatrice se pot însoți de iritabilitate crescută, ci și alte condiții medicale care provoacă disconfort: durerile abdominale, durerile dentare, infecțiile urechii, gripa, febra, diabetul zaharat, sindromul premenstrual. Afecțiunile sau stările însoțite de modificări hormonale duc de asemenea la schimbări ale dispoziției, însoțite de stare iritabilă (menopauza, sindromul ovarului polichistic sau hipertiroidismul).

Iritabilitatea poate fi acompaniată și de alte simptome, precum transpirația, pulsul accelerat, confuzia, durerile de cap, creșterea frecvenței respirațiilor sau izbucnirile violente. (3)

Diagnostic

Dacă faceți parte dintre persoanele care resimt des un sentiment de tensiune psihică, ar trebui să vă adresați unui medic, întrucât această problemă vă poate cauza un disconfort permanent, vă va împiedica să reacționați normal în situații tensionate, v-ar putea întreține o stare conflictuală permanentă și ar putea sta în spatele unei alte afecțiuni care să necesite atenție medicală. (3)

Tratament

Cel mai important pas pentru a scăpa de starea de iritabilitate este de a identifica mai întâi problema care declanșează starea. Medicul de medicină generală poate fi primul care să vă îndrume în planul terapeutic, apoi, în funcție de problemele suspectate, vă poate recomanda alte examene de specialitate. Spre exemplu, dacă este vorba despre un dezechilibru psihic, atunci consultul la medicul psihiatru va fi cheia spre rezolvare, dezechilibrele hormonale care ar putea cauza stare de agitație și nervozitate vor fi tratate de medicul endocrinolog, conform fiecărei afecțiuni în parte etc. (3)

Unii medici consideră că stării iritabile ar trebui să i se acorde o mai mare importanță, prin urmare, în loc de a fi tratată ca simptom al unei afecțiuni, ar trebui să fie considerată o problemă de sine stătătoare, sub denumirea de furie disfuncțională. Indiferent totuși de numele pe care îl va primi sau de modul de abordare, tratamentul afecțiunii răspunzătoare de starea iritabilă sau regăsirea liniștii interioare sunt, în final, obiectivele care trebuie atinse. (2)