Keratoza pilara

Keratoza pilara este o afectiune genetica de keratinizare a foliculilor de par de pe piele. Este o conditie benigna extrem de comuna care se manifesta prin papule foliculocentrice keratozice, rugoase, mici, descrise ca piele de gaina, in zone caracteristice ale pielii, mai ales pe brate si talie. Desi nu s-a definit nici o etiologie clara, afectiunea este descrisa in asociere cu ihtioza vulgaris, xeroza si mai rar dermatita atopica, astmul si alergiile.

Keratoza pilara afecteaza 50-80% dintre adolescenti si 40% dintre adulti. Cele mai multe persoane nu-si cunosct afectiune, faptul ca are o denumire clinica si ca este tratabila. In general keratoza pilara afecteaza cosmetic dar nu si medical. Este descrisa drept o afectiune a copilariei si adolescentei. Desi devine mai exagerata la pubertate se amelioreaza cu virsta. Totusi multi adulti au keratoza pilara tardiv la senescenta. Aproximativ 30-50% dintre pacienti au un istoric familial pozitiv. Ereditatea autosomal dominant cu penetranta variabila este forma descrisa.

Variatiile personale sunt descrise uneori, cu ameliorare vara. Pielea uscata iarna tinde sa agraveze simptomele. Keratoza pilara este autolimitanta si tinde sa se amelioreze cu virsta la multi pacienti. Unii prezinta toata viata afectiunea cu perioade de remisiune si exacerbare. Cazurile extinse pot determina desfigurare cosmetica si stres psihologic.

Datorita caracterului genetic al afectiunii nu exista nici un tratament curabil. Remisiunile inconstant si variatiile sezonale si hormonale (sarcina) pot fi descrise. Desi simptomele se remit cu inaintarea in virsta si unele se vindeca spontan exista si cazuri care nu progreseaza favorabil.

Exista numeroase regimuri terapeutice pentru keratoza pilara. Multi pacienti au raspuns foarte bine la acestea. Tratamentul trebuie sa fie continuu. Deoarece nici un tratament nu este universal benefic, exista o multitudine de lotiuni si creme. Procedurile chirurgicale minore de extractive a acneei pot fi utile in cazurile rezistente. Microdermoabraziunea este o metoda sigura, minim-invaziva pentru a exfolia pielea. Prognosticul general este bun. Multe cazuri s-au rezolvat cu inaintarea in virsta. Totusi altele rezista pina la virsta adulta cu remisiuni si recaderi intermitente.

Patogenie si cauze.

Keratoza pilara este o afectiune genetica cu hiperkeratinizarea pielii. O formare in exces si/sau cumulare a keratinei este considerate cauza texturii abrazive a pielii. La acesti pacienti procesul keratinizarii este deficitar. O teorie este cea conform careia celulele pielii in exces se aduna in jurul foliculilor de par. Acesti bumbi foliculari sunt cauzati de parul care nu poate ajunge la suprafata si devine prizonier sub resturile de keratina. Frecvent pacientii dezvolta eritem usor in jurul foliculilor de par, indicind conditia inflamatorie. Se poate observa un fir de par subtire sub papula. Papulele sunt considerate a apare prin acumularea in exces a keratinei in foliculul de par.
Etiologia keratozei pilare nu este cunoscuta complet. Dintre persoanele afectate 70% au predispozitie genetic. Conditiile care determina piele uscata par a exacerba boala. Simptomele tind in general sa se agraveze iarna si se amelioreaza vara. Asocierile commune include un istoric familial de keratoza pilara, ihtioza sau dermatita atopica.

Simptome si diagnostic

Virsta de debut a keratozei pilare este In prima decada de viata. Simptomele de intensifica la pubertate. Totusi keratoza pilara se poate manifesta la persoane de orice virsta si este comuna la copii.
Pacientii raporteaza o textura rugoasa si aspect cosmetic deficitar a pielii. Eruptiile sunt asimptomatice, cu exceptia pruritului ocazional. Multe persoane cu keratoza pilara nu sunt constienti de afectiune, de faptul ca aceasta are o denumire si ca este tratabila. In general keratoza pilara este o problema cosmetica. Este observata la persoane sanatoase care se prezinta la dermatolog pentru o alta problema.

Examen fizic.

Elementele fizice ale keratozei pilare sunt limitate la piele. La o examinare grosiera pielea de pe bratele superioare si talie este cea afectata. Aceasta este descrisa ca pielea de gaina. Frecvent sunt aglomerati cite 10-100 de bumbi mici pe o zona. Paplarea arata o textura ca de nisip fina. Unii bumbi pot fi usor rosii sau prezenta un halou roz indicind inflamatia. In unele cazuri scarpinarea suprafetei poate elibera fire mici de par colorat.

Se observa papule keratozice foliculocentrice mici 1-2 mm. acestea sunt centrate de fire mici de par. Poate fi prezent eritemul usor iar leziunile pot fi de culoarea pielii. Din fiecare bumb poate fi expresionata o cantitate de material keratozic. Pustulele si chisturile sunt rare. Zonele implicate cuprind bratele, coapsele, obrajii.

Diagnostic.

Examen histologic.
Examinarea microscopica a keratozei pilaris arata hiperkeratoza pilara, hipergranuloza si dopuri in fiecare folicul de par. Dermul superior poate prezenta modificari infiltratorii inflamatorii superficial perivasculare. Papulele sunt considerate a apare prin acumularea excesiva a keratinei si formarea de dopuri in orificiile foliculare.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: acne vulgaris, dermatita atopica, foliculita, keratoza foliculara, boala Kyrle, lichen nitidus, lichen spinulosum, milia, foliculita perforanta, pitiriazis rubra pilaris, trichostasiz spinulosa, ihtioza.

Tratament

Avind in vedere predispozitia genetica si etiologia genetica nu este disponibil nici un tratament universal eficient. Remisiunile inconstante si variatiile sezonale si hormonale sunt descrise. Unele cazuri se vindeca spontan fara tratament.
Sunt disponibile numeroase optiuni terapeutice. Cei mai multi pacienti prezinta ameliorare temporara dupa un regim constant. Ca regula generala tratamentul trebuie sa fie continuu. Deoarece nici o terapie unica nu este benefica universal, exista o intreaga lista de lotiuni si creme disponibile. Masurile generale de a preveni uscarea pielii cum sunt sapunurile usoare sunt recomandate, alaturi de hidratare. Cele mai bune rezultate se obtin cu terapie combinata.

Cazurile usoare pot fi ameliorate prin clasica lubrificare prin lotiuni: cetafil, purpose, lubridem. Optiunile terapeutice aditionale disponibile includ acidul lactic, lotiunile cu acid alfahidroxi, cremele cu uree, acidul salicilic si cremele cu corticosteroizi topici, produsele cu retinoizi: tretinoin, tazarotene, adapalene.

Zona afectata trebuie spalata o data pe zi sau de doua ori pe zi cu un sapun usor. Lotiunile trebuie masate gentil de 2-3 ori pe zona pe zi. Cremele emoliente trebuie aplicate de doua ori pe zi. Decolorarea persistent a pielii poate fi tratata prin creme cu hidroquinona, acid kojic si acid azelai. Keratoza pilara poate fi tratata cu imunomodulatori cum este pimecrolimus sau tacrolimus. Ele sunt indicate in cazurile extreme rezistente sau cind este prezenta inflamatia. Terapia fotodinamica cu acid aminolevulinic si lumina albastra a fost raportata ca eficienta.

Terapia chirurgicala.

Procedurile chirurgicale minore cum este extractia acneica pot fi utile in keratoza rezistenta. Cele mai bune rezultate sunt obtinute prin combinarea emolientelor topice si a tratamentelor fizice, cum sunt extractia manuala, microdermoabraziunea si peelingul chimic.
Microdermoabraziunea este sigura, minim invaziva pentru a exfolia usor pielea. Microdermoabraziunea inlatura keratina in exces si stratul superficial al epidermului intr-o maniera controlata.

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK